ICCJ. Decizia nr. 4396/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4396/2010
Dosar nr. 1398/1/2009
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, recurenta S.S., deţinând funcţia de magistrat asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a solicitat să îi fie recunoscut gradul de profesional de judecător de Curte de apel având în vedere dispoziţiile art. 36 şi art. 37 din Legea Curţii Supreme de Justiţie, nr. 56/1993.
Prin hotărârea nr. 105 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost respinse cererile de recunoaştere a gradului profesional de judecător de Curte de apel, cereri formulate de 54 de magistraţi asistenţi, printre care şi recurenta S.S.
În ceea ce o priveşte pe S.S., a cărei cerere a fost respinsă prin art. 3 din hotărârea recurată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că recurenta a fost numită în funcţia de magistrat asistent potrivit dispoziţiilor Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care nu cuprinde dispoziţii în sensul că magistraţii asistenţi au grad de judecător de Curte de apel şi sunt salarizaţi ca atare.
Împotriva hotărârii nr. 105 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs S.S.
În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esenţă, că solicită obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să-i fie recunoscut gradul profesional de judecător de Curte de apel, soluţie ce va avea ca efect înlăturarea discriminării evidente, imputabilă exclusiv inconsecvenţei legiuitorului, către magistraţii asistenţi numiţi în funcţie la date diferite, sub legi diferite. Lipsa de consistenţă a considerentului de sub pct. 1V al hotărârii atacate, referitor la lipsa de temeinicie a cererii, având în vedere absenţa unei dispoziţii de asimilare a magistraţilor asistenţi cu judecătorii de Curte de apel, a mai arătat recurenta, în raport de prevederile Legii nr. 303/2004 care indică în mod cert o clasificare dihotomică a unuia şi aceluiaşi corp profesional – al magistraţilor – în magistraţi „efectivi” şi magistraţi „asistenţi”. Hotărând astfel cum a hotărât, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii promovează o vizibilă şi impardonabilă discriminare în sensul art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, între magistraţii asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care nu se întemeiază pe o justificare rezonabilă şi obiectivă şi care încalcă şi principiul constituţional al egalităţii în drepturi, a mai precizat recurenta.
La termenul din 19 octombrie 2010 intimatul-pârât Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a invocat excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi în soluţionarea prezentei cauze.
Înalta Curte va respinge excepţia invocată, având în vedere următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 30 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi ale secţiilor acestuia, referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, se exercită cu respectarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 303/2004 privind organizarea judiciară.
Astfel, în art. 35 din Legea nr. 317/2004, republicată, se prevede că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii exercită atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, având competenţa să propună numirea şi eliberarea din funcţie a procurorilor şi judecătorilor, precum şi să dispună promovarea acestora.
Pentru numirea şi promovarea magistraţilor asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a prevăzut în art. 43 din aceeaşi lege competenţa secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Diferenţierea competenţelor exercitate de către autoritatea intimată în plen sau prin secţia pentru judecători este o consecinţă a statutului juridic reglementat în mod distinct pentru cele două categorii profesionale, avându-se în vedere că judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de Preşedintele României, spre deosebire de magistraţii asistenţi, care sunt numiţi şi promovaţi în funcţie de Consiliul Superior al Magistraturii, conform dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 66 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată.
Deşi a fost adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce a şi determinat exercitarea controlului judecătoresc în condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, hotărârea nr. 105 din 22 ianuarie 2009 nu vizează cariera judecătorilor şi procurorilor, având ca obiect cererile magistraţilor asistenţi de recunoaştere a gradului profesional de judecător de Curte de apel, pentru care era competentă să se pronunţe secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Forma juridică în care aceasta a fost adoptată a produs efecte sub aspectul căii de atac în justiţie, prin exercitarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca o consecinţă a soluţionării cererilor magistraţilor asistenţi de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
În consecinţă, procedura judiciară urmată de recurenţi a fost determinată de regimul juridic al actului contestat, astfel că a fost neîntemeiat invocată excepţia de necompetenţă materială a instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte recursul formulat de S.S., Înalta Curte îl va respinge ca rămas fără obiect, în considerarea faptului că hotărârea contestată în prezenta cauză, nr. 105 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost anulată prin decizia civilă nr. 192 din 20 ianuarie 2010 pronunţată de instanţa supremă în Dosarul nr. 915/1/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.S. împotriva hotărârii nr. 105 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4389/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4411/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
