ICCJ. Decizia nr. 4478/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4478/2010
Dosar nr.14/39/2010
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta R.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, desfiinţarea hotărârii nr. 5450 din 08 decembrie 2009 emisă de aceasta, hotărâre prin care i s-a respins ca nefondată cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât a avut calitatea de refugiat în sensul Legii nr. 189/2000, respectiv împreună cu părinţii săi M.V. şi M.E. au fost evacuaţi în martie 1944 din localitatea Dorohoi, jud. Botoşani, în localitatea Ştirbei, jud. Romanaţi, în prezent com. Iancu Jianu, jud. Olt, unde au locuit până în mai 1945.
În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus extrasul din 06 noiembrie 2009 eliberat de Direcţia Judeţeană Olt a Arhivelor Naţionale, din care rezultă că figurează în evidenţele acestei autorităţi, şi acte de stare civilă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că reclamanta nu a făcut dovada că, împreună cu familia sa, a fost evacuată din localitatea Dorohoi, jud. Botoşani, în localitatea Ştirbei, jud. Romanaţi (Olt), datorită persecuţiilor etnice, în sensul art. 1 din Legea nr. 189/2000, modificată şi completată, refugiul neavând loc ca urmare a persecuţiei etnice a statului, ci ca o măsură de protecţie a reclamantei faţă de înaintarea trupelor sovietice spre localitatea de domiciliu.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 26 din 01 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta R.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind evident că strămutarea acesteia într-o altă localitate din ţară – Ştirbei, jud. Romanaţi (Olt), decât cea de domiciliu – Dorohoi, jud. Botoşani, nu a avut la origine persecuţia etnică a reclamantei, ci tocmai protejarea sa de înaintarea frontului sovietic spre localitatea sa de domiciliu.
3. Recursul declarat de reclamantă
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că din data de 20 martie 1944, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze în localitatea Ştirbei, jud. Romanaţi, în prezent, Iancu Jianu, jud. Olt, până în data de 20 mai 1945 când a revenit în localitatea Dorohoi, întrucât tatăl său, militar de carieră, a fost mutat cu unitatea militară în acea localitate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenta-reclamantă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus-menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
În conformitate cu prevederile art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori [alin. (2)].
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuţii materializate sub forma refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate, respectiv sub forma evacuării. Este, aşadar, necesar ca părăsirea, de către persoana în cauză, a localităţii sale de domiciliu, respectiv evacuarea, să fi fost consecinţa unor persecuţii etnice suferite de aceasta.
Înalta Curte constată că evacuarea recurentei-reclamante şi a familiei sale, precum şi refugiul acestora din localitatea de domiciliu, nu au fost consecinţa unor persecuţii etnice exercitate asupra lor, neavând, aşadar, ca temei criterii de natură etnică, ci protejarea lor de înaintarea frontului sovietic spre localitatea de domiciliu, astfel că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă R.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.C. împotriva sentinţei nr. 26 din 01 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4484/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4592/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
