ICCJ. Decizia nr. 4540/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4540/2010
Dosar nr. 1212/59/2009
Şedinţa publică de la 26 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 44 din 27 ianuarie 2010 a admis acţiunea formulată de reclamantul B.P., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a obligat pârâtul să analizeze Dosarul nr. 27970/CC, cu consecinţa numirii unui evaluator şi a emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubiri în favoarea reclamantului şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În acest sens, instanţa a reţinut că, prin acţiunea formulată reclamantul în calitate de moştenitor al lui B.I. a solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, în baza dispoziţiei nr. 1364 din 17 iulie 2006, emisă de Primăria Municipiului Arad, conform Legii nr. 10/2001, prin care i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent, pentru cota de 9/44 din imobilul situat în Arad, strada C., judeţul Arad, iar faţă de împrejurarea că în intervalul iulie 2006–02 noiembrie 2009, nu a primit nici un răspuns, s-a adresat instanţei de judecată.
A mai reţinut instanţa că, deşi avea obligaţia, conform art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, să procedeze la analizarea dosarului sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, autoritatea pârâtă nu s-a pronunţat şi nici nu a oferit o justificare pentru întârzierea de peste 3 ani în emiterea unui răspuns, până la data de 18 noiembrie 2009, după chemarea sa în judecată, când a susţinut că dispoziţia nr. 1364 din 17 iulie 2006, emisă de Primăria Arad este nelegală şi a restituit-o în vederea reanalizării cererii reclamantului.
În acest context, instanţa a apreciat, în condiţiile în care dispoziţia care constituie titlu executor, nu a fost contestată, deşi atât dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 cât şi cele ale art. 11 Legea nr. 554/2004, prevăd această posibilitate, o reevaluare a constatărilor reţinute prin dispoziţia respectivă, făcută la momentul judecării pricinii având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea titlului executor de despăgubiri, aduce atingere principiului legalităţii actului administrativ şi însăşi principiului securităţii juridice, iar în condiţiile în care nu s-a solicitat, în justiţie, anularea actului administrativ, nici nu se poate vorbi de o revocare a acestuia.
În sfârşit instanţa a mai reţinut că în condiţiile în care legea impunea un termen de 60 de zile, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, pentru preluarea către pârâtă a dispoziţiilor privind acordarea de măsuri reparatorii, pe de o parte, iar pe de altă parte dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de art. 21 alin. (3) din Constituţia României, implică şi o durată rezonabilă a soluţionării litigiului, în care este inclusă şi durata procedurii administrative, pârâta avea obligaţia să respecte aceste dispoziţii şi să emită într-un termen rezonabil actul solicitat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În cadrul recursului declarat s-a invocat de recurentul-pârât excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 1364 din 17 iulie 2006 emisă de Primăria Municipiului Arad, prin care s-au propus măsuri reparatorii în favoarea autorului reclamantului–intimat pentru cota de 9/44 din imobilul situat în Municipiului Arad strada C., în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se arată în cadrul acestui motiv de recurs că dispoziţia nr. 1364 din 17 iulie 2006 este nelegală în raport de actele de proprietate şi de situaţia juridică solicitându-se suspendarea prezentului recurs şi sesizarea instanţei competente pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate conform dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Al doilea motiv de recurs invocat priveşte greşita aplicare a legii respectiv a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 astfel cum au fost modificate şi completate prin O.U.G. nr. 81/2007, în raport de probele administrate şi de situaţia de fapt.
Se solicită admiterea recursului şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Se arată că în mod greşit prin sentinţa atacată s-a reţinut pasivitatea autorităţii recurente în soluţionarea cererii reclamantului-intimat având ca obiect acordarea despăgubirilor şi emiterea Titlului de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi existenţa unui refuz nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta deoarece nu s-a ţinut de dispoziţiile deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 care este aplicabilă pe situaţia de fapt a intimatului, dosarul său fiind înregistrat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007. Iar dispoziţiile deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 obligă recurenta să soluţioneze şi să emită titlurile de despăgubire în ordinea cronologică de înregistrare a dosarelor, iar adoptarea deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a impus ca urmare a practicii judiciare şi pentru a nu se încălca principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite.
Se arată că în cauză a fost respectată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi în consecinţă constatându-se că documentaţia este incompletă dosarul aferent dispoziţiei nr. 1364/2006 a fost remis Primăriei Municipiului Arad prin adresa din 18 noiembrie 2009.
În susţinerea motivelor de recurs se depun de recurente acte conform art. 305 C. proc. civ.
La dosar ambele părţi au depus concluzii scrise.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Primul aspect susţinut în recurs respectiv invocarea de recurentă a excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei nr. 1364 din 17 iulie 2006 emisă de Primăria Municipiului Arad în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu infirmă legalitatea soluţiei recurate, Curtea apreciind excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă.
Excepţia de nelegalitate poate fi invocată doar cu privire la actele ce pot constitui obiect al acţiunilor în contencios administrativ şi cum dispoziţia nr. 1364/2006 emisă în baza Legii nr. 10/2001 nu poate fi contestată în baza Legii nr. 554/2004, ci în baza unei proceduri judiciare speciale conform Legii nr. 10/2001, în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Pe cale de consecinţă este inadmisibilă cererea de sesizare cu excepţia de nelegalitate formulată în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece un act care nu poate forma obiectul unei acţiuni directe în contencios administrativ conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi contestat indirect pe calea excepţiei de nelegalitate conform art. 4 alin (1) din acelaşi act administrativ.
În ceea ce priveşte aspectele de fond invocate în recurs Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII şi a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză în mod corect s-a constatat refuzul nejustificat de soluţionarea a cererii reclamantului-intimat având ca obiect cererea sa de acordare a despăgubirilor conform deciziei nr. 1364/2006 a Primăriei Municipiului Arad emisă în baza Legii nr. 10/2001, cerere care presupune desemnarea unui evaluator şi emiterea deciziei reprezentând Titlu de despăgubire.
Aceasta deoarece de la data declanşării procedurii administrative de acordare a măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, 04 iulie 2001 şi de la data înregistrării dosarului administrativ cu dispoziţia nr. 1364/2006 pe rolul autorităţii recurente – iulie 2006, în cauză a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cererii reclamantului având ca obiect emiterea deciziei de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În cauză la data înregistrării dosarului erau aplicabile, ca norme interne de lucru ale autorităţii dispoziţiile deciziei nr. 2/2006, înlocuită ca urmare a practicii prin decizia nr. 2815/2008 care instituia regula soluţionării dosarelor în ordinea cronologică a soluţionării.
Invocarea acestei decizii nu justifică întârzierea de peste 3 ani a nesoluţionării cererii reclamantului, Curtea apreciind că măsura de retrimitere a dosarului reclamantului la Primăria Municipiului Arad prin adresa din 18 noiembrie 2009, după data sesizării instanţei de fond reprezintă o tergiversare nejustificată a soluţionării cererii de despăgubire.
Acesta în condiţiile în care dispoziţia nr. 1364/2006 nu a fost contestată de vreo parte interesată conform Legii nr. 10/2001 inclusiv de recurent căreia i-a fost comunicată, iar recurentul are atribuţii în ceea ce priveşte verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
Iar actele depuse care au stat la baza emiterii dispoziţiilor prin care s-au acordat măsuri reparatorii sunt suficiente pentru a fi evaluate cota din imobil şi a se emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Soluţia instanţei de fond se impune şi pentru că prin netrimiterea dosarului la evaluator şi implicit prin neparcurgerea etapei evaluării în perioada iulie 2006–noiembrie 2009 este evidentă depăşirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 44 din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4539/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4541/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
