ICCJ. Decizia nr. 4545/2010. Contencios. Obligaţia de a face. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4545/2010
Dosar nr. 4009/1/2010
Şedinţa publică de la 26 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 2393 din 8 mai 2009, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC „R.C.” SRL, împotriva sentinţei civile nr. 1812 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că, potrivit documentelor depuse la dosar, în speţă este vorba de o licitaţie internaţională, iar preţul unitar al produselor este cel menţionat în oferta prezentată în şedinţa de licitaţie şi în anexa 3 la acordul cadru, respectiv în lei şi euro, neexistând nicio stipulaţie în documentaţia de atribuire a contractelor de furnizare subsecvente, încheiate de părţi în sensul că arborii şi arbuştii urmau să fie importaţi şi că, din acest motiv, plata preţului se va face, exclusiv, în euro.
Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs a apreciat că diminuarea profitului scontat de reclamantă, ca efect al fluctuaţiei cursului valutar nu justifică interpretarea clauzei contractuale referitoare la preţ în sensul dorit de furnizorul produselor şi nu este imputabilă pârâtei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurenta SC „R.C.” SRL, invocând motivul de contestaţi prevăzut de art. 318 alin. (1) teza II C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de recurs a omis să se pronunţe în legătură cu motivul de recurs expres formulat privitor la greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 977 şi urm. C. proc. civ., privitoare la interpretarea contractelor, implicit la aplicabilitatea sau neaplicabilitatea clauzelor impreviziunii şi „rebus sic stantibus”.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Cea dea a doua teză a art. 318 C. proc. civ. are în vedere omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304, iar nu argumentele de fapt şi de drept invocate de parte, aceste argumente trebuind să fie subsumate motivului de casare pe care se sprijină, oricât de larg ar fi dezbătute.
Instanţa a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs ci de a analiza fiecare motiv de casare, obligaţie pe care, în prezenta cauză, instanţa de recurs a îndeplinit-o.
Pe cale de consecinţă, având în vedere considerentele mai sus menţionate, Curtea va respinge, ca nefondată contestaţia în anulare formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC „R.C.” SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 2493 din 8 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4541/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4549/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
