ICCJ. Decizia nr. 455/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 455/2010
Dosar nr. 7050/2/2009
Şedinţa publică din 29 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3279 din 14 octombrie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A.I., A.M.I., B.E., B.I., I.B., B.D., B.N., B.L., C.E.E., S.G., D.C., E.E., E.M., E.N.V., F.E., G.N., H.L., J.C., J.B.R., K.E., E.M.B., K.A.I., L.S., M.S., M.E., E.M., M.M., M.I., M.V., P.M., R.C., S.D., S.A., S.E., T.M., T.I., T.E., U.E., U.I.V., V.G.M. şi V.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi a suspendat executarea actului administrativ nr. 76602 din 3 iulie 2009, emis de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin actul administrativ susmenţionat, pârâtul a comunicat ordonatorilor secundari şi terţiari de credite că drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita la data de 10 iulie 2009, fără a include sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, iar această modalitate de plată se va păstra şi pe viitor întrucât plata acestui spor va fi eşalonată conform OUG nr. 71/2009, privind eşalonarea plăţii unor sume prevăzute în titluri executorii.
În acest context, instanţa a apreciat că nu poate fi reţinută susţinerea pârâtului, potrivit căreia această adresă este o simplă operaţiune administrativă şi nu un act administrative, atâta vreme cât sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 554/2004 potrivit cărora, de esenţa actului administrativ este împrejurarea că acesta produce efecte juridice de natură să aducă o vătămare drepturilor sau intereselor legitime ale reclamanţilor, iar în speţă, prin adresa a cărei suspendare se solicită, a fost ordonată plata salariilor într-un cuantum micşorat.
Pe fond, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că există o aparenţă de nelegalitate a actului contestat, întrucât s-a dispus restrângerea exerciţiului unor drepturi de natură salarială printr-un act normativ şi nu prin lege, contrar art. 53 din Constituţie şi, de asemenea este îndeplinită cerinţa producerii unei pagube iminente prin diminuarea considerabilă a veniturilor reclamanţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, invocând nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În acest sens recurentul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi a susţinut că actul a cărei suspendare se solicită nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Pe fond recurentul a susţinut că, în speţă, nu sunt întrunite, cumulativ, cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat.
Astfel, cu privire la inadmisibilitatea acţiunii, se constată că dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 554/2004 trebuie coroborate cu cele ale art. 11 din aceiaşi lege care arată excepţiile de la principiul formulării plângerii prealabile, cazurile în care formularea reclamaţiei administrative nu este obligatorie, de unde rezultă că inexistenţa acesteia nu poate conduce la respingerea acţiunea ca inadmisibilă.
În ceea ce priveşte natura actului dedus judecăţii se reţine că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În raport de dispoziţiile legale susmenţionate, nu poate fi primită critica recurentului în sensul negării naturii juridice de act administrativ a adresei contestate.
În mod evident, adresa în discuţie adoptă o măsură prin care se modifică un element esenţial al raportului de serviciu existent între judecători şi stat, mai precis, este vorba de modificarea cuantumului salariului cuvenit pentru activitatea prestată în luna iunie 2009.
Mai mult, măsura contestată în cauză a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv a OUG nr. 71/2009.
Aşadar, nu se poate afirma că suntem în prezenţa unei simple operaţiuni administrative de comunicare către ordonatorii secundari şi terţiari de credite, după cum susţine, în mod eronat, recurentul.
În ceea ce priveşte condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile cerute de textul de lege, atât sub aspectul cazului bine justificat, concretizat în îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului a cărei suspendare se solicită, cât şi în ceea ce priveşte existenţa unui prejudiciu material viitor şi previzibil, constând în reducerea, cu 50% a veniturilor intimaţilor.
Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 3279 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 450/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 476/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
