ICCJ. Decizia nr. 479/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 479/2010
Dosar nr. 877/32/2008
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 49 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat capătul de cerere din acţiunea formulată de reclamanta S.E. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Serviciul de Integritate, având ca obiect solicitarea reclamantei de desfiinţare a actului de constatare nr. 26/1.1/2008 din 5 decembrie 2008 prin care pârâta a stabilit situaţia de incompatibilitate în care s-a aflat reclamanta, în perioada 22 mai 2006 - 01 octombrie 2008.
Totodată, instanţa a admis excepţia de inadmisibilitate invocată de autoritatea pârâtă şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibil capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat desfiinţarea actului de constatare nr. 26/1.1/2008 prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea de către reclamantă a infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că începând cu data de 22 mai 2006, reclamanta S.E. a dobândit calitatea de funcţionar public, ocupând funcţia de şef administraţie la Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Comăneşti, jud. Bacău.
La data de 10 iulie 2008 pârâta Agenţia Naţională de Integritate a fost sesizată de A.N.A.F. cu privire la posibila stare de incompatibilitate în care s-ar afla reclamanta care deţine atât calitatea de funcţionar public, cât şi calitatea de administrator la SC S.C. SRL Comăneşti.
În urma verificărilor efectuate, Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate a întocmit, la data de 5 decembrie 2008, două acte de constatare având acelaşi număr, 26/1.1/2008, respectiv:
- în temeiul art. 13 alin. (1) lit. d) şi art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 144/2007 Agenţia a întocmit actul prevăzut de art. 44 prin care a constatat că, în perioada 22 mai 20006 - 1 octombrie 2008 S.E. s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deţinut atât calitatea de funcţionar public, cât şi funcţiile de administrator şi cenzor la diferite persoane juridice de drept privat;
- în temeiul art. 4 alin. (3) lit. c) teza a II-a, art. 13 alin. (1) lit. f), art. 44 alin. (3) teza 1 şi art. 44 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 Agenţia a constatat existenţa unor indicii temeinice privind săvârşirea de către S.E. a infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti. S-a reţinut că în declaraţiile de interese completate la datele de 31 mai 20006 şi 11 iunie 2008 reclamanta nu a menţionat că deţine atât funcţia de administrator la SC S.C. SRL Comăneşti, precum şi calitatea de cenzor supleant la SC T., aşa cum reiese din documentele informative eliberate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău.
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, prima instanţă a reţinut că din economia prevederilor art. 46 din Legea nr. 144/2007, rezultă că poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004, doar actul de constatare privind existenţa unei stări de incompatibilitate, cel de-al doilea act reprezentând, în drept, un act de sesizare a organelor de urmărire penală care nu poate fi cenzurat pe calea acţiunii în contencios administrativ.
Prin actul de constatare privind existenţa unei stări de incompatibilitate s-a reţinut că reclamanta are calitatea de funcţionar public începând cu data de 22 mai 2006, ocupând funcţia de şef administraţie la Administraţia Finanţelor Publice Comăneşti, Jud. Bacău şi totodată a deţinut şi următoarele funcţii:
- administrator la SC S.C. SRL Comăneşti, în perioada 21 august 2002-18 iunie 2008;
- cenzor supleant la SC T. SRL, în perioada 29 martie 2004 -29 martie 2007, ş.
- cenzor la F.N.C.A., în perioada 23 februarie 2006 - 01 octombrie 2008.
Relativ la calitatea de administrator la SC S.C. SRL Comăneşti, prima instanţă a reţinut că reclamanta a recunoscut prin cererea de chemare în judecată că a deţinut această calitate, dar a susţinut că nu a obţinut beneficii patrimoniale.
Totodată, societatea în speţă a avut ca unic asociat şi administrator pe reclamanta S.E., iar prin cererea de menţiuni nr. 21030 din 17 iunie 2008, aşadar după sesizarea pârâtei de către A.N.A.F., s-a solicitat înscrierea de menţiuni privind intrarea ca asociat şi numirea ca administrator a d-nei L.D., precum şi retragerea reclamantei din funcţia de administrator.
A mai reţinut judecătorul fondului că această menţiune a fost înscrisă în baza încheierii 4193 din 18 iunie 2008, dată până la care autoritatea pârâtă a constatat existenţa stării de incompatibilitate.
De asemenea, calitatea de membru fondator a fost recunoscută şi menţionată de reclamantă în declaraţia de interese pe anul 2008, la data de 11 iunie 2008, aşadar tot după sesizarea pârâtei.
În ce priveşte calitatea de cenzor la SC T. Comăneşti, prima instanţă a reţinut că această calitate rezultă din adresa transmisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bacău, începând cu data de 29 martie 2004, mandatul expirând la 29 martie 2007.
S-a apreciat că susţinerea reclamantei în sensul că nu a avut cunoştinţă de această calitate nu poate fi reţinută de vreme ce datele în speţă sunt menţionate la Registrul Comerţului.
Cât priveşte calitatea de cenzor la cea de-a treia societate, s-a reţinut că reclamanta a făcut demersuri pentru revocarea sa din funcţie, însă numai urmare a sesizării autorităţii pârâte, revocarea sa a fost înscrisă, potrivit încheierii nr. 6564 din 01 octombrie 2008, dată până la care pârâta a şi reţinut, de altfel, starea de incompatibilitate.
2. Motivele de recurs formulate de reclamanta-recurentă
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta S.E., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în susţinerea căruia, în esenţă, a prezentat următoarele critici:
- instanţa de fond nu a avut în vedere la pronunţarea hotărârii împrejurarea că nu a fost în nici un fel ascunsă calitatea de administrator deţinută de S.C. S.C. S.R.L. Comăneşti, ceea ce a rezultat şi din cele două declaraţii depuse la D.G.F.P. Bacău şi de altfel nici nu a fost consiliată în spiritul art. 9 şi art. 57 din Legea nr. 147/2007, pentru a clarifica situaţia de fapt existentă şi a ieşi din această stare de incompatibilitate;
- instanţa nu a realizat o corectă apreciere a probelor, considerând în mod nelegal că sunt lipsite de relevanţă adresele trimise asociaţiei C.E.C.C.A.R. Bacău prin care a solicitat trecerea S.C. S.C. S.R.L. în sfera societăţilor inactive, în condiţiile în care apreciază că întrucât nu au fost desfăşurate activităţi aducătoare de venituri, în numele societăţii, nu se poate reţine nici starea de incompatibilitate;
- instanţa de fond a apreciat greşit starea de incompatibilitate privind calitatea de cenzor supleant la SC T. S.A. Comăneşti, ignorând faptul că numirea în această calitatea s-a făcut fără acordul său şi de altfel o asemenea poziţie nici nu impunea efectuarea unor activităţi specifice în contabilitatea unei societăţi;
- în fine, în legătură cu calitatea de cenzor la F.N.C.A., în mod greşit s-a ignorat că deşi a solicitat înlocuirea sa din această calitate în luna iunie 2006 nu îi poate fi imputabilă neefectuarea operaţiunilor ulterioare la Registrul Comerţului, astfel că nici starea de incompatibilitate nu poate fi atrasă.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată raportat la motivul de nelegalitate invocat, faţă de prevederile legale incidente din materia supusă analizei şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motive care să atragă fie casarea fie modificarea hotărârii pronunţate de prima instanţă, în considerarea celor în continuarea arătate.
După cum rezultă din actele şi lucrările dosarului şi astfel cum s-a reţinut şi cu ocazia primei judecăţi, recurenta-reclamantă a dobândit calitatea de funcţionar public la data de 22 mai 2006, când a fost numită în funcţia de şef administraţie la AdministraţiaFinanţelor Publice Comăneşti, judeţul Bacău, aspect care nici nu a fost de altfel contestat.
Actul de constatare întocmit de autoritatea intimată nr. 26/I.I/2008 prin care s-a reţinut incompatibilitatea în care s-a aflat recurenta-reclamantă în perioada 22 mai 2006 – 1 octombrie 2008 a evidenţiat împrejurarea că în perioada respectivă recurenta a deţinut simultan calitatea de funcţionar public cât şi pe ceea de administrator, respectiv de cenzor la diferite persoane juridice de drept privat, ceea ce contravine prevederilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, coroborate cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. d) şi art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 147/2007, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate.
Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate şi ca atare nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante raportat la modalitatea explicită şi consistentă în care prima instanţă a examinat, pe de o parte, legalitatea şi temeinicia actului contestat, iar pe de altă parte, a interpretat probele formulate în apărare de către recurentă.
Astfel, în ceea ce priveşte reţinerea calităţii recurentei de administrator la S.C. S.C. S.R.L. Comăneşti, în perioada 21 august 2002 – 18 iunie 2008, Înalta Curte reţine că nu sunt întemeiate criticile formulate, dată fiind maniera în care prima instanţă a examinat conţinutul tuturor înscrisurilor depuse în apărare, raportat la textul de lege ce stipulează starea de incompatibilitate.
Din această perspectivă, după cum corect s-a reţinut, nu are deplină relevanţă desfăşurarea efectivă a activităţii într-o societate privată ci deţinerea unei astfel de poziţii, concomitent cu funcţia publică în condiţiile în care textul incident, respectiv art. 94 alin. (1), şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 vizează două situaţii ce atrag deopotrivă incompatibilitatea cu funcţia publică, respectiv interdicţia de a deţine alte funcţii şi pe cea de desfăşura alte activităţi remunerate sau neremunerate, din redactarea textului rezultând că nu se impune întrunirea cumulativă a celor două situaţii prezentate.
Nici apărarea recurentei în sensul că nu a fost corect îndrumată în ceea ce priveşte conduita pe care urma să o adopte după numirea în funcţia publică nu poate fi primită întrucât nu se poate invoca chiar de către funcţionarul public în discuţie, necunoaşterea cazurilor concrete de incompatibilitate pe care se impune a le respecta, din chiar momentul dobândirii calităţii de funcţionar public.
Cum actele dosarului atestă că recurenta a deţinut calitatea de administrator la societatea comercială sus arătată şi ulterior acestui moment, respectiv până la data de 18 iunie 2008, nu se poate reţine că actul administrativ ce a statuat asupra cazului de incompatibilitate, raportat la prevederile textului sus arătat ar fi fost emis cu aplicarea excesivă sau nelegală a legii.
Nefondate sunt şi criticile recurentei-reclamante vizând modul în care s-a apreciat asupra calităţii sale de cenzor supleant la SC T. S.A. Comăneşti, în perioada 29 martie 2004 – 29 martie 2007 şi respectiv aceea de cenzor la F.N.C.A., în perioada 23 februarie 2006 – 1 iunie 2008.
Şi sub aspectul reţinerii incompatibilităţii derivând şi din deţinerea acestor poziţii, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a evaluat corect materialul probator existent la dosar, incluzând apărările formulate de recurenta-reclamantă, stabilind că lipsa de diligenţă a acesteia în sensul finalizării demersurilor de radiere ca şi lipsa dovezii privind opoziţia la numirea sa ca cenzor la SC T. S.A. nu pot înlătura concluziile autorităţii pârâte, cu atât mai mult cu cât acestea s-au fundamentat pe înregistrările oficiale, existente la registrul comerţului.
Faţă de toate cele mai sus arătate în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.E. împotriva sentinţei civile nr. 49 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 476/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 481/2010. Contencios → |
|---|
