ICCJ. Decizia nr. 456/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 456/2010
Dosar nr. 909/33/2009
Ședința publică din 29 ianuarei 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Tribunalului Cluj, secţia civilă, reclamanta T.M. a chemat în judecată A.N.R.P. - C.C.S.D., R.A.D.P. Cluj - Napoca, municipiul Cluj şi Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca solicitând:
- obligarea C.C.S.D. la emiterea unei dispoziţii prin care să-i fie restituit în natură imobilul situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. Cluj Napoca;
- să fie obligată R.A.D.P. Cluj să predea în deplină proprietate, posesie şi folosinţă acelaşi imobil;
- să fie obligaţi R.A.D.P. Cluj, municipiul Cluj şi Consiliul Local Cluj Napoca să se abţină de la orice acte de natură să conturbe exercitarea deplină de către reclamantă a prerogativelor dreptului de proprietate asupra acestui imobil, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 681/2008 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta T.M. împotriva pârâţilor Secretariatul C.C.S.D. şi R.A.D.P. Cluj Napoca. A fost obligat pârâtul să emită dispoziţie de restituire în favoarea reclamantei cu privire la imobil, constând din casă de piatră acoperită cu ţiglă compusă din parter, 4 camere, 2 bucătării şi dependinţe; etaj: 2 camere, 1 bucătărie, dependinţe, curte şi grădină în suprafaţă de 792 mp, înscris în C.F. Cluj, condiţionat de restituirea despăgubirilor, actualizate.
A respins ca prematur petitul de obligare a pârâtei R.A.D.P. la predarea în deplină proprietate şi posesie şi de a se abţine de la orice act care să conturbe exercitarea deplină de către reclamantă a prerogativelor dreptului de proprietate şi a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A.N.R.P., Municipiul Cluj Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi, precum şi excepţiile tardivităţii şi prescripţiei acţiunii invocate de pârâta R.A.D.P.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 76/A/2008, a admis apelurile declarate de C.C.S.D. şi R.A.D.P. Cluj, a anulat sentinţa nr. 681 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, a trimis cauza spre competentă soluţionare, în primă instanţă, secţiei comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Cluj, cu motivarea că, în raport de Decizia nr. 510/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, pentru identitate de raţiune se poate concluziona că şi în cazul în care se cenzurează refuzul comisiei centrale de a se pronunţa pe cererea reclamantei este competentă tot curte de apel – secţia contencios administrativ ca şi în cazul în care se contestă o decizie a acestei comisii.
2. Soluţia instanţei de fond.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 358 din 7 iulie 2009 a admis în parte cererea formulată de reclamanta T.M., în contradictoriu cu pârâţii C.C.S.D., R.A.D.P. Cluj Napoca, Municipiul Cluj Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca şi, pe cale de consecinţă, a dispus restituirea în natură a cotei de 3/8 din imobilul situat în Cluj Napoca, obligând totodată pârâtele după cum urmează:
C.C.S.D. să emită o nouă decizie ca urmare a restituirii în natură a imobilului, R.A.D.P. Cluj să predea reclamantei, în natură, imobilul restituit şi ambele pârâte să achite reclamantei 10.000 lei cheltuieli de judecată.
Au fost respinse totodată celelalte capete de cerere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a apreciat că legiferând dreptul Comisiei Centrale de a emite ea însăşi, în conformitate cu art. 16 din H.G. nr. 1095/2005, decizii de restituire în natură, legiuitorul nu a înlăturat dreptul persoanei interesate de a formula acţiunea prevăzută de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 şi nici nu a condiţionat emiterea deciziei de restituire în natură, de contestarea efectivă a dispoziţiei de acordare a despăgubirilor, astfel încât apare ca nefondată excepţia invocată de pârâta R.A.D.P. privind tardivitatea acţiunii reclamantei determinată de împrejurarea necontestării Deciziei nr. 5621/2005 privind oferta de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent.
Referitor la fondul cauzei, Curtea de Apel Cluj a constatat că restituirea în natură a cotei de 3/8 din imobilul în discuţie este posibilă şi se impune faţă de împrejurarea că şi restul imobilului a fost restituit în natură coproprietarilor, indiferent de intenţiile autorităţii publice de a dezvolta din punct de vedere urbanistic zona în care se află imobilul, astfel cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 9076 din 9 noiembrie 2006 pronunţată în litigiul în care Reiman Eva şi Kiss Eva au obţinut în natură cota de 5/8 din acelaşi imobil.
În acest sens, instanţa de fond a făcut trimitere la Hotărârea C.E.D.O. pronunţată în cauza Beian împotriva României ca ilustrare a obligaţiei instanţelor naţionale de a aplica un tratament juridic identic în situaţii juridice identice.
În sfârşit, instanţa a mai constatat lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Cluj Napoca şi Consiliul Local Cluj Napoca, cu motivarea că nu sunt nici unităţi deţinătoare şi nici entităţi investite cu soluţionarea notificării sau cu cenzurarea dispoziţiei emise de unitatea deţinătoare şi a respins, ca neîntemeiate excepţia prescripţiei şi excepţia tardivităţii acţiunii, în condiţiile în care obiectul acesteia nu este plângerea împotriva deciziei de acordare de despăgubiri ci cererea de restituire în natură întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În temeiul art. 277 C. proc. civ., instanţa de fond a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.C.S.D., sentinţă pe care o consideră ca fiind nelegală şi netemeinică.
- Este criticată susţinerea instanţei de fond potrivit căreia „se impunea restituirea în natură a cotei de proprietate ce îi revine reclamantei din imobil tocmai în considerarea faptului că şi cealaltă cotă a fost restituită în natură coproprietarilor”, reţinându-se şi faptul că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă celorlalţi coproprietari ai imobilului le-a fost restituită în natură cota de 5/8 din acelaşi imobil, însă, situaţia nu este similară pentru că ceilalţi coproprietari au contestat Hotărârea Consiliului Local nr. 265/2005 a Consiliului Local Cluj Napoca prin care a fost aprobat planul urbanistic zonal şi de detaliu în vederea realizării acestei investiţii.
- Deşi soluţia instanţei de fond are în vedere posibilitatea evitării insecurităţii juridice şi incertitudinea subiecţilor de drept interesaţi, prin restituirea a 3/8 din imobil, în natură, reclamantei, chiar instanţa de fond ar determina această stare de insecuritate juridică şi incertitudine.
- A fost criticată soluţia instanţei de fond şi pentru că a fost invocată cauza Beian împotriva României pronunţată de C.E.D.O. şi se susţine că o hotărâre judecătorească nu constituie izvor de drept în dreptul român, iar invocând o hotărâre C.E.D.O. se ignoră cu bună ştiinţă procedurile legislaţiei în vigoare, respectiv prevederile art. 16 alin. (4) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Potrivit acestora, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.
- Soluţia instanţei de fond este deci, nelegală, pentru că a obligat la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură, cu nesocotirea situaţiei juridice actuale a imobilului.
Soluţia instanţei de fond este considerată nelegală şi sub aspectul modului de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Cluj Napoca şi se solicită respingerea acesteia.
Chiar dacă instanţa de fond a reţinut că municipiul Cluj Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca nu sunt unităţi deţinătoare şi nici entităţi învestite cu soluţionarea notificării, recurenta susţine că există calitate procesuală pasivă pentru Consiliul Local Cluj Napoca pentru că acesta a adoptat hotărârea ce viza imobilul solicitat de reclamantă şi nu a fost anulată la cererea acesteia.
- Referitor la cheltuielile de judecată, se invocă faptul că recurenta a recunoscut dreptul subiectiv al reclamantei şi pretenţiile acesteia şi se impune respingerea acestui capăt de cerere sau se impune reducerea acestor cheltuieli pentru că onorariul de avocat este nepotrivit de mare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată şi respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consilșiului Local al municipiului Cluj Napoca.
R.A.D.P. Cluj Napoca a formulat întâmpinare şi a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca tardiv introdusă şi neîntemeiată.
Intimata T.M. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a cotei de 3/8 din imobilul înscris în C.F. Cluj Napoca, situat în Cluj Napoca.
Prin Decizia nr. 5621 din 18 mai 2005 emisă de R.A.D.P. Cluj Napoca s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură, s-a admis cererea de acordare a măsurilor reparatorii deoarece terenul nu ar fi disponibil pentru că este cuprins în Hotărârea Consiliului Local nr. 265 din 19 aprilie 2005 a municipiului Cluj Napoca pentru realizarea unui parking.
Reclamanta nu a mai contestat această decizie, iar dosarul a fost înaintat C.C.S.D. Cota de 5/8 din acelaşi imobil este deţinută de Reimann Ena şi Kiss Eva.
Şi acestor două coproprietare le-a fost emisă decizie de către unitatea deţinătoare şi, după respingerea cererii de restituire în natură, le-au fost acordate despăgubiri, însă acestea au contestat decizia.
Prin sentinţa civilă nr. 1037/2005 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 137/A/2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, şi Decizia nr. 9076 din 9 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a dispus restituirea în natură a cotei de 5/8 din imobilul situat în Cluj Napoca, cu motivarea că avizul Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului şi Urbanism aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 265 din 19 aprilie 2005 are caracter strict informativ asupra oportunităţii constituirii în zona respectivă a unui parking etajat, deci nu face obiectul vreunei documentaţii de urbanism aprobate legal.
După soluţionarea irevocabilă a acestui litigiu, între R.A.D.P. Cluj Napoca, deţinătoare a cotei de 3/8 din imobil şi persoanele fizice deţinătoare ale cotei de 5/8 din imobil, s-a procedat la încheierea unui act de partaj şi parcelare.
Reclamanta a formulat mai multe cereri către C.C.S.D., Dosarul său privind respingerea cererii de restituire în natură şi de acordare a despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr. 5235/ CC, expedierea făcându-se la 22 noiembrie 2005, prin care a solicitat analizarea respingerii cererii de restituire şi anularea Deciziei nr. 5621 din 18 mai 2005 emisă de R.A.D.P. Cluj Napoca şi emiterea unei decizii de restituire în natură de către C.C.S.D., mai ales că a fost restituită, deja, în natură, cota de 5/8 din acelaşi imobil.
Toate demersurile reclamantei, însă, au fost fără rezultat, iar la 11 iulie 2008 s-a adresat instanţei de fond.
Incidente în cauză sunt dispoziţiile art. 16 alin. (4) şi art. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pe baza situaţiei juridice a imobilul pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, iar art. 21 din Titlul VII al aceluiaşi act normativ prevede că dacă, pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta stabileşte că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată va proceda la restituirea lor, iar decizia de restituire în natură emisă urmează regimul juridic prevăzut de art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Recurenta critică soluţia instanţei de fond pentru că ar fi fost dată cu ignorarea acestor proceduri, însă criticile sunt nefondate.
Dispoziţiile art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt tocmai cele care justifică admiterea acţiunii şi dau posibilitatea C.C.S.D. să cenzureze respingerea nelegală a restituirilor în natură a imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, plecând de la situaţia juridică a imobilelor.
În condiţiile în care C.C.S.D. a fost înştiinţată de faptul că o cotă de 5/8 din acelaşi imobil a fost restituită în natură în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile şi în care se consemnează expres faptul că imobilul nu face obiectul vreunei documentaţii de urbanism aprobate legal, prin invocarea Hotărârea Consiliului Local nr. 265 din 19 aprilie 2005 de către C.C.S.D. nu se face altceva decât să se nesocotească cele stabilite printr-o hotărâre judecătorească cu privire la acelaşi imobil.
Tocmai pornind de la restituirea în natură a cote de 5/8 din acelaşi imobil, de la considerentele hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus această restituire, C.C.S.D. va putea fi obligată, în caz de refuz, la emiterea unei decizii de restituire în natură a cotei de 3/8 din acelaşi imobil.
În aceste condiţii, nu mai prezintă relevanţă poziţia R.A.D.P. Cluj-Napoca care a oscilat între nedeclararea recursului împotriva sentinţei civile nr. 358/2009 a Curţii de Apel Cluj şi punctul de vedere exprimat la 5 august 2009 prin care se declara de acord cu restituirea cotei din imobil şi susţinerile din întâmpinare unde R.A.D.P. Cluj Napoca solicită admiterea recursului declarat de C.C.S.D. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Această poziţie oricum nu are legătură cu situaţia juridică actuală a imobilului care se analizează în raport de actele depuse la C.C.S.D.
Vor fi înlăturate şi susţinerile recurentei referitoare la invocarea cauzei Beian împotriva României de către instanţa de fond pentru că se face confuzie între o cauză pronunţată de C.E.D.O. şi o hotărâre judecătorească.
Este adevărat că în dreptul român, jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, dar în cazul invocării unei cauzei soluţionate de C.E.D.O. nu suntem în prezenta unei hotărâri judecătoreşti în sensul stabilit de legislaţia naţională, pentru că hotărârile pronunţate de C.E.D.O. sunt cele care constată încălcări ale drepturilor omului de către autorităţile statelor semnatare ale Convenţiei, inclusiv prin hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţe din statele semnatare.
Atunci când se invocă jurisprudenţa C.E.D.O., se face trimitere la o eventuală eliminare a unei încălcări a drepturilor fundamentale ale omului, iar judecătorul naţional este primul judecător al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi el trebuie să aplice direct prevederile acesteia pentru a evita o încălcare a unui drept fundamental şi o eventuală condamnare a României la C.E.D.O.
Judecătorul instanţei de fond, când a făcut trimitere la cauza Beian împotriva României, tocmai acest aspect l-a avut în vedere şi se poate considera că respingerea cererii reclamantei ar reprezenta o încălcare a art. 14 din Convenţie pentru că nu s-a dovedit „justificarea obiectivă şi rezonabilă”, „scopul legitim” sau „raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat” care să ducă la respingerea cererii de restituire în natură a cotei de 3/8 dintr-un imobil în condiţiile în care cota de 5/8 din acelaşi imobil a fost deja restituită în natură.
Vor fi respinse ca nefondate şi criticile ce vizează modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Cluj Napoca deoarece soluţia instanţei de fond este legală.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât şi persoana ce va fi obligată în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Consiliului Local Cluj Napoca nu este unitate deţinătoare sau entitate învestită cu soluţionarea notificărilor în sensul Legii nr. 10/2001 şi nici nu are atribuţii legate de cenzurarea dispoziţiei/ deciziei de acordare a despăgubirilor sau de restituire în natură.
Motivarea recurentei că acest pârât (Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca) ar fi emis o hotărâre ce viza imobilul în litigiu nu dovedeşte dobândirea calităţii procesuale pasive a acestui pârât care poate avea această calitate numai în cazul unui litigiu legat de această hotărâre.
Referitor la ultimul motiv de recurs cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată sau la reducerea acestora, se constată că potrivit incident art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Din probele aflate la dosar nu rezultă că C.C.S.D. ar fi recunoscut pretenţiile reclamantei la prima zi de înfăţişare, ci în întâmpinare a explicat motivele pentru care nu a dat curs cererilor reclamantei.
Însă, în cauză, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv va proceda la reducerea onorariului de avocat la 3.000 lei, în raport de faptul că cererea de recurs a fost soluţionată la primul termen de judecată.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
În baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., vor fi acordate cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 358 din 7 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă T.M. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 452/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 468/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
