ICCJ. Decizia nr. 4603/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4603/2010
Dosar nr. 5975/2/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.M. a chemat in judecată pe pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea ordinului nr. 377 din 30 aprilie 2009 emis de pârât şi reîncadrarea sa în funcţia publică de consilier superior, treapta a doua de salarizare, la Compartimentul de audit, control şi monitorizare IT din cadrul Direcţiei Generale pentru Societatea Informaţională, din care în mod abuziv şi neîntemeiat a fost eliberat.
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti, salariale şi de altă natură, de care a fost privat începând cu data de 21 aprilie 2009 până la executarea hotărârii ce se va pronunţa, precum şi daune interese.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca printr-un raport care a fost transformat în sesizarea din 26 februarie 2009, înregistrată la Comisia de disciplină a Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, al cărei conţinut ar putea fi asimilat mai degrabă cu un slab mecanism de monitorizare socialistă vizând ordinea şi disciplina la locul de muncă, i-au fost imputate în mod mincinos o serie de abateri în legătură cu îndatoririle profesionale, în sensul că ar fi lipsit de la serviciu 3-4 zile, absenţe care ar rezulta din nesemnarea condicii de prezenţă, ori neaccesarea cartelei de intrare în instituţie.
A mai arătat că, într-o manieră incorectă şi vădit abuzivă, cu mult anterior convocări sale în faţa Comisiei de disciplină pentru ziua de 10 aprilie 2009, a primit un preaviz de 30 de zile care a fost emis pe data de 11 martie 2009, preaviz care făcea referire la o falsă şi inexistentă reducere a funcţiei publice de consilier superior, ca urmare a modificării cu peste 50% a condiţiilor specifice de ocupare a sus-numitei funcţii.
La 13 noiembrie 2009 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei plângerii prealabile şi a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, ca inadmisibilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 316 din 20 ianuarie 2010 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât şi, pe cale de consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul nu a respectat procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, deşi instanţa i-a acordat un termen pentru a depune dovezi în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul M.M.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că a respectat procedura administrativă prealabilă şi, că acest lucru rezultă din ampla corespondenţă purtată cu pârâta pe tema nelegalităţii concedierii sale.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
Cum emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită în cauză este Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, acestei autorităţi trebuia să i se adreseze recurentul-reclamant cu cererea de revocare, pentru îndeplinirea procedurii prealabile administrative, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Potrivit art. 106 din Legea nr. 188/1999, republicată, „în cazul în care raportul de serviciu a încetat din cauze pe care funcţionarul le consideră netemeinice şi nelegale, acesta poate cere instanţei anularea actului administrativ în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, în mod corect a reţinut instanţa de fond că în cauză nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cum, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege, soluţia respingerii ca inadmisibilă a acţiunii formulate de reclamant este temeinică şi legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei civile nr. 316 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4605/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4601/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
