ICCJ. Decizia nr. 4599/2010. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4599/2010
Dosar nr. 5143/2/2008
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC N.C.I. SRL a chemat în judecată A.N.R.C.T.I., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea şi anularea deciziei nr. 634/2008 emisă de preşedintele agenţiei pârâte.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin Decizia atacată, pârâta a desemnat SC N.C.I. SRL ca fiind furnizor cu putere semnificativă pe piaţa serviciilor de terminare a apelurilor telefonice la puncte fixe în propria reţea publică de telefonie, impunând totodată în sarcina acesteia obligaţia de transparenţă, obligaţia de nediscriminare, obligaţia de furnizare a unor servicii şi de acordare a accesului la anumite facilităţi, precum şi obligaţia referitoare la controlul tarifelor în ceea ce priveşte interconectarea reţelei publice de telefonie cu reţelele publice de comunicaţii electronice, instalate, operate, controlate sau puse la dispoziţie de către alţi furnizori, în vederea terminării apelurilor la punctele fixe.
Cu privire la cererea de anulare a deciziei nr. 634/2008, reclamanta a susţinut că A.N.R.C.T.I. încalcă în mod evident dispoziţiile art. 13 din OG nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, dispoziţii care stabilesc ca impunând unui operator obligaţiile referitoare la recuperarea costurilor şi controlul tarifelor autoritatea de reglementare va lua în considerare investiţia făcută de operatorul în cauză şi va permite existenţa unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit, ţinând seama de riscurile asociate acestei investiţii.
Referitor la cererea de suspendare, reclamanta a precizat că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile formale şi substanţiale impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1) raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2489 din 10 iunie 2009 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC N.C.I. SRL Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că A.N.R.C.T.I. a respectat atât Recomandarea C.E. 2007/879 şi Instrucţiunile C.E., cât şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene atunci când a desemnat SC N.C.I. SRL ca având putere semnificativă pe piaţa serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, în reţeaua publică de telefonie operată de această societate.
În concluzie, instanţa de fond a reţinut că în condiţiile în care A.N.R.C.T.I. a adoptat în mod nediscriminatoriu măsuri de reglementare în sarcina tuturor furnizorilor identificaţi ca având putere semnificativă pe piaţa serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, în propria reţea publică de telefonie, este evident că autoritatea a respectat principiul invocat de reclamantă. Numai în situaţia în care A.N.R.C.T.I. nu ar fi stabilit aceeaşi metodă de control al tarifelor şi în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi 37 de operatori, s-ar fi putut reţine încălcarea principiului amintit.
Împotriva sentinţei adoptate a declarat recurs reclamanta SC N.C.I. SRL Bucureşti, criticând atât sentinţa civilă nr. 2489 din 10 iunie 2009, cât şi încheierile din data de 05 noiembrie 2008 şi din data de 29 aprilie 2009.
Astfel, a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 6 C. proc. civ. susţinând că instanţa de fond a dat ceea ce nu s-a cerut, prin faptul că, în loc să ia act că la termenul din data de 05 noiembrie 2008 s-a renunţat la cererea de suspendare a deciziei atacate, instanţa de fond a înţeles să respingă cererea ca inadmisibilă.
Referitor la soluţia dată pe fondul cauzei, recurenta a invocat în mod generic dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ., cerând instanţei de recurs ca, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., să examineze cauza sub toate aspectele.
Din conţinutul recursului formulat rezultă, în esenţă, următoarele critici:
- în mod neîntemeiat, instanţa de fond, prin încheierea din 29 aprilie 2009, a respins proba cu expertiza tehnică în domeniul telecomunicaţiilor;
- instanţa de fond a ignorat faptul că, prin emiterea deciziei de către autoritatea publică intimată, activitatea societăţii comerciale a fost afectată în mod grav şi iremediabil, aşa cum rezultă din concluziile expertizei extrajudiciare depuse la dosar;
- instanţa de fond a reţinut în mod greşit că societatea comercială recurentă este un operator cu putere semnificativă, contrar dispoziţiilor art. 33 din OUG nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, fără ca recurenta să aibă în realitate o poziţie dominantă, din moment ce deţine o cotă de cca. 1,4% pe piaţa de telefonie fixă, ca număr de utilizatori, adică sub 0,5% din punct de vedere valoric;
- instanţa de fond a ignorat că Decizia în litigiu încalcă dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. c) din OUG nr. 134/2006 şi principiul nediscriminării în raport cu operatori precum SC C.R.M.T. SA, SC T. SA, SC R. SA, etc.
Autoritatea publică intimată a depus întâmpinare prin care a combătut susţinerile şi criticile din recurs, susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi va fi respins ca atare.
Referitor la critica privind încheierea din data de 05 noiembrie 2008, rezultă că este neîntemeiată, din moment ce, contrar celor susţinute de societatea comercială recurentă, instanţa de fond, prin dispozitivul încheierii a luat act de renunţarea recurentei-reclamante la cererea de suspendare a executării deciziei nr. 634/2008 emisă de preşedintele A.N.R.C.T.I.
În ceea ce priveşte critica soluţiei de respingere a probei cu efectuarea unei expertize tehnice judiciare, dată prin încheierea din data de 29 aprilie 2009, instanţa de recurs reţine că este neîntemeiată.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect că administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară de specialitate telecomunicaţii este nepertinentă, neconcludentă şi neutilă cauzei, din moment ce, în calitate de instanţă de contencios administrativ, fusese învestită şi avea prerogative de control de legalitate asupra actului administrativ atacat - Decizia nr. 634/2008.
În ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia soluţiei de respingere a acţiunii formulate pentru anularea deciziei nr. 634/2008;
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată anterior, prin Decizia nr. 634/2008, societatea comercială recurentă a fost desemnată furnizor cu putere semnificativă pe piaţa serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în propria reţea publică de telefonie.
Prin aceeaşi decizie, societăţii comerciale recurente i-au fost impuse mai multe obligaţii, între care şi obligaţia referitoare la controlul tarifelor, în ceea ce priveşte interconectarea reţelei publice de telefonie pe care o operează cu reţelele publice de comunicaţii electronice instalate, operate, controlate sau puse la dispoziţie de către alţi furnizori, în vederea terminării apelurilor la puncte fixe.
Totodată, potrivit art. 9 din Decizia nr. 364/2008 s-a stabilit că tarifele medii, ce pot fi percepute de către recurentă pentru furnizarea serviciului de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte fixe, urmează să fie recalculate astfel încât nu vor putea depăşi:
- 1,15 eurocenţi/minut în perioada 01 septembrie 2008-30 iunie 2009;
- 0,97 eurocenţi/minut începând cu 01 iulie 2009.
În criticile sale, aduse soluţiei recurate, societatea comercială recurentă a susţinut, în principal, că instanţa de fond şi autoritatea de reglementare au reţinut în mod nelegal că, în calitatea sa de operator în domeniul serviciilor de telecomunicaţii, ar avea statutul de furnizor cu putere semnificativă, din moment ce deţine o cotă de cca. 1,4% pe piaţa de telefonie fixă, ca număr de utilizatori şi 0,5% din punct de vedere valoric.
Critica societăţii comerciale recurente nu are în vedere faptul că, în calitatea sa de operator, a fost desemnată ca furnizor cu putere semnificativă nu pe piaţa serviciilor de telefonie fixă, ci pe piaţa serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în propria reţea publică de telefonie.
Or, în cadrul propriei reţele publice de telefonie, pe care nu o împarte cu nimeni, recurenta are o cotă de 100% în ceea ce priveşte serviciile de terminare la puncte fixe a apelurilor generate în alte reţele, având astfel o poziţie dominantă.
Potrivit art. 33 alin. (1) din OUG nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare „un furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice este considerat ca având putere semnificativă pe o anumită piaţă dacă, individual sau împreună cu alţi furnizori, se bucură pe piaţa respectivă de o poziţie echivalentă dominantă.”
Poziţia dominantă este definită la alin. (2) al aceluiaşi articol, ca fiind acea situaţie în care un furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice este capabil, într-o măsură apreciabilă, să se comporte independent faţă de concurenţi, clienţi şi consumatori.
Or, în cazul de faţă, pe piaţa serviciilor de terminare la puncte fixe din propria reţea publică de telefonie a apelurilor generate în alte reţele publice de telefonie, societatea comercială recurentă, în calitatea sa de operator, deţine o poziţie dominantă şi discreţionară în ceea ce priveşte permiterea şi condiţiile accesului apelurilor iniţializate în alte reţele publice de telefonie, pe piaţă pe care o deţine în totalitate, deci în cotă de 100%.
Astfel fiind, instanţa de recurs reţine că instanţa de fond a apreciat în mod judicios, chiar dacă în alţi termeni, ca fiind legală concluzia autorităţii de reglementare în ceea ce priveşte statutul de furnizor cu putere semnificativă al societăţii comerciale recurente, în raport cu piaţa serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în propria reţea publică de telefonie.
Criticile recurentei potrivit cărora instanţa de fond nu a avut în vedere că emiterea deciziei atacate o afectează negativ din punct de vedere economic sunt de asemenea neîntemeiate.
Aşa cum se menţionează în preambulul deciziei nr. 634/2008, acest act administrativ a fost emis ca urmare deciziei nr. 585/2008 privind identificarea pieţelor relevante ale serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, prin care a fost identificată ca piaţă relevantă din sectorul comunicaţiilor electronice piaţa serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe în reţeaua publică de telefonie operată de societatea comercială recurentă.
Or, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, în perioada anterioară, societatea comercială recurentă a practicat, pe piaţa în discuţie, tarife discriminatorii cuprinse între 0,00 eurocenţi şi 3,35 eurocenţi/minut, ceea ce era lipsit de o fundamentare economică, obligând autoritatea de reglementare să intervină în scopul stabilirii unor tarife de interconectare fundamentate pe costuri, în raport cu tarifele maxime stabilite la 1,15 eurocenţi/minut pentru perioada 01 septembrie 2008-30 iunie 2009 şi la 0,97 eurocenţi/minut, începând cu 01 iulie 2009 şi în continuare.
Deci, instanţa de recurs reţine că instanţa de fond a apreciat în mod corect că autoritatea publică intimată nu a urmărit, prin Decizia emisă, să producă pagube societăţii comerciale recurente, ci a urmărit să reglementeze poziţia dominantă deţinută de acest operator pe piaţa serviciilor de terminare, la puncte fixe în propria reţea publică de telefonie, a apelurilor generate în alte reţele publice de telefonie.
Această reglementare a fost impusă de poziţia dominantă deţinută de societatea comercială recurentă şi de necesitatea corectării/împiedicării abuzului de poziţie dominantă în propria reţea, în ceea ce priveşte piaţa serviciilor de terminare a apelurilor generate în alte reţele publice de telefonie.
În ceea ce priveşte criticile potrivit cărora instanţa nu a ţinut seama de caracterul discriminatoriu al deciziei nr. 634/2008, acestea sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Într-adevăr, potrivit art. 5 alin. (3) lit. c) din OUG nr. 134/2006 privind înfiinţarea A.N.R.C.T.I., autoritatea intimată este datoare să respecte principiul nediscriminării în ceea ce priveşte tratamentul aplicat furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, dispoziţii care se regăsesc şi la art. 6 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 29/2009, în vigoare în prezent.
Or, din actele dosarului rezultă că prin Decizia nr. 585/2008 privind identificarea pieţelor relevante ale serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, au fost identificaţi alţi 37 de operatori aflaţi în aceeaşi situaţie cu societatea comercială reclamantă, care au fost desemnaţi ca fiind furnizori cu putere semnificativă pe piaţa serviciilor respective, ceea ce dovedeşte faptul că autoritatea de reglementare a aplicat un tratament nediscriminatoriu.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, soluţia instanţei de fond, de respingere a acţiunii prin care societatea comercială reclamantă a cerut anularea deciziei nr. 634/2008, este legală şi temeinică, recursul fiind nefondat, astfel că va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N.C.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2489 din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4601/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4595/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
