ICCJ. Decizia nr. 4601/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4601/2010
Dosar nr. 3083/2/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC N.R.D. SRL Ploieşti, în numele SC M.L. IFN România SA a chemat în judecată Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând recunoaşterea dreptului de a i se restitui taxa de primă înmatriculare nedatorată, restituirea acesteia în sumă de 25.987,45 RON, cu dobânda legală aferentă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, ulterior achiziţionării unui autovehicul, a achitat această taxă care este nelegală, discriminatorie şi neconformă dispoziţiilor comunitare.
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2009, instanţa de fond a ridicat din oficiu, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnăturii cererii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2612 din 17 iunie 2009 a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a SC N.R.D. SRL şi în consecinţă a anulat acţiunea formulată de aceasta în numele reclamantei SC M.L. IFN SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că întrucât SC N.R.D. SRL a formulat acţiunea în numele SC M.L. IFN SA şi nu a dovedit legal calitatea sa de reprezentant al acestei societăţi comerciale, a fost admisă excepţia ridicată din oficiu de instanţă şi, conform art. 161 C. proc. civ., a anulat acţiunea formulată în numele reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs SC N.R.D. SRL în calitate de reprezentant al SC M.L. IFN România SA, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a admis în mod greşit excepţia ridicată din oficiu, deoarece la dosar există un acord din partea societăţii de leasing SC M.L. IFN România SA pentru a declanşa procedurile judiciare necesare recuperării taxei speciale de înmatriculare;
- oricum, instanţa de fond s-a aflat în eroare cu privire la faptul că societatea de leasing ar fi achitat taxa de primă înmatriculare, din moment ce suma respectivă a fost plătită de către societatea comercială reclamantă.
Recursul este întemeiat pentru motivul de recurs de ordine publică pus din oficiu în discuţia părţii prezente.
Într-adevăr, din actele şi lucrările dosarului rezultă că SC N.R.D. SRL Ploieşti a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 25.987,45 RON, în privinţa căreia a solicitat restituirea, susţinând că a făcut plata fără temei legal, iar autoritatea fiscală competentă refuză să-i recunoască acest drept şi să-i restituie suma respectivă.
Din dispoziţiile generale ale OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, republicată, şi ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, rezultă că un litigiu de contencios administrativ îşi are izvorul într-un conflict care s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, ca urmare a unui refuz nejustificat sau a nesoluţionării în termenul legal a unei cereri.
De altfel, la art. 205 alin. (2) C. proCod Fiscal se precizează, cu alte cuvinte, că o persoană poate fi lezată în drepturile sale, fie printr-un act administrativ fiscal, fie prin lipsa acestuia.
Or, în privinţa litigiilor care au ca obiect acte administrativ-fiscale sau, respectiv, lipsa acestora, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat competenţa materială în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal competent.
Deci, având în vedere obiectul acţiunii şi dispoziţiile legale de mai sus, rezultă că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că este competentă material să judece cauza de faţă, competenţa aparţinând Tribunalului, ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi desfiinţată, iar cauza va fi trimisă la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC N.R.D. SRL, în calitate de reprezentant al SC M.L. IFN România SA, împotriva sentinţei civile nr. 2612 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4603/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4599/2010. Contencios. Anulare acte emise de... → |
|---|
