ICCJ. Decizia nr. 4605/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4605/2010
Dosar nr. 7539/2/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.D., cetăţean moldovean, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în calitate de reprezentant al Direcţiei cetăţenie - Comisia pentru Cetăţenie, a cerut ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi, pe cale de consecinţă, să-l oblige să procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantului în termen de 30 de zile de la pronunţarea irevocabilă a hotărârii instanţei de judecată, şi la plata de daune morale în cuantum de 1.000 RON.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că, încă din anul 2005 a depus o cerere şi actele necesare redobândirii cetăţeniei române, însă, nici până în prezent dosarul nu a fost soluţionat, răspunsul fiind acelaşi de fiecare dată, respectiv că dosarul se află în lucru şi trebuie să aibă răbdare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 191 din 13 ianuarie 2010, a admis excepţia privind lipsa de obiect invocată de reclamant, constatând cererea acestuia ca rămasă fără obiect.
Totodată, a respins capătul de cerere privind acordarea de daune morale şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti la plata către reclamant a sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că aşa cum rezultă din adresa din 04 ianuarie 2006 emisă de pârât, solicitarea reclamantului a fost rezolvată favorabil, aşa încât cererea acestuia a rămas fără obiect.
Referitor la plata de daune morale s-a reţinut că cererea reclamantului nu poate fi primită, aceasta nefăcând dovada producerii acestora.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Ministerul Justiţiei susţinând că hotărârea primei instanţei este nelegală, întrucât, deşi cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost soluţionată înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa a respins acţiunea în ceea ce priveşte primul capăt de cerere ca fiind rămasă fără obiect şi nu ca neîntemeiată cum corect ar fi trebuit.
De asemenea, recurentul susţine că, în mod greşit instanţa l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât Ministerul Justiţiei – Direcţia Cetăţenie nu a căzut în pretenţii, cererea reclamantului fiind soluţionată în termen de 5 luni aşa cum prevăd dispoziţiile OUG nr. 36/2009.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române nu prevede un termen pentru soluţionarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei (adoptată la Strasbourg la 06 noiembrie 2002) fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Nici legiuitorul naţional şi nici art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu explicitează noţiunea de termen rezonabil, astfel că judecătorului îi revine sarcina de a aprecia în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte asupra caracterului rezonabil în care se primesc, se înregistrează sau se soluţionează cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Împrejurarea că, în speţă, cererea de redobândire a cetăţeniei române, formulată de intimatul-reclamant în temeiul art. 101 din Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română în calitatea sa de descendent dintr-un fost cetăţean român, a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia de Cetăţenie, care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 şi 18 din lege, în cursul judecăţii, nu poate conduce la soluţia preconizată de recurent.
Raportul menţionat constituie numai o etapă în procedura de redobândire a cetăţeniei şi, după cum bine a sesizat judecătorul fondului, la data pronunţării sentinţei (13 ianuarie 2010) cererea reclamantului nu era soluţionată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenţii.
Cum instituţia recurentă a fost în culpă pentru nesoluţionarea cererii reclamantului până la data introducerii acţiunii, în mod corect instanţa de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau de casare a sentinţei, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 191 din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4608/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4603/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
