ICCJ. Decizia nr. 4608/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4608/2010
Dosar nr. 8420/2/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.V. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, constatarea refuzului nejustificat al acestuia din urmă de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, obligarea pârâtului, prin Direcţia cetăţenie - Comisia pentru Cetăţenie, să procedeze de îndată la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române, precum şi obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1.000 RON, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române în anul 2003, cerere asupra căreia a revenit ulterior cu cereri de urgentare a analizării în iulie 2008, apoi în noiembrie 2008. La toate demersurile sale, răspunsul pârâtului era acelaşi, că dosarul se află în lucru, cu toate că termenul de mai bine de 5 ani de când a formulat cererea depăşeşte cu mult un termen rezonabil, venind în contradicţie flagrantă cu prevederile Convenţiei Europene privind Cetăţenia referitoare la soluţionarea acestor cereri „într-un termen rezonabil”.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că, în data de 27 ianuarie 2010, cererea acestuia a fost examinată şi avizată pozitiv.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 692 din 09 februarie 2010 a respins acţiunea formulată de reclamant ca rămasă fără obiect şi a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru Cetăţenie în şedinţa din data de 26 ianuarie 2009, urmând a se emite şi a se publica, în acest sens în M. Of., ordinul Ministrului Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că aprobarea cererilor de acordare ori redobândire a cetăţeniei se face prin ordin al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru Cetăţenie. Acordarea/redobândirea cetăţeniei române, este un atribut asupra căruia statul român dispune exclusiv şi în condiţiile expres menţionate în legea specială a cetăţeniei române, petentul sau instanţa de judecată neputând condiţiona termenul în care să fie soluţionată.
Referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, susţine recurentul, nu are fundament juridic, în condiţiile în care intră în discuţie capătul principal de cerere, conform principiului accesoriul urmează soarta principalului.
Recursul este nefondat.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului se va reţine că în mod corect aceasta a fost respinsă de prima instanţă, întrucât, deşi prin OUG nr. 5/2010 a fost atribuită competenţa în materie de cetăţenie Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, prin acelaşi act normativ s-a prevăzut că „Până la operaţionalizarea Autorităţii, procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunţare la cetăţenie, precum şi orice alte aspecte care decurg din funcţionarea Autorităţii vor fi asigurate prin Direcţia cetăţenie şi, după caz, prin alte direcţii de specialitate ale Ministerului Justiţiei” [art. 19 alin. (4)]; or, la data publicării actului normativ în discuţie, 10 februarie 2010 - M. Of. nr. 93, instanţa de fond se pronunţase pe de o parte, iar pe de altă parte, litigiul a fost determinat de atitudinea pârâtului cu privire la o cerere formulată încă din anul 2003 când competenţa în materie aparţinea autorităţii recurente.
În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita soluţionare a capătului de cerere privind obligarea Ministerului Justiţiei la plata cheltuielilor de judecată, urmează să se constate că şi aceasta este neîntemeiată.
Este adevărat că, cererea reclamantului a fost examinată şi avizată, aşa cum aceasta a solicitat, însă această operaţiune a fost efectuată după data formulării prezentei acţiuni şi în condiţiile în care, anterior acesteia, au fost întreprinse demersuri pe cale administrativă.
Pe cale de consecinţă se constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut culpa procesuală a recurentului-pârât şi l-a obligat pe acesta, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., la plată cheltuielilor de judecată.
În concluzie, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 692 din 09 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4609/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4605/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
