ICCJ. Decizia nr. 4643/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4643/2010
Dosar nr. 282/33/2010
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâţii C.S.M. şi I.N.M., solicitând:
- anularea parţială a hotărârii nr. 1880 a Plenului C.S.M. din 29 octombrie 2009, de validare a concursului de admitere în magistratură desfăşurat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, atât în ceea ce priveşte constatarea neîndeplinirii cumulative de către aceasta a condiţiilor prevăzute de art. 12 lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi anularea actelor administrative emise de către C.S.M. în baza dispoziţiilor acestei hotărâri: hotărârea nr. 2064 din 19 noiembrie 2009 a Plenului C.S.M.
- constatarea nelegalităţii testării psihologice, precum şi a reexaminării psihologice, care au fost efectuate după susţinerea concursului de admitere la I.N.M. şi după declararea reclamantei ca admisă la concursul de admitere la I.N.M.;
- obligarea C.S.M. la validarea dosarului reclamantei de candidat admis la I.N.M. şi la trecerea pe lista definitivă a candidaţilor admişi la I.N.M. din Anexa nr. 2 la hotărâre, conform art. 27 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006 de aprobare a regulamentului privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a I.N.M. şi recunoaşterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere în magistratură;
- obligarea C.S.M. şi I.N.M. la reînscrierea acesteia ca auditor de justiţie, cursant la I.N.M. în promoţia 2010-2012 sau în anul următor soluţionării acestui litigiu;
De asemenea, prin precizarea acţiunii, reclamanta a invocat şi excepţia de nelegalitate a art. 14 alin. (1), art. 27, art. 29 din Regulamentul de admitere şi absolvire a I.N.M. (hotărârea C.S.M. nr. 439/2006).
Prin sentinţa nr. 278 din 28 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea precizată formulată de către reclamanta M.A., în contradictoriu cu pârâţii C.S.M. şi I.N.M. Pe cale de consecinţă, instanţa de judecată a admis excepţia de nelegalitate a art. 14 alin. (1) art. 27 şi art. 29 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, precum şi a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1644 din 24 septembrie 2009 şi a constatat nelegalitatea acestora, precum şi a testării şi reexaminării psihologice a reclamantei. De asemenea, instanţa de judecată a dispus anularea parţială a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1880 din 29 octombrie 2009, în ce priveşte constatarea neîndeplinirii cumulative de către reclamantă a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, conform art. 7 din hotărâre şi a obligat pârâţii la înscrierea reclamantei pe lista definitivă a candidaţilor admişi la I.N.M., conform art. 6 şi a Anexei 2 a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1880 din 29 octombrie 2009, la validarea dosarului acesteia de către C.S.M., la reînscrierea petentei la I.N.M. în promoţia 2010-2012 sau în următorul an soluţionării acestui litigiu, precum şi la recunoaşterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea reclamantei de candidat admis la concursul de admitere la I.N.M. De asemenea, a fost obligat pârâtul I.N.M. să plătească reclamantei suma de 1.820 RON, cu titlu de daune materiale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta s-a prezentat la concursul organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, în vederea admiterii sale în magistratură, în urma desfăşurării probelor scrise fiind declarată candidat admis la I.N.M., iar ulterior, ca urmare a examinării psihologice, efectuate în data de 27 septembrie 2009, proba scrisă, şi 03 octombrie 2009, proba orală, a fost declarată „Respins”, pe considerentul neîndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004.
Analizând conţinutul hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1880 din 29 octombrie 2009, depuse la dosarul cauzei, instanţa de fond reţine că sunt reale susţinerile conform cărora, prin art. 5, au fost validate rezultatele concursului de admitere la I.N.M., organizat în perioada mai sus arătată, conform Anexei 1, reclamanta figurând cu nota finală 7,345 şi cu calificativul „Admis”.
Conform art. 7 al aceleiaşi hotărâri, s-a constatat însă neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, de către 7 dintre candidaţii la concursul de admitere la I.N.M., printre care şi reclamanta.
Totodată, prin art. 8, s-a dispus continuarea procedurii pentru ocuparea locurilor de auditor de justiţie rămase neocupate, în limita celor 200 scoase la concurs, respectiv pentru 7 locuri.
Reclamanta, considerând că întreaga procedură de organizare a concursului a fost viciată, pe considerentul încălcării prevederilor art. 14 din Legea nr. 303/2004, aceste vicii afectând, în principal, modul în care a fost organizată testarea psihologică, s-a adresat instanţei, solicitând anularea hotărârii nr. 1880/2009 în ceea ce priveşte art. 5, 7 şi 8, înţelegând să invoce şi excepţia de nelegalitate a textelor în temeiul cărora s-a realizat aceasta testare.
Astfel, prin hotărârea C.S.M. nr. 439/2006 au fost încălcate în mod flagrant dispoziţiile unui act cu forţă juridică superioară, respectiv cele ale Legii nr. 303/2004, aceste considerente fiind valabile şi în ceea ce priveşte hotărârea C.S.M. nr. 1644/2009.
Prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1644 din 24 septembrie 2009, în temeiul prevederilor art. 27 alin. (1) din hotărârea nr. 439/2006, s-a aprobat componenţa comisiilor de testare psihologică şi de reexaminare psihologică a candidaţilor declaraţi admişi la concursul de admitere la I.N.M., organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, precum şi a candidaţilor pentru posturile de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul C.S.M. şi al I.N.M.
Din conţinutul acestui act, rezultă că s-a reţinut că reexaminarea psihologică se realizează prin reevaluarea testului scris şi susţinerea unui nou interviu.
Instanţa de fond mai ia act de faptul că, prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 2064 din 19 noiembrie 2009, s-a constatat, la solicitarea Direcţiei Resurse Umane şi Organizare, îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 a unor candidaţi declaraţi respinşi la concursul de admitere în magistratură prin lista finală, afişată la 25 septembrie 2009, în locul celor 7 persoane nominalizate în art. 7 din hotărârea C.S.M. nr. 1880/2009.
Pârâtul C.S.M., în ceea ce priveşte petitul având ca obiect anularea acestui ultim act, a relevat faptul că, în condiţiile în care reclamanta nu a formulat plângere prealabilă, el este inadmisibil, pe considerentul nesocotirii dispoziţiilor imperative ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a considerat că această excepţie nu poate fi reţinută, întrucât, având în vedere succesiunea evenimentelor şi dispoziţiile cuprinse în art. 7 şi 8 din hotărârea nr. 1880/2009, achiesează la susţinerile reclamantei conform cărora nu se poate susţine cu temei faptul că hotărârea nr. 2064/2009 ar avea o existenţă de sine-stătătoare, în condiţiile în care premisele emiterii ei sunt constituite de prevederile hotărârii prin care s-a validat concursul.
Or, întrucât reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva acestei ultime hotărâri, în situaţia în care acţiunea ar fi întemeiată, motivele de nelegalitate; considerate incidente în privinţa art. 7 şi 8 din hotărârea nr. 1880/2009 s-ar extinde şi asupra hotărârii nr. 2064/2009 în virtutea principiului anulării actului subsecvent.
Totodată, deoarece acest ultim act este strict condiţionat de dispoziţiile cuprinse în hotărârea nr. 1880/2009 şi în condiţiile în care, în decurs de două luni, au foste emise de către pârât mai multe hotărâri pentru punerea în aplicare a celei cu nr. 1880/2009, instanţa de fond achiesează susţinerilor reclamantei conform cărora ar fi inechitabil şi contrar dreptului de acces la justiţie, componentă a celui la un proces echitabil, să se ceară acesteia parcurgerea procedurii prealabile împotriva fiecărui astfel de act, cu atât mai mult cu cât motivele de nelegalitate invocate nu sunt de sine-stătătoare, ci derivă din cele care privesc actul principal.
Pârâtul a relevat şi că nu poate fi primită nici excepţia de nelegalitate a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1644/2009, prin care a fost aprobată componenţa comisiilor de testare psihologică şi a comisiei de reexaminare psihologică a candidaţilor declaraţi admişi la concursul de admitere la I.N.M., organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, întrucât aceasta nu a produs efecte de sine-stătătoare, ci doar a pregătit adoptarea, în condiţii de legalitate, a hotărârii C.S.M. nr. 1880/2009, ea intrând sub incidenţa prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond constată că aceste alegaţii nu pot fi primite, întrucât raportat la dispoziţiile şi efectele produse de acest act administrativ în ceea ce priveşte situaţia reclamantei, nu se poate nega îndeplinirea cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că este vorba de un act unilateral, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care a dat naştere şi a modificat raporturi juridice.
Or, văzând că disputa reală din prezentul litigiu este legată tocmai de modul în care s-a organizat şi desfăşurat testarea psihologică, efectele juridice produse de hotărârea nr. 1644/2009 sunt incontestabile.
Pe fondul criticilor referitoare la momentul la care s-a desfăşurat testarea psihologică, la comisia care a efectuat-o, precum şi la procedura aplicabilă, instanţa de fond reţine următoarele:
Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, condiţia de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei, de altfel, ca toate celelalte prevăzute la acest articol, constituie una de înscriere la concursul de admitere la I.N.M.
În acest context, instanţa de fond achiesează susţinerilor reclamantei conform cărora, prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 439/2006, contrar celor reţinute prin chiar art. 2, acestor condiţii li se stabileşte natura, în mod divizat, ca fiind de înscriere, respectiv cele prevăzute la lit. a)-d) ale art. 14, respectiv ca reprezentând condiţie ulterioară promovării examenului de admitere la I.N.M., în ceea ce priveşte cea reglementată prin lit. e).
Aşa fiind, din simpla lectură a prevederilor art. 14 alin. (2) şi art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, coroborat cu art. 2 şi art. 7 alin. (1) pct. 2 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, rezultă că este încălcat principiul legalităţii, această diviziune fiind ilegală, în condiţiile existenţei unui dezacord evident între ceea ce reglementează legea, ca act juridic cu forţă superioară, şi regulamentul prin care este pusă în aplicare.
Deşi instanţa de fond nu contestă faptul că regulamentul a fost adoptat în baza prerogativelor conferite de art. 106 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, procedura de organizare a concursului trebuie să respecte dispoziţiile cuprinse într-o lege organică, pe care trebuie să le expliciteze şi să le detalieze, fără a adăuga însă la textul acesteia.
Aceasta întrucât, în viziunea Legii nr. 303/2004, toate cerinţele la care s-a făcut referire mai sus au un caracter unic, de condiţie de înscriere, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic, iar desfăşurarea testării psihologice ulterior susţinerii şi promovării concursului de admitere, respectiv după încheierea perioadei prevăzute prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1070 din 18 iunie 2009, la datele de 27 septembrie şi 03 octombrie 2009, este de natură să asimileze această condiţie, în mod nelegal, unei probe eliminatorii în concurs.
Aşa fiind, nu poate fi primită susţinerea pârâtului conform căreia această condiţie nu ar trebui verificată înainte de concurs, în lipsa unei dispoziţii exprese în acest sens, întrucât o astfel de prevedere ar fi redundantă, fiind contrară însăşi noţiunii de condiţie de înscriere, o astfel de terminologie fiind uzitată expres în conţinutul textului art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.
De altfel, obligativitatea analizării la înscriere a condiţiei de a fi apt din punct de vedere psihologic derivă şi din analizarea competenţelor comisiilor care intervin în procedura de organizare a concursului, delimitată prin textul art. 15 alin. (5) din lege.
Astfel, comisia de admitere este cea care a fost desemnată de către legiuitor a realiza această analiză, ea având o competenţă temporală clar stabilită, care rezultă din dispoziţiile art. 7 din hotărârea nr. 439/2006 şi care se încheie odată cu finalizarea concursului şi publicarea rezultatelor finale, care a avut loc la 25 septembrie 2009, respectiv anterior desfăşurării testării psihologice. Drept urmare, instanţa de fond apreciază că sunt fondate criticile referitoare la nelegalitatea prevederilor art. 14 alin. (1), art. 27 şi 29 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, vicii care privesc şi hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1644/2009, în condiţiile în care, la baza adoptării acestui ultim act au stat prevederile din regulament constatate nelegale, iar drept consecinţă, se va constata că modalitatea de desfăşurare a testării şi reexaminării-psihologice a reclamantei a fost nelegală, prin raportare la textele din Legea nr. 303/2004 la care s-a făcut referire mai sus.
Pentru a aprecia astfel, instanţa de fond a luat în considerare şi împrejurarea că sunt reale susţinerile reclamantei conform cărora utilitatea testării psihologice la înscriere trebuie privită şi din perspectiva interesului candidatului, deoarece succesiunea în timp a evenimentelor, respectiv testarea psihologică impusă legal ca o condiţie de înscriere, dar verificată ulterior promovării examenului, prin prisma obţinerii notei minime, conform art. 2.5 din regulament şi încadrării în numărul de posturi scoase la concurs, a dus la eliminarea posibilităţii de a accede şi la alte profesii.
Aceasta întrucât examenul susţinut de reclamanta este unul cu un grad de dificultate: ridicat, organizat într-o perioadă relativ lungă de timp, iar raţiunea verificării condiţiilor de înscriere anterior desfăşurării concursului este utilă atât pentru pârât, fiind previzibil că numărul candidaţilor s-ar reduce, ca urmare a aplicării acestui „filtru”, cât şi pentru persoana care doreşte să participe la examen, dar nu îndeplineşte cerinţele minime, aceasta din urmă nemaifiind nevoită să se pregătească pe susţinerea lui şi având posibilitatea de a se reorienta profesional.
De altfel, mergând pe aceeaşi linie de raţionament, s-ar putea susţine că ar fi inutilă şi verificarea condiţiilor impuse de art. 14 alin. (2) lit. a)-d) din lege, anterior întocmirii listelor cu persoanele care vor susţine concursul, ceea ce este inacceptabil.
În acest context, trebuie amintit şi că, raportat la efectele produse, pentru situaţia personală a reclamantei, de modul în care s-a desfăşurat concursul şi, în special, testarea psihologică, respectiv la faptul că aceasta a fost asimilată unei probe a examenului de admitere, în condiţiile în care avizul acordat de către psihologi este de natură să ducă la respingerea unui candidat declarat admis conform anexei 1 a hotărârii nr. 1880/2009, sunt reale şi susţinerile reclamantei legate de împrejurarea că s-ar impune înregistrarea probelor orale, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (3) din regulament.
Aceasta întrucât, în lipsa înregistrării interviului susţinut în faţa psihologilor, parte integrantă a testării psihologice, asimilate unei probe din concurs, este îngrădit dreptul candidatului de a contesta cele consemnate şi constatate de către psihologul examinator, neexistând niciun mijloc de control asupra răspunsurilor date şi nici a discuţiei avute cu psihologii. Or, o procedură transparentă presupune garantarea obiectivităţii ei, impunându-se luarea tuturor măsurilor pentru asigurarea unui control efectiv al acesteia.
Aceste consideraţii sunt cu atât mai valabile în cauză cu cât corect se invocă de către reclamantă că modalitatea în care s-a procedat la organizarea concursului este de natură să încalce principiul securităţii juridice, în condiţiile în care, până la momentul reexaminării psihologice pârâtul C.S.M. a recunoscut reclamantei calitatea de candidat admis la concursul de admitere la I.N.M., iar ulterior, inclusiv prin hotărârea nr. 1880/2009, a considerat-o un simplu candidat la admiterea la I.N.M., negându-i astfel toate drepturile ce derivă din prima calitate.
Acest lucru rezultă atât din analiza listei finale cu candidaţii declaraţi admişi la concurs, a tabelelor în care a fost programată la testarea şi reexaminarea psihologică, cât şi a anexei 1 a hotărârii nr. 1880/2009.
Mai mult, din analiza înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă odată cu acţiunea introductivă, rezultă şi că ea a fost înscrisă în catalogul auditorilor de justiţie care urmează cursurile I.N.M., a efectuat o săptămână de practică la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a frecventat cursurile I.N.M. până la data de 29 octombrie 2009, de asemenea, în calitate de auditor de justiţie.
În aceste condiţii, sunt reale criticile petentei conform cărora accesul la I.N.M. şi, pe viitor, în magistratură, nu se mai face exclusiv pe bază de concurs, ci, exclusiv, în baza deciziei psihologului, iar efectul produs de aceasta asupra drepturilor recunoscute anterior în favoarea reclamantei este de natură să ducă la concluzia conform căreia a fost încălcat şi principiul securităţii juridice, făcându-se loc incertitudinii, de natură legislativă, administrativă şi celei provenind din practicile aplicate de autorităţi, ceea ce este inacceptabil şi este latură să ducă la reţinerea conduitei culpabile a Statului, prin organele sale, care trebuie să fie amendată.
De asemenea, în acest context se ridică şi chestiunea încălcării drepturilor garantate de prevederile art. 6 şi 13 din C.E.D.O., în situaţia în care ar fi validate susţinerile pârâtului conform cărora Decizia psihologului nu poate fi cenzurată nici măcar pentru motive de nelegalitate, trebuind să se recunoască reclamantei dreptul la un recurs efectiv în justiţie, nefiind de neglijat gravitatea efectelor produse asupra situaţiei acesteia.
Astfel, apărările legate de faptul că acţiunea ar trebui respinsă, pe temeiul inexistenţei unei căi de atac împotriva calificativului acordat de comisia de reexaminare psihologică, nu pot fi validate, întrucât nu sunt de natură să justifice excluderea din cadrul cursanţilor I.N.M. a unui candidat declarat admis exclusiv pe bază de concurs.
Deşi este adevărat că C.S.M. nu se poate substitui comisiei de psihologi, nu poate fi ignorată împrejurarea că el este garantul respectării principiului de admitere în magistratură exclusiv pe bază de concurs, cu respectarea principiilor transparenţei şi egalităţii.
În ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii C.S.M. nr. 1644/2009, se reţine şi că ea încalcă prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în condiţiile în care au fost înfiinţate alte două comisii decât cele prevăzute de lege, respectiv cea de testare psihologică şi de reexaminare psihologică.
Pe de altă parte, cele trei comisii reglementate de art. 15 alin. (5), se constituie la propunerea I.N.M., în timp ce cele implicate în testarea psihologică s-au numit la propunerea Direcţiei Resurse Umane şi Organizare a C.S.M.
Totodată, se învederează în mod întemeiat că această hotărâre contravine atât legii, prin prisma încălcării competenţei exclusive a comisiei de admitere, reglementată prin textul art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, cât şi hotărârii C.S.M. nr. 439/2006, nefiind respectate nici termenele în care urmai a fi făcute propunerea de desemnare a comisiilor şi cea de desemnare a membrilor comisiilor [art. 10 alin. (3) şi (4)], ajungându-se astfel la situaţia în care o comisie de verificare a unor condiţii prealabile să se pronunţe asupra lor după începerea anului şcolar, respectiv după ce comisia de admitere îşi încetase activitatea.
Mai mult, au fost nerespectate şi procedura şi conţinutul reexaminării psihologice, astfel cum au fost ele stabilite prin hotărârea C.S.M. nr. 369 de modificare şi completare a hotărârii nr. 439/2006, eliminându-se proba testului scris [art. 29 alin. (4)].
Aşadar, pentru a aprecia asupra nelegalităţii prevederilor art. 14 alin. (1), art. 27 şi 29 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, precum şi a hotărârii C.S.M. nr. 1644/2009 şi, drept urmare, pentru a dispune anularea parţială a hotărârii C.S.M. nr. 1880/2009, respectiv a art. 7 din acest act, Curtea achiesează criticilor reclamantei, în sensul în care, prin înlăturarea caracterului prealabil al condiţiei de înscriere la concurs privitoare la aptitudinea psihologică şi translatarea ei în timp, după susţinerea concursului propriu-zis s-a ajuns ca soarta unuia candidat deja admis să fie decisă post factum de către psihologi.
Astfel, condiţia prealabilă şi eliminatorie care privea înscrierea unei persoane la concurs a devenit, ca efect al încălcării legii, o probă a acestuia, cu efect de excludere a unui candidat deja admis, prin înlocuirea criteriilor prevederilor de art. 12 din Legea nr. 303/2004, care privesc competenţa profesională, aptitudinile şi buna reputaţie, cu Decizia psihologului.
Din interpretarea acestor dispoziţii, coroborate cu art. 14 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, rezultă în mod neîndoielnic că C.S.M. nu este legitimat să aleagă momentul la care înţelege să verifice condiţiile de înscriere, mai exact la o dată ulterioară admiterii la concurs, după promovarea acestuia şi chiar începerea cursurilor de formare iniţială din cadrul I.N.M. Aceste dispoziţii legale conferă C.S.M. atribuţii strict administrative în desfăşurarea concursului, care însă nu pot constitui temei legal pentru ca acesta să se subroge comisiei de admitere şi să procedeze el însuşi la verificarea competenţei psihologice şi, mai mult, să procedeze la verificarea acestei condiţii de înscriere la un alt moment decât cel stabilit în lege.
Totodată, un alt argument în sensul dispunerii anulării prevederilor art. 7 din hotărârea nr. 1880/2009, îl constituie şi faptul că desfăşurarea concursului de admitere nu s-a realizat în condiţii de previzibilitate, candidaţilor neaducându-se la cunoştinţă în mod integral reglementările incidente în materie şi, totodată, întreaga procedură de admitere la I.N.M., aşa cum este văzută şi concepută de către C.S.M.
Astfel, reclamanta relevă că, la momentul afişării anunţului, privind organizarea concursului de admitere la I.N.M. şi a calendarului estimativ, în data de 25 iunie 2009, nu s-a făcut nicio referire la vreo testare psihologică şi nici că ulterior încheierii concursului de admitere (25 septembrie 2009, când s-au publicat rezultatele finale ale concursului) ar mai exista vreo altă etapă care să aibă incidenţă asupra rezultatului obţinut la concurs şi a dreptului adjudecat. Date privind organizarea unei testări psihologice s-au publicat doar în 25 septembrie, aşadar ulterior încheierii concursului de admitere, susţinerea testărilor în esenţă realizându-se în perioada 27 septembrie-10 octombrie.
Mai mult, C.S.M. nu a publicat nicio hotărâre privind profilul psihologic al candidatului la I.N.M. sau a auditorului de justiţie, aşadar e lipsită de temei susţinerea conform căreia concurenţii ar fi cunoscut reglementările incidente în cauză. În acest context, reclamanta învederează în mod pertinent că lipsa unei hotărâri C.S.M. care să stabilească coordonatele psihologice urmărite pentru un auditor de justiţie, a permis ca verificarea competenţei psihologice să se realizeze în baza unui vid legislativ, pe criterii absolut subiective, care au surclasat, paradoxal, rezultate obţinute în baza unor criterii de admitere riguros şi clar stabilite.
Aşa fiind, trimiterile C.S.M. la dispoziţiile art. 63 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.S.M., aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 326/2005 şi art. 48 din Legea nr. 303/2004, precum şi la hotărârea C.S.M. nr. 186/2006, sunt nefondate, textele invocate nefiind incidente în speţă.
Totodată, instanţa de fond achiesează poziţiei reclamantei conform căreia interesul său în atacarea dispoziţiilor considerate nelegale s-a activat abia la momentul la care a fost vătămată, prin respingerea sa, ulterior promovării examenului. În plus, înscrierea unei persoane la concursul de admitere nu echivalează cu un acord, care se extinde la elemente lipsite de previzibilitate şi care nu respectă dispoziţiile legale, iar nulitatea absolută nu poate fi acoperită de consimţământul candidatului.
Instanţa de fond reţine, aşadar, că excepţiile invocate de pârâtul C.S.M. nu sunt întemeiate, considerând întemeiată excepţia de nelegalitate a art. 14 alin. (1), art. 27 şi art. 29 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, precum şi a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1644 din 24 septembrie 2009.
Totodată, consideră instanţa de fond, se impune anularea parţială a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1880/2009, în ceea ce priveşte constatarea neîndeplinirii cumulative de către reclamantă a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, conform art. 7 din hotărâre.
Instanţa de fond a apreciat că motivele de nelegalitate mai sus relevate sunt de natură să justifice pe deplin soluţia adoptată, fiind dispensată de analiza, criticilor referitoare la modalitatea concretă în care s-a realizat interpretarea testelor psihologice, cu atât mai mult cu cât chiar reclamanta a relevat instanţei, la termenul din 14 iunie 2010, că nu înţelege să solicite administrarea unor mijloace de probă care ar putea fi de natură să contrazică concluziile comisiilor de testare şi reexaminare psihologică.
Prima instanţă consideră că, în lipsa acestor dispoziţii, reparaţia acordată reclamantei nu ar fi integrală şi eficace, chiar în condiţiile în care pârâtul susţine că nu poate proceda, în lipsa avizului psihologic, la recunoaşterea drepturilor ce rezultă din calitatea de cursant I.N.M.
Aceasta întrucât reclamanta a dovedit că îndeplineşte cerinţele impuse de art. 12 din Legea nr. 303/2004, respectiv că a promovat concursul, iar acesteia nu îi este imputabil modul în care s-a ajuns la concluzia ca nu întruneşte condiţia prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din lege.
Astfel, în concursul dintre condiţiile prevăzute de art. 14 din lege şi nelegalitatea procedurii, care a fost de natură să nege reclamantei un drept deja recunoscut, trebuie să fie sancţionată aceasta din urmă, iar petenta trebuie repusă în situaţia pe care a dobândit-o la data de 25 septembrie 2009.
În temeiul prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat că se impune obligarea pârâtului I.N.M. să plătească reclamantei suma de 1.820 RON, cu titlu de daune materiale, suma reprezentând taxa medicală şi indemnizaţia cuvenită reclamantei pentru perioada în care a frecventat cursurile I.N.M. şi a fost la dispoziţia acestei instituţii.
Prima instanţă a reţinut că, în susţinerea acestor pretenţii, petenta învederează în mod întemeiat că prin procedura de organizare a concursului, prin promovarea examenului de admitere, prin frecventarea cursurilor a avut aceleaşi obligaţii ca ceilalţi candidaţi declaraţi admişi la I.N.M., aşadar trebuie sa i se recunoască acelaşi drept la restituirea taxei medicale (390 RON) şi a indemnizaţiei.
Indiferent de natura raportului existent, daunele materiale solicitate, se justifică în mod obiectiv, deoarece prezenţa sa la Bucureşti, achitarea taxei medicale, frecventarea o lună de zile a cursurilor de la I.N.M. a fost rezultatul atitudinii instituţiilor implicate, precum şi a modalităţii în care s-a realizat întreaga procedură de recrutare.
În ce priveşte petitul având ca obiect anularea art. 8 din hotărârea C.S.M. nr. 1880/2009 şi a hotărârii nr. 2064 din 19 noiembrie 2009, instanţa de fond a considerat că, raportat la starea de fapt dedusă judecăţii şi la pretenţiile concrete invocate de către reclamantă, în cauză nu pot fi apreciate ca incidente prevederile art. 1 alin. (1) raportate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, reţine prima instanţă, ceea ce urmăreşte reclamanta, în principal, prin promovarea prezentei acţiuni, este recunoaşterea tuturor drepturilor ce rezultă în urma promovării concursului organizat în vederea admiterii la I.N.M., respectiv, cu precădere, reînscrierea sa la I.N.M. în promoţia 2010-2012 sau în următorul an soluţionării acestui litigiu, ca urmare a încadrării sale în Anexa 2 a hotărârii nr. 1880/2009.
Or, având în vedere că persoanele înscrise în această anexă au devenit cursanţi în cadrul promoţiei 2009-2011, iar numărul de locuri la I.N.M. este clar stabilit, neexistând posibilitatea ca reclamanta să recupereze decalajul existent, prin anularea dispoziţiilor la care s-a făcut referire anterior, petenta nu dobândeşte niciun folos practic.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs autorităţile pârâte şi reclamanta.
2.1. În recursul declarat de C.S.M. au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, susţine recurenta-pârâtă, instanţa de fond a apreciat în mod eronat excepţia de nelegalitate a art. 14 alin. (2) şi art. 27 din hotărârea Plenului C.S.M. nr. 439/2006, reţinând în mod greşit că aceste dispoziţii regulamentare contravin dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa de fond, susţine autoritatea publică, a constatat nelegalitatea unor dispoziţii regulamentare care nu au legătură cu cele care stabilesc ordinea de testare a candidaţilor din punct de vedere a cunoştinţelor profesionale, respectiv a aptitudinilor psihologice.
Mai susţine autoritatea recurentă că, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, C.S.M. are „atributul exclusiv” în luarea măsurilor care se impune pentru ocuparea posturilor vacante, precum şi parcurgerea etapelor de formare, perfecţionare şi promovare a judecătorilor şi procurorilor.
În ceea ce priveşte hotărârea nr. 1644/2009 a Plenului C.S.M., autoritatea recurentă susţine că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că excepţia de nelegalitate este admisibilă şi întemeiată.
Astfel, argumentează recurenta, hotărârea nr. 1644/2009 a fost adoptată pentru aprobarea componenţei comisiilor de testare psihologică şi reexaminare psihologică a candidaţilor admişi la concursul organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009.
În ceea ce priveşte hotărârea nr. 1881 din 29 octombrie 2010 a Plenului C.S.M. pentru validarea rezultatelor concursului de admitere la I.N.M. desfăşurat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, autoritatea recurentă apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că ar exista motive de nelegalitate, în ceea ce-l priveşte pe reclamant.
Astfel, argumentează autoritatea recurentă, rezultatele concursului au fost validate prin această hotărâre după ce, potrivit art. 29 din regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 538/2008 a fost realizată şi testarea psihologică, ce constă din susţinerea unui test scris şi a unui interviu în faţa unui psiholog desemnat de C.S.M., probă în urma căreia reclamantul a fost declarat „Respins”, inclusiv la reexaminarea psihologică efectuată ca urmare a contestaţiei depuse de acesta.
Mai argumentează recurenta că, nici C.S.M. şi nici instanţa de judecată nu se pot substitui comisiei de testare psihologică şi nici comisiei de reexaminare psihologică, fiind vorba de constatări ştiinţifice complexe şi de strictă specialitate care exced controlului judecătoresc.
Astfel, apreciază recurenta, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal atunci când a anulat hotărârea nr. 1880/2004 în ceea ce îl priveşte pe reclamantul-intimat.
2.2. În recursul formulat, I.N.M. a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., fiind susţinute, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a reţinut în mod greşit nelegalitatea hotărârii nr. 439/2006, faptul de a organiza testarea psihologică ulterior probelor de concurs nefiind o încălcare a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată;
- soluţia adoptată prin hotărârea nr. 439/2006 reprezintă singura modalitate practică de punere în aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, în condiţiile în care numărul candidaţilor înscrişi în fiecare an la concursul de admitere la I.N.M. este în jur de 3.000 de persoane, în timp ce după desfăşurarea probelor de concurs rămân mai puţin de 10% din numărul celor înscrişi, ceea ce uşurează activitatea de testare psihologică şi reduce cheltuielile efectuate;
- hotărârea nr. 439/2006 nu adaugă şi nici nu modifică Legea nr. 303/2004, republicată, ci o face aplicabilă în ceea ce priveşte organizarea concursului pentru intrarea la I.N.M.
2.3. În recursul formulat de reclamanta M.A. au fost invocate ca temei prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinându-se că hotărârea instanţei de fond este nelegală în ceea ce priveşte respingerea cererii privind anularea art. 8 din hotărârea nr. 1880/2009 şi a hotărârii nr. 2064/2009 privind continuarea procedurii pentru ocuparea locurilor de auditori rămase neocupate.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursurile formulate sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată mai sus, instanţa de fond a admis în parte excepţia de nelegalitate a art. 14 alin. (2) şi art. 27 din Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a I.N.M. aprobat prin hotărârea nr. 439 din 15 iunie 2006 a Plenului C.S.M., care contravin dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile regulamentare de mai sus sunt nelegale prin aceea că verificarea aptitudinilor psihologice reprezintă o condiţie prealabilă potrivit legii, în timp ce prin dispoziţiile regulamentare a devenit o probă eliminatorie ulterioară concursului de verificare a cunoştinţelor profesionale.
În cauză, este necontestat că testarea psihologică a fost organizată după ce candidaţii înscrişi la concursul de admitere au susţinut proba de verificare a cunoştinţelor profesionale, incluzându-i doar pe candidaţii care promovaseră această probă, între care şi recurentul-reclamant care a fost declarat admis cu nota finală de 8,236.
Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, „La concursul pentru admiterea la I.N.M. se poate înscrie persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) are cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu; b) este licenţiată în drept; c) nu are antecedente penale sau cazier fiscal; d) cunoaşte limba română; e) este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei. Comisia medicală se numeşte prin ordin comun al ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti şi al ministrului sănătăţii. Taxele examenului medical pentru candidaţii declaraţi admişi se suportă din bugetul I.N.M.”
Or, potrivit art. 14 din regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006, comisia de admitere a concursului va verifica îndeplinirea doar a condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a)-d) din Legea nr. 303/2004, republicată, iar rezultatele verificării se afişează la sediul I.N.M., precum şi la sediile tribunalelor şi parchetelor de pe lângă acestea şi se publică simultan pe paginile de internet al C.S.M. şi I.N.M., cel mai târziu cu 15 zile înainte de data concursului.
De asemenea, după susţinerea concursului privind verificarea cunoştinţelor juridice, potrivit art. 27 alin. (1)-(3) din regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006 „(1) Candidaţii admişi vor fi verificaţi sub aspectul îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii prevăzute la art. 12 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către inspectori din cadrul C.S.M., cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi vor fi programaţi pentru a se prezenta la vizita medicală şi la testarea psihologică. (2) Plenul C.S.M. hotărăşte cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi validează rezultatele concursului. Candidaţii inapţi pentru exercitarea funcţiei, din punct de vedere medical, psihologic, precum şi cei care nu se bucură de o bună reputaţie sunt declaraţi respinşi. (3) Lista definitivă a candidaţilor declaraţi admişi la I.N.M. se comunică pentru afişare la sediul I.N.M. la sediul C.S.M. şi la sediile tribunalelor şi parchetelor de pe lângă acestea şi se publică pe paginile de internet ale C.S.M. şi I.N.M.”
Deci, cu alte cuvinte regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006, prin dispoziţiile citate mai sus, nu respectă dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, şi nici sensul acestor dispoziţii.
Astfel, legiuitorul, prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, a înţeles să reglementeze existenţa unor aptitudini psihologice specifice funcţiilor de judecător şi, respectiv, procuror, ca pe o condiţie prealabilă, alături de celelalte condiţii legale, pentru înscrierea la concursul de admitere la I.N.M.
Or, regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006, prin art. 14 şi 27 încalcă dispoziţiile art. 14 alin. (2) din lege, schimbând totodată şi filozofia acestor dispoziţii legale, prin transformarea unei condiţii legale prealabile, cerută pentru înscrierea la concursul de admitere la I.N.M., într-o probă eliminatorie ulterioară susţinerii concursului privind verificarea cunoştinţelor juridice.
Stabilind o astfel de succesiune, regulamentul, nesocotind litera şi spiritul dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, a creat posibilitatea ca persoane inapte din punct de vedere psihologic să fie obligate să susţină concursul de verificare a cunoştinţelor juridice, supunându-le unor eforturi materiale, fizice şi psihice inutile, neavute în vedere de legiuitor.
Este adevărat că, din motive de oportunitate, autoritatea publică recurentă a putut aprecia că este mult mai uşor şi cu eforturi financiare mai puţine să supună testării psihologice doar pe candidaţii care au promovat proba de verificare a cunoştinţelor juridice, din moment ce numărul candidaţilor înscrişi este, de regulă, cu foarte mult mai mare.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 14 şi următoarele din Legea nr. 303/2004, republicată, nu rezultă, însă, că legiuitorul ar fi conferit C.S.M. un drept de apreciere în ceea ce priveşte tratarea condiţiilor legale de înscriere la concursul de admitere la I.N.M. şi nici în ceea ce priveşte schimbarea naturii juridice a vreuneia dintre acestea, pentru a putea fi transformată din condiţie de înscriere la concurs în probă eliminatorie ulterioară publicării listelor cu candidaţii declaraţi admişi la concursul de admitere, aşa cum s-a întâmplat în cauza de faţă.
Astfel fiind, rezultă că soluţia dată de instanţa de fond excepţiei de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant este legală şi temeinică, criticile celor două recursuri fiind neîntemeiate.
Prin aceeaşi sentinţă, Curtea de apel a constatat şi nelegalitatea hotărârii nr. 1644/2009, soluţie care, având în vedere considerentele de mai sus, este legală şi temeinică, hotărârea respectivă având ca efecte completarea cadrului organizatoric creat prin hotărârea nr. 439/2006, cu încălcarea dispoziţiilor legale aşa cum s-a argumentat mai sus.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a anulat hotărârea nr. 1880/2009 în ceea ce-l priveşte pe intimatul-reclamant, recunoscând acestuia toate drepturile care decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la I.N.M. desfăşurat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de fond, în esenţă, a înlăturat dispoziţiile regulamentare constatate nelegale şi a conferit relevanţă juridică faptului că intimatul-reclamant a fost declarat admis la concursul respectiv, aşa cum rezultă din tabelul afişat de organizatori.
În recursul formulat, recurenta a susţinut că această soluţie este lipsită de temei legal, instanţa substituindu-se autorităţii publice şi comisiilor organizatoare, susţineri care sunt neîntemeiate.
Astfel, aşa cum s-a arătat dispoziţiile regulamentare constatate ca fiind nelegale au fost înlăturate în ceea ce îl priveşte pe intimatul-reclamant, astfel că prin înscrierea acestuia la concursul respectiv şi declararea sa ca fiind admis, s-a considerat că toate condiţiile legale cerute la art. 14 din Legea nr. 303/2004, republicată, au fost îndeplinite.
Deci, instanţa de judecată nu putea să se substituie nici comisiei de testare psihologică şi nici structurilor organizatorice, dar nici nu a făcut acest lucru, rezumându-se să dea relevanţă juridică faptelor petrecute şi rezultatelor constatate în cadrul concursului respectiv.
Astfel fiind, instanţa de recurs constată că şi aceste critici ale recursului formulat de autoritate sunt neîntemeiate, urmând să fie înlăturate.
Oricum, nu este lipsit de orice semnificaţie faptul că, din înscrisurile depuse în faţa instanţei de recurs, rezultă că recurentul-reclamant a participat şi la concursul organizat în anul 2010 pentru intrarea la I.N.M., când a fost declarat admis şi apt psihologic, ceea ce nu poate constitui un argument în favoarea susţinerilor recurentei-pârâte.
În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamant privind soluţia dată fondului cauzei, instanţa de recurs reţine că este neîntemeiat, instanţa de fond reţinând în mod legal că reluarea sau nu a procedurii pentru ocuparea locurilor de auditori de justiţie constituie o prerogativă exclusivă a autorităţii publice pârâte.
În concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca cele două recursuri să fie respinse ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta M.A. şi de pârâţii I.N.M. şi C.S.M. împotriva sentinţei nr. 278 din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4652/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4641/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
