ICCJ. Decizia nr. 4655/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4655/2010
Dosar nr. 5039/2/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii P.M. şi P.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor constatarea pasivităţii pârâtei în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor cuvenite potrivit Legii nr. 10/2001.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că prin dispoziţia Primarului Municipiului Bistriţa nr. 651 din 18 iulie 2002, s-a formulat ofertă de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital pentru imobilul teren situat în Bistriţa, str. N., şi ofertă de acordare de despăgubiri băneşti pentru imobilul construcţie situat în Bistriţa, str. N., s-a respins cererea de acordare în compensare a terenului în suprafaţă de 2.328 m.p., proprietate privată a mun. Bistriţa, situat în localitatea Unirea.
S-a susţinut că deşi această dispoziţie a fost comunicată din anul 2002 pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu a procedat la verificarea legalităţii şi la acordarea despăgubirilor cuvenite în temeiul Legii nr. 247/2005.
Reclamanţii arată că refuzul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a plăti despăgubirile cuvenite este nejustificat.
b) Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 4243 din 02 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată; a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.M. şi P.I. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca prematur formulată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor legale reiese că pentru emiterea titlurilor de plată sau de conversie în condiţiile art. 182 lit. a) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, este necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzute de lege, în sensul verificării legalităţii deciziei de restituire prin echivalent.
În cauză, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în condiţiile în care, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a constatat lipsa multor înscrisuri din cuprinsul dosarului aferent dispoziţiei de restituire şi nu s-a procedat la desemnarea unei societăţi de evaluare sau a unui evaluator autorizat pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor potrivit art. 16 alin. (4), Cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pe de altă parte, reclamanţii nu au formulat un capăt de cerere în care să solicite obligarea pârâtei la demararea procedurii administrative prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, urmărind doar acordarea despăgubirilor, astfel încât excepţia prematurităţii invocată de pârâtă este întemeiată, urmând a fi admisă cu consecinţa respingerii cererii ca prematur formulată.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii P.M. şi P.I.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că prima instanţă a admis greşit excepţia prematurităţii acţiunii, întrucât s-a emis dispoziţia nr. 651 din 18 iulie 2002 a Primarului Municipiului Bistriţa, dosarul fiind înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor din anul 2005.
S-a precizat că au fost depuse toate actele necesare, fiind ataşate la raportul de evaluare, precum şi acte care atestă calitatea de moştenitor a fostului proprietar T.M.
b) Întâmpinarea depusă
Intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
S-a precizat că acţiunea a avut ca obiect plata despăgubirilor, că potrivit Legii nr. 247/2005, Titlul VII, titlurile de plată se emit după ce s-au emis titlurile de despăgubire, iar în cauză nu s-au emis titlurile de despăgubire, fiind lipsă o serie de acte privind imobilul şi calitatea de moştenitor a solicitanţilor.
c) Analiza motivelor de recurs
Examinând motivele de recurs formulate de reclamanţi şi sentinţa primei instanţe, prin prisma art. 3041 C. proc. civ., se reţin următoarele:
Prin dispoziţia nr. 651/2002, Primarul Municipiului Bistriţa a formulat reclamanţilor-recurenţi ofertă de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Bistriţa, str. U.
După adoptarea Legii nr. 247/2005, dosarul notificării formulate de recurenţi a fost înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
La data de 4 noiembrie 2009 s-a întocmit raportul de evaluare a imobilului respectiv.
Prin acţiune, reclamanţii au solicitat să li se acorde despăgubirile aferente imobilelor.
Înalta Curte precizează că prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a reglementat procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele ce nu mai pot fi restituite în natură.
Potrivit art. 16 Cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, după înregistrarea dosarelor, Secretariatul Comisiei Centrale verifică dacă imobilul nu mai putea fi restituit în natură, apoi se transmite dosarul unui evaluator, această etapă finalizându-se cu emiterea titlurilor de despăgubire.
După emiterea titlurilor de despăgubire acestea se valorifică de către deţinători în modalităţile prevăzute în art. 181 Titlul VII, Legea nr. 247/2005.
Din analiza parcursului dosarului conţinând notificarea, raportat la prevederile legale aplicabile speţei se reţine că reclamanţii nu au respectat procedura legală.
Aceştia erau îndreptăţiţi să solicite mai întâi emiterea titlurilor de despăgubire şi nu direct plata contravalorii imobilelor notificate.
În aceste condiţii soluţia instanţei de fond de a respinge acţiunea ca prematur formulată este legală, întrucât se impunea ca mai întâi să se emită titlurile de despăgubire, care ulterior puteau fi valorificate prin emiterea titlurilor de plată (plata efectivă) sau acţiuni la Fondul Proprietatea.
d) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M. şi P.I. împotriva sentinţei nr. 4243 din 02 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4656/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4654/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
