ICCJ. Decizia nr. 4684/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4684/2010
Dosar nr. 1807/57/2008
Şedinţa publică de la 2 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1 .Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, reclamanta SC P.B. SRL Aiud, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Aiud prin Primar, E.R. din Ardeal şi Guvernul României - Comisia Specială Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor Religioase din România, a solicitat să se constate că imobilul situat în Aiud, strada C.V., nu face parte din categoria imobilelor supuse restituirii conform Legii nr. 501/2002.
Totodată, reclamanta SC P.B. SRL Aiud a solicitat constatarea nulităţii parţiale a deciziei nr. 391 din 20 septembrie 2004 emisă de Comisia Specială Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, dispunerea partajării imobilului în litigiu în două loturi, obligarea pârâtului Consiliul Local Aiud la a încheia cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul în litigiu şi dispunerea intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei.
Asupra acestei cereri de chemare în judecată s-a pronunţat iniţial Judecătoria Aiud prin sentinţa nr. 511 din 19 aprilie 2007.
Apelul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Aiud şi Comisia Specială Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Aiud a fost respins de Tribunalul Alba prin decizia civilă nr. 103 din 16 mai 2008.
Decizia pronunţată de Tribunalul Alba a fost atacată cu recurs la Curtea de Apel Alba Iulia, recurs ce a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 393 din 30 octombrie 2008, prin care hotărârile atacate au fost casate, cauza fiind trimisă spre competentă soluţionare în fond secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin sentinţa civilă nr. 272/F/CA din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia astfel învestită, a respins excepţiile tardivităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesual active şi a lipsei de interes a reclamantei SC P.B. Aiud SRL.
Totodată, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acţiunea formulată de reclamanta SC P.B. Aiud SRL în contradictoriu cu pârâţii E.R. din Ardeal, Comisia Specială Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi Consiliul Local Aiud, obligând reclamanta să plătească pârâtei E.R. din Ardeal suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut în esenţă că, faţă de data introducerii acţiunii introductive, respectiv 14 iunie 2005, termenul de 6 luni nu este depăşit, astfel că excepţia tardivităţii acţiunii, invocată de pârâta Comisia Specială Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, invocate de pârâta E.R. din Ardeal, instanţa de fond a constatat că şi acestea sunt neîntemeiate, având în vedere că la data retrocedării bunului imobil în cauză, reclamanta deţinea cu titlu de chiriaş un spaţiu din acest imobil iar prin acţiune tinde să readucă imobilul în patrimoniul Statului Român, când s-ar naşte vocaţia sa la cumpărarea acestuia.
Referitor la fondul cauzei, prima instanţă a constatat că decizia nr. 391 din 20 septembrie 2004 emisă de Comisia Specială Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, este temeinică şi legală, reţinând că imobilul în cauză a fost în proprietatea Şcolii Reformate Evanghelice din Aiud, fiind preluat în mod abuziv de către Statul Român prin Decretul nr. 176/1948.
În ceea ce priveşte celelalte petite ale acţiunii, instanţa de fond, având în vedere că acestea sunt accesorii primului capăt de cerere, a apreciat că şi acestea sunt neîntemeiate.
2. Motivele de recurs prezentate de SC P.B. SRL Aiud
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC P.B. SRL Aiud, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., în dezvoltarea căruia, în contextul unei scurte prezentări a stării de fapt, în esenţă, au fost susţinute următoarele critici:
- urmare a retrocedării imobilului înscris în CF nr. X Aiud nr. top Y prin decizia nr. 391 din 20 septembrie 2004, a Comisiei Speciale de Retrocedare, la data de 2 martie 2005 Primăria Municipiului Aiud a procedat la predarea către E.R. din Ardeal a spaţiului deţinut de către societatea reclamantă în baza contractului de închiriere, deşi E.R. din Ardeal nu are calitatea de persoană îndreptăţită de a solicita retrocedarea imobilului în litigiu, contrar celor reţinute de instanţa de fond;
- E.R. din Ardeal trebuia să facă dovada calităţii sale de proprietar al imobilului solicitat la data preluării de către stat sau dovada că este succesoarea în drepturi a proprietarului tabular, dovezi care însă nu au fost făcute în cauză;
- instanţa de fond nu putea lua în considerare adresa DD/1941 emisă de Ministerul Cultelor şi Artelor în sensul că şcolile precum şi Colegiu B. din Aiud ar fi fost proprietatea Bisericii R. şi nici ordinele Ministerului Justiţiei din anii 1909 şi 1911, care nu au fost intabulate, căci nu pot fi constitutive de drepturi şi nici opozabile;
- dată fiind situaţia de carte funciară a imobilului ca şi situaţia de fapt, concretă, prevederile Decretului nr. 176/1948 ca temei al preluării imobilului în litigiu nu întemeiază în cauză prezumţia existenţei dreptului de proprietate al Bisericii R.
3. Apărările intimaţilor pârâţi
Atât Comisia Specială de Retrocedare cât şi Eparhia R. din Ardeal au formulat în cauză întâmpinări prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului promovat de recurenta-reclamantă SC P.B. SRL Aiud şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.
În esenţă, ambele intimate au arătat că instanţa de fond în mod corect a stabilit că Eparhia R. din Ardeal este îndreptăţită la restituirea bunului în cauză, în nume propriu, interpretând cu justeţe probele administrate.
Intimata Eparhia R. din Ardeal a menţionat şi împrejurarea că imobilul în care a funcţionat Şcoala R. din Aiud i-a fost retrocedat, aflându-se în prezent în proprietatea şi în posesia sa.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată faţă de motivele invocate de recurenta-reclamantă şi reţinând totodată apărările intimaţilor ca şi prevederile legale incidente din materia supusă verificării, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie casare, fie modificarea hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Pronunţându-se asupra cererii recurentei-reclamante de constatare a nulităţii deciziei nr. 391 din 20 septembrie 2004 emisă de intimata-pârâtă Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, prin care s-a dispus retrocedarea în natură a imobilului menţionat, înscris în CF nr. X a localităţii Aiud, în favoarea Eparhiei R. din Ardeal, în considerarea lipsei calităţii de persoană îndreptăţită la restituire, prima instanţă a reţinut legalitatea şi temeinicia deciziei atacate.
În acord cu cele stabilite de judecătorul fondului, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondate criticile recurentei-reclamante, raportat la conţinutul materialului probator existent la dosar ce atestă, potrivit CF nr. Z a localităţii Aiud că imobilul în litigiu a fost proprietatea Şcolii E.R. din Aiud.
Contrar celor susţinute de recurentă, Decretul nr. 176/1948 reprezintă temeiul de fapt şi de drept ce atestă că E.R. din Ardeal este îndreptăţită la restituirea bunului în cauză, nu în calitate de continuatoare în drepturi a fostului proprietar, ci în nume propriu, respectiv în calitate de fost proprietar.
Şi aceasta întrucât în tabelul anexă la Decretul nr. 176/1948 în temeiul căruia a fost preluat abuziv de către stat imobilul în cauză apare menţionată şi Şcoala R. din Aiud, judeţul Alba, a Bisericii Reformate, cu întreaga avere conform inventarului jurnal.
Împrejurarea că şcolile confesionale, susţinute material şi supravegheate din punctul de vedere al activităţii şcolare de către diferitele structuri ale cultelor religioase aparţineau acestora nu numai că a fost corect reţinută şi motivată în cuprinsul deciziei de retrocedare nr. 391 din 20 septembrie 2004, inclusiv prin referiri la dreptul canonic aplicabil în astfel de cazuri, dar este confirmată şi de actele şi înscrisurile depuse la dosar. Potrivit acestor înscrisuri cultul reformat este recunoscut ca şi cult istoric iar bunurile mobiliare şi imobiliare, ca de exemplu şcolile, locuinţele personalului didactic şi bisericesc precum şi Colegiul B.G.. din Aiud sunt proprietatea Bisericii R. (adresa nr. DD/1941).
În fine, nu lipsită de relevanţă în susţinerea argumentaţiei judecătorului fondului pe care instanţa de control judiciar o apreciază ca fiind legală şi deplin susţinută probator, este şi adresa din 11 aprilie 2008 emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor prin care i se comunică Episcopiei R. din Ardeal că E.R., ca parte a Bisericii R. din România, are vocaţia de a fi beneficiara restituirii de către stat, conform O.U.G. nr. 94/2000 a bunurilor care au aparţinut acelor părţi componente locale ale cultului reformat.
Apreciind aşadar în considerarea celor mai sus-arătate că nici una dintre criticile recurentei-reclamante nu este fondată, calitatea de persoană îndreptăţită la retrocedare a E.R. din Ardeal fiind convingător demonstrată, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P.B. SRL Aiud împotriva sentinţei civile nr. 272/F/CA din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta SC P.B. SRL Aiud la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli de judecată către intimata E.R. din Ardeal Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4681/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4686/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
