ICCJ. Decizia nr. 4677/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4677/2010
Dosar nr. 109/36/2010
Şedinţa de la 29 octombrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 07 septembrie 2009 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M&D S.F. SRL, în insolvenţă, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii D.R.A.O.V. Cluj - D.J.A.O.V. Bihor şi P.D., director coordonator al D.R.A.O.V. Cluj - D.J.A.O.V. Bihor, anularea actelor administrativ-fiscale din 26 mai 2009, din 09 iunie 2009 şi din 17 iulie 2009 precum şi constatarea faptul că un număr de 23 DAI (nr. 0666186-0666210) au fost certificate de către organul fiscal competent.
În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la certificarea celor 23 DAI, aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie în sarcina pârâtului P.D., precum şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 100.000 RON reprezentând daune morale precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că refuzul pârâtei de certificare a celor 23 DAI - documente de însoţire a produselor accizabile - este de natură a determina în sarcina reclamantei plata accizelor aferente expedierilor făcute de material energetic, în cuantum de 200.000 euro.
A susţinut că cele 23 DAI au fost avizate de lucrătorul vamal, considerente pentru care refuzul pârâtei are un caracter abuziv.
Faţă de aceste considerente, reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva refuzului pârâtei de certificare a celor 23 DAI, arătând că în activitatea desfăşurată, reclamanta a respectat prevederile legale referitoare la condiţiile de deplasarea a produselor accizabile.
Prin sentinţa civilă nr. 1020 din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi în baza art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, pe de-o parte reclamanta a solicitat constatarea legalităţii certificării existente pe un număr de 23 DAI aferente unor transporturi - în cantitate totală de 700 tone - de produs energetic (motorina euro 5) aflat sub regim suspensiv de la plata acciză, iar pe de altă parte, să se constate refuzul nejustificat al pârâtei D.R.A.O.V. Cluj de certificare a celor 23 DAI, contestaţia vizând de fapt obligaţia reclamantei de achitare la bugetul statului a accizei de circa 235.000 euro, astfel că, în raport cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţine Curţii de Apel în funcţie de valoarea câtimii obiectului cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 69/CA din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că actele în litigiu reprezintă documente administrative de însoţire a produselor accizabile, prin care nu se menţionează nicio taxă sau contribuţie vamală.
În plus, avizele în discuţie nu au fost emise de autoritatea vamală, iar pe de altă parte, în ceea ce priveşte capătul subsidiar - obligarea la certificare - autoritatea publică este locală şi nu centrală (D.R.A.O.V. Cluj).
A constatat Curtea că, în această situaţie nu se poate aprecia că cererea vizează obligaţia reclamantei de achitare la bugetul statului a accizei aferente cantităţii de 700 tone motorină, întrucât actele contestate nu prevăd nici o obligaţie bugetară.
Concluzionând, Curtea de Apel a reţinut că actele a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative fiscale (respectiv nu privesc obligaţii vamale) pentru a fi incident criteriul valoric, iar pârâta este o autoritate publică locală, situaţie care, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, atrage competenţa Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ.
Pentru că s-a ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 22 C. proc. civ. cauza a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Cererea adresată instanţei are ca obiect anularea unor adrese emise de D.J.A.O.V. Bihor, în principal, constatarea faptului că cele 23 DAI au fost certificate de organul fiscal competent, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, în subsidiar, obligarea D.J.A.O.V. Bihor la certificarea, în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, a celor 23 DAI-uri.
Adresele a căror anulare se solicită, precum şi DAI-urile nu reprezintă acte administrativ-fiscale pentru că nu au fost stabilite obligaţii vamale în sarcina reclamantei.
Într-adevăr, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de Tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
În acelaşi timp, C. proc. civ., în art. 3 alin. (1) pct. 1, prevede că, în primă instanţă, Curţile de Apel judecă cererile şi procesele în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor publice centrale, iar în art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. d) prevede că Tribunalele judecă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa Curţilor de Apel.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 rezultă că se instituie două criterii în stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ cu temeiul rangului autorităţii care emite actul administrativ dedus judecăţii şi criteriul valoric.
Criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ atacat se aplică numai în cazul în care actul administrativ nu s-ar referi la impozite, taxe, contribuţii şi accesorii ale acestora, iar criteriul valoric se aplică cu prioritate, indiferent de autoritatea emitentă, când actul administrativ se referă la impozite, taxe, contribuţii şi accesorii ale acestora.
Cum în speţă, nu se contestă acte administrative care să se refere la impozite, taxe, contribuţii şi accesorii ale acestora, ci adrese emise de o autoritate publică judeţeană, se va da eficienţă criteriului rangului autorităţii emitente a actului administrativ atacat şi va fi stabilită competenţa, în raport de rangul autorităţii, în favoarea Tribunalului, în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC M&D S.F. SRL şi pe pârâţii D.R.A.O.V. Cluj - D.J.A.O V. Bihor, în favoarea Tribunalului Constanţa., secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4675/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4680/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
