ICCJ. Decizia nr. 4681/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4681/2010
Dosar nr. 7265/2/2009
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Judecata în faţa instanţei de fond
a. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.C. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta A.N.V., anularea Ordinului din 18 februarie 2009 emis de vicepreşedintele A.N.A.F., privind eliberarea din funcţie a reclamantului, obligarea pârâtului la reîncadrarea sa în funcţia deţinută anterior, aceea de şef serviciu juridic, urmărire şi încasare a creanţelor, plata drepturilor salariale aferente de care a fost lipsit (indemnizaţia de conducere de şef serviciu de 30% şi stimulentul calculat asupra acestei sume pentru perioada de la intrarea în vigoare a ordinului, 20 februarie 2009 şi până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sume actualizate la data plăţii, precum şi operarea menţiunilor cuvenite în carnetul său de muncă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat instanţei nelegalitatea măsurii de eliberare din funcţie, apreciind că a fost trecut într-o funcţie publică de execuţie, deşi anterior deţinuse funcţie publică de conducere ocupată prin concurs, cu nesocotirea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999, ordinul nefiind emis de persoana competentă să emită un act administrativ de eliberare a reclamantului din funcţia publică de conducere, fără acordarea de preaviz, fără a i se pune la dispoziţie lista funcţiilor publice vacante corespunzătoare şi fără a i se comunica faptul că acestea nu există.
A arătat reclamantul că este nelegală transformarea serviciului juridic în compartiment, întrucât serviciul juridic are cel mai mare număr de posturi de execuţie, comparativ cu celelalte compartimente din cadrul Direcţiei juridice, majoritatea lucrărilor repartizate Direcţiei juridice fiind circumscrise activităţii Serviciului juridic. A susţinut reclamantul că dacă se dorea încadrarea în procentul de 12% potrivit O.U.G. nr. 229/2008, se putea reduce postul de şef serviciu metodologie vamală care era vacant, iar nu cel de la serviciul juridic ocupat prin concurs.
La 9 decembrie 2009, reclamantul a formulat cerere de „majorare a câtimii obiectului cererii”, detaliind drepturile băneşti de care a fost lipsit şi pe care le solicită.
b. Întâmpinarea depusă în cauză
Prin întâmpinarea depusă la 9 decembrie 2009 în şedinţă publică, pârâta A.N.V. a solicitat respingerea acţiunii, apreciind-o ca neîntemeiată. În susţinerea poziţiei sale procesuale, pârâta a învederat instanţei că, în vederea şi urmare a punerii în aplicare a O.U.G. nr. 229/2008, la nivelul Direcţiei Juridice din cadrul pârâtei, în urma aplicării procentului de 12% raportat la totalul funcţiilor publice existente, s-au păstrat un număr de 3 funcţii publice de conducere. Reclamantul a fost numit în funcţia publică de execuţie de consilier juridic clasa I grad profesional superior, treapta de salarizare I în cadrul Direcţiei Juridice - Compartiment Juridic, Urmărire şi Încasare a Creanţelor, cu respectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2009, acesta fiind actul normativ care stabileşte modalitatea de trecere pe funcţia de execuţie a personalului care a ocupat funcţia de conducere desfiinţată.
A susţinut pârâta că la momentul respectiv nu se putea reduce postul de şef Serviciu Metodologei Vamală întrucât acesta era vacant, iar prin reducerea lui nu se aducea nicio economie la bugetul de stat. Singurele funcţii de conducere ocupate la acel moment în cadrul Direcţiei Juridice erau cea de director şi cea de şef serviciu juridic. Ulterior, s-a mai efectuat o serie de reduceri de posturi de conducere, astfel că în momentul de faţă Direcţia Juridică este condusă de un director, fiind desfiinţate şi posturile de conducere de Director adjunct şi Şef Serviciu Metodologie şi Legislaţie Vamală.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4448 din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul C.C.
Pentru a adopta această hotărâre, Curtea a reţinut că normele speciale cuprinse în O.U.G. nr. 1/2009 şi O.U.G. nr. 229/2008 au caracter special, derogatoriu, faţă de prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999. Atâta timp cât raţiunea restructurării instituţiei pârâte din perspectiva incidentă în cauză, este diminuarea cheltuielilor bugetare, oferirea către reclamant a unui alt post de conducere, chiar vacant, nu asigură finalitatea legii, aceea de a asigura diminuarea cheltuielilor bugetare, în speţă cheltuielile cu indemnizaţiile de conducere aferente acestor funcţii. Tocmai de aceea legiuitorul delegat a instituit o regulă derogatorie prin O.U.G. nr. 1/2009, art. 4 făcând referire în alin. (2) la transformarea postului vacant existent, prin ipoteză inferior postului aferent funcţiei publice de execuţie a persoanei care a ocupat funcţia de conducere, într-un post de acelaşi nivel.
S-a avut în vedere că, din interpretarea coroborată a alin. (1) şi (2) ale art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009, reiese că trecerea pe postul vacant din cadrul noii structuri organizatorice are în vedere funcţia de execuţie a persoanei care a ocupat funcţia de conducere, iar nicidecum vreo altă eventuală funcţie publică de conducere vacantă. A arătat Curtea că aceasta este singura interpretare care asigură finalitatea actului normativ pus în aplicare prin adoptarea noilor structuri organizatorice la nivelul instituţiilor publice.
A mai arătat Curtea că procedura specială instituită de O.U.G. nr. 1/2009 nu prevede obligativitatea procedurii de acordare a preavizului, cât timp pe de o parte nu era posibilă acordarea unei funcţii publice de conducere aferente unui post vacant, iar pe de altă parte nu se punea problema inexistenţei unui post pe care acesta să îl ocupe după desfiinţarea funcţiei publice de conducere, astfel încât să aibă raţiune acordarea preavizului, deoarece art. 4 alin. (3) prevăd că, în situaţia în care în cadrul structurii organizatorice, aprobată potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei care a ocupat funcţia de conducere la nivelul funcţiei de execuţie avute de aceasta.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
a. Motivele de recurs
S-a susţinut că soluţionarea cauzei s-a făcut în lipsa tuturor actelor care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 682/2009, respectiv Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. de aprobare a structurii organizatorice a A.N.V., care are caracter normativ.
S-a arătat că ordinul nu a fost motivat explicit, nesocotindu-se cerinţele art. 41 alin. (1) lit. c) din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
Recurentul a precizat că în cadrul reorganizării trebuia să se procedeze mai întâi la reducerea posturilor vacante, astfel încât numărul total al funcţiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice să fie de maximum 12% şi că măsura de a se reduce mai întâi posturile ocupate este abuzivă.
S-a mai susţinut că Ordinul este nelegal, fiind emis de o persoană necompetentă, că nu i s-a acordat preaviz şi că nu i s-a comunicat lista posturilor vacante.
S-a precizat că O.U.G. nr. 1/2009 şi nr. 229/2008 implică respectarea prevederilor art. 99 din Legea nr. 188/1999 neavând caracter derogatoriu.
b. Întâmpinarea
A.N.V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
S-a arătat că potrivit art. III pct. (1) din O.U.G. nr. 229/2008 autorităţile publice aveau obligaţia de a se încadra în procentul maxim de 12% pentru funcţiile publice de conducere, raportat la totalul funcţiilor publice aprobate, de a modifica structura organizatorică până la data de 19 februarie 2009.
În raport de actul normativ precizat, a arătat intimata, la nivelul Direcţiei Judeţene din cadrul A.N.V. s-au păstrat numai un număr de 3 funcţii publice de conducere, din totalul celor 4 funcţii publice de conducere, desfiinţându-se postul de şef Serviciu Juridic, Urmărire şi Încasare a Creanţelor deţinut de reclamantul recurent care a fost numit în funcţia publică de execuţie de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare.
S-a susţinut că ordinul a fost motivat, că nu s-a acordat preaviz pentru că i s-a oferit un alt post.
c. Examinarea motivelor de recurs
Înalta Curte examinând motivele de recurs, probele cauzei şi legislaţia aplicabilă reţine:
Situaţia de fapt
Reclamantul-recurent a fost numit, prin decizia nr. 640/2002, ca şef Serviciu Juridic, Legislaţie Vamală, Urmărire şi Încasare a Creanţelor în cadrul Direcţiei Generale a Vămilor.
Prin Ordinul din 18 februarie 2009 a fost numit în funcţia publică de execuţie de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I.
La adoptarea acestui ordin s-au avut în vedere prevederile art. III din O.U.G. nr. 229/2008, art. 4 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 1/2009 precum şi structura organizatorică a A.N.V. şi statul de funcţii al acestei autorităţi precum şi avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Legislaţia aplicabilă
O.U.G. nr. 229/2008, art. III
(1) La aprobarea structurii organizatorice a autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală vor fi respectate prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora numărul total al funcţiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice, cu excepţia funcţiilor publice de secretar al unităţii administrativ-teritoriale şi de şef al oficiului prefectural, este de maximum 12% din numărul total al funcţiilor publice, precum şi prevederile art. XVI din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv:
a) pentru constituirea unui birou este necesar un număr de minimum 5 posturi de execuţie;
b) pentru constituirea unui serviciu este necesar un număr de minimum 7 posturi de execuţie;
c) pentru constituirea unei direcţii este necesar un număr de minimum 15 posturi de execuţie;
d) pentru constituirea unei direcţii generale este necesar un număr de minimum 25 de posturi de execuţie.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală şi locală au obligaţia de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică şi în statele de funcţii, de a stabili numărul maxim de funcţii publice de conducere şi de execuţie, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
O.U.G. nr. 1/2009 art. 4
(1) Persoanele care ocupă funcţii de conducere în instituţiile şi autorităţile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii.
(2) În cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcţiei de execuţie a persoanei care a ocupat funcţia de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel.
Legea nr. 188/1999 art. 112. alin. (1)
Numărul total al funcţiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice, cu excepţia funcţiilor publice de secretar al unităţii administrativ-teritoriale şi de şef al oficiului prefectural, este de maximum 12% din numărul total al funcţiilor publice.
Analiza situaţiei de fapt şi a legislaţiei aplicabile relevă că motivele de recurs sunt nefondate.
Cu privire la caracterul Ordinului Preşedintelui A.N.A.F.
În ceea ce priveşte Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. de aprobare a structurii organizatorice a A.N.V., acesta nu are caracter normativ, ci stabileşte, aşa cum arată şi titulatura structura organizatorică a unei autorităţi, fiind astfel un act administrativ cu caracter individual, care produce efecte numai referitor la serviciul public pentru care a fost adoptat, subiectele asupra cărora se aplică fiind determinate, respectiv personalul respectivului serviciu public.
Actele administrative cu caracter normativ produc efecte cu caracter general, impersonal, ori în cauză este evident caracterul individual al actului respectiv, care se adresează numai unei autorităţi publice.
Lipsa acestui act din ansamblul probator aflat la dosar nu este de natură a afecta soluţia pronunţată, pentru că nu s-a susţinut că ar exista o neconcordanţă între structura organizatorică şi numărul de funcţii de conducere aprobate prin ordin.
În cauză s-a contestat chiar dreptul autorităţii de a efectua reducerea unei funcţii de conducere ocupate, în condiţiile în care exista o astfel de funcţie de conducere neocupată.
Cu privire la nemotivarea Ordinului A.N.A.F.
Din examinarea Ordinului din 18 februarie 2009 se reţine că actul este motivat, prin indicarea prevederilor legale care au determinat adoptarea măsurii, respectării O.U.G. nr. 229/2008, O.U.G. nr. 1/2009 şi cu referire la structura organizatorică a A.N.V.M. şi la statul de funcţii al A.N.V.M.
Această motivare corespunde cerinţelor legii.
Înalta Curte arată că dreptul la o bună administrare reglementat de art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene include şi obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.
Acest drept face parte din categoria „Drepturile cetăţenilor” şi a fost instituit pentru a proteja persoanele de eventualul exces de putere al administraţiilor, pentru ca acestea să beneficieze de un tratament imparţial şi echitabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii dar şi al statelor membre ale Uniunii care aplică dreptul Uniunii.
Ori, în cauza prezentă nu se pune în discuţie aplicarea principiilor şi scopurilor enunţate în art. 41 din Cartă, pentru că aşa cum s-a explicat în precedent, ordinul este motivat atât sub aspectul temeiurilor legal care au condus la adoptarea măsurii, cât şi cu privire la starea de fapt, respectiv structura organizatorică a autorităţii.
Cu privire la modul de reducere a posturilor
Prin O.U.G. nr. 229 din 30 decembrie 2008 au fost reglementate măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administraţiei publice.
Potrivit art. III alin. (1) din această ordonanţă s-a dispus că numărul total al funcţiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice este de maximum 12% din numărul total al funcţiilor publice.
Acelaşi act normativ - alin. (2) - a prevăzut că autorităţile şi instituţiile publice trebuie să facă modificările corespunzătoare în structura organizatorică şi în statele de funcţii, de a stabili un maxim de funcţii publice de conducere şi execuţie, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Aşadar obligaţia de a stabili numărul maxim de posturi de conducere, cu consecinţa evidentă a reducerii acestora pentru a se încadra în limita maximă de 12% din numărul total de funcţii publice a fost impusă de legiuitor, actele administrative ulterioare fiind conforme cu prevederile legale, adoptate în executarea normelor de drept primare.
Trebuie precizat că în art. III al alin. (1) din O.U.G. nr. 229/2008 s-au prevăzut şi numărul maxim de posturi de execuţie pentru constituirea unui birou, serviciu, direcţie şi direcţie generală.
Desfiinţarea postului de şef serviciu ocupat de reclamant se circumscrie dispoziţiilor legale enunţate de mai sus, autoritatea procedând la o reducere efectivă a postului.
În cuprinsul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 229/2008 şi art. 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 legiuitorul se referă la un procent maxim de 12% pentru funcţiile de conducere, astfel încât acest procent putea fi şi mai mic, chestiune lăsată la aprecierea autorităţilor competente în domeniu.
În ceea ce priveşte competenţa de emitere a Ordinului
Potrivit art. 99 din Legea nr. 188/1999 competenţa de eliberare din funcţie aparţine persoanei care are competenţa legală de numire.
În cauză, ordinul a fost semnat de vicepreşedintele A.N.A.F., aşa cum rezultă din partea introductivă a ordinului, persoana care prin lege are competenţa de a conduce A.N.V.
Aşadar ordinul s-a emis de persoana care are competenţa de numire, pentru că aceasta conduce autoritatea respectivă.
În ceea ce priveşte acordarea preavizului
În conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, dacă există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, funcţionarul public va fi transferat în această funcţie în interesul serviciului.
Preavizul se acordă numai pentru situaţiile în care persoanei eliberate din funcţie, nu i se oferă altă funcţie publică.
Ori, în speţă reclamantului i s-a acordat în baza art. 7 din O.U.G. nr. 1/2009 o funcţie publică de execuţie de consilier juridic clasa I grad profesional superior, treapta I de salarizare, astfel că nu mai era necesar acordarea preavizului.
În raport de considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurentul-reclamant C.C. împotriva sentinţei civile nr. 4448 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4680/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4684/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
