ICCJ. Decizia nr. 4771/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Î NALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4771/2010
Dosar nr. 3279/1/2010
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 92 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei SC M. SRL Cluj-Napoca formulată în contradictoriu cu M.T.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că excepţia de inadmisibilitate a acţiunii este neîntemeiată, întrucât reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, înscrisul privind plângerea prealabilă fiind depus la dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei deduse judecăţii, instanţa a reţinut că autorizaţia de transport a cărei anulare se solicită prin prezenta acţiunea fost emisă pentru operatorul SC S.T. SRL (parte moldovenească) la paritate cu operatorul român SC T.E. SRL pentru traseul: Chişinău, cu plecare la orele 19,30 - Cluj, cu plecare la orele 17,00 şi Chişinău, plecare la orele 18,00 - Oradea, plecare la orele 16,30.
La emiterea autorizaţiei de transport s-a avut în vedere procedura prevăzută de Acordul rutier bilateral încheiat între România şi Republica Moldova şi legislaţia naţională specifică fiecărui stat.
Instanţa a reţinut că reclamanta a invocat ca motive de nulitate a autorizaţiei de transport faptul că operatorul SC S.T. SRL a schimbat ora de plecare şi a uzat de înscrisuri falsificate.
Instanţa de fond a constatat că potrivit prevederilor art. 3 din Acordul bilateral schimbarea orei de plecare din staţia Chişinău intră în competenţa de soluţionare a autorităţilor din Republica Moldova pe teritoriul căreia s-a solicitat modificarea, iar din actele dosarului a rezultat că modificarea capătului de traseu s-a făcut cu aprobarea autorităţilor competente din Republica Moldova.
De asemenea, s-a constatat că A.R.R. a monitorizat cursele efectuate de SC S.T. SRL pe toate traseele autorizate şi nu a constatat nicio abatere de la graficele de circulaţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat pe larg care sunt procedurile de lucru în vederea efectuării transportului internaţional de persoane între România şi Moldova şi a prezentat istoricul liniei de transport şi a firmelor autorizate pentru efectuarea transportului pe linia menţionată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului de faţă, mai înainte de a analiza motivele formulate, a constatat că cererea nu a fost timbrată, deşi recurenta a fost citată cu menţiunea achitării taxei datorate.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei şi cu 0,15 lei timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.
Având în vedere faptul că recurenta nu şi-au îndeplinit obligaţia ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul formulat de SC M. SRL Cluj împotriva sentinţei nr. 92 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4766/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 4772/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
