ICCJ. Decizia nr. 508/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 508/2010
Dosar nr. 1520.1/87/2007
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, la data de 14 martie 2007, reclamanţii M.L., M.E., T.M. şi B.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Teleorman, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte ce Casaţie si Justiţie si Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, indexate cu valoarea indicelui de inflaţie pentru perioada anilor 2004 - 2007 şi în continuare, la plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor cadou cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, de Paşti şi de Ziua Justiţiei indexate semestrial cu indicele preturilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare pană la plata efectivă, la acordarea acestor tichete cadou în continuare şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să vireze în contul Ministerului Public fondurile necesare.
Prin sentinţa civilă nr. 1657 din 02 noiembrie 2007, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul M.E.F. şi a admis acţiunea formulată de reclamanţi, iar prin Decizia civilă nr. 953 din 07 aprilie2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul formulat de recurenţii - pârâţi Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispunându-se casarea acestei sentinţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de control judiciar a reţinut că sentinţa civilă nr. 1657/2008 a fost pronunţată de un complet format de un singur judecător deşi la data de 02 noiembrie 2007 era în vigoare art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/20904 în forma care prevede expres faptul că litigiile de contencios administrativ se soluţionează în complet format din doi judecători.
Prin încheierea de şedinţă din 30 septembrie 2008, Tribunalul Teleorman a dispus scoaterea cauzei privind pe reclamanţii M.L., M.E., T.M. şi B.S. de pe rol şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa art. 11 alin. (2) din OG nr. 75/2008.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la termenul de judecată din 30 septembrie 2009, instanţa invocând din oficiu excepţia de necompetenţă materială.
Prin Sentinţa Civilă nr. 2992 din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia invocată, declinându-se competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că reclamantele, funcţionari publici, au raport de serviciu cu autoritatea publică angajatoare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Reţinând incidenţa în cauză a art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţa a apreciat că în speţă este vorba de refuzul nejustificat al autorităţii angajatoare de a acorda drepturile băneşti solicitate de reclamante, iar, prin prisma textelor de lege invocate, în raport cu calitatea de autoritate de interes local a angajatorului, a concluzionat în sensul că în cauza de faţă competenţa de soluţionare revine Tribunalului Teleorman.
Hotărând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, în condiţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele în continuare arătate.
Reclamantele au calitatea de funcţionari publici, aflându-se într-un raport de serviciu cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman. Prin demersul lor judicios, acestea au acţionat pentru recunoaşterea şi valorificarea unui pretins drept la acordarea tichetelor de masă şi a tichetelor cadru cu ocazia Sărbătorilor de Crăciun, de Paşte şi de Ziua Justiţiei.
În conformitate cu prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
Legea nr. 554/2006 reglementează, prin art. 10 alin. (1), competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ în funcţie de două criterii: (i) poziţionarea autorităţii publice emitente în sistemul administraţiei publice; (ii) criteriul valoric, atunci când litigiul priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
În raport cu aceste dispoziţii legale, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competenţa curţilor de apel în materia contenciosului administrativ pentru situaţia când litigiul nu priveşte impozite, taxe, etc., cum este cazul în speţă, intervine doar în prezenţa actelor emise de autorităţile publice centrale.
Prin urmare, în speţă, raportat la obiectul acţiunii reclamantelor şi în condiţiile în care obligaţia de acordare a unor drepturi derivate din raportul de serviciu aparţine autorităţii angajatoare, respectiv Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, autoritate publică de interes local, în sensul Legii contenciosului administrativ, competenţa materială şi soluţionarea cauzei revine Tribunalului Teleorman, conform art. 10 alin. (1) din Legeanr. 554/2004, corelat cu art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
Împrejurarea că, pe lângă instituţia publică locală care are calitatea de parte în raportul de serviciu, au fost chemate în judecată şi autorităţi publice centrale, nu produce efecte asupra competenţei instanţei, hotărâtor fiind, în acest sens, criteriul rangului autorităţii publice sau instituţiei angajatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe M.L., M.E., T.M., B.S. şi pe Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Teleorman, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 50/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 51/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
