ICCJ. Decizia nr. 4821/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4821/2010
Dosar nr. 3585/1/2010
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3706 din 28 noiembrie 2007, Tribunalul Iaşi, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a acţiunii prin care reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâţii Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicita plata drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu corespunzătoare anilor 2001-2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, că în speţă, faţă de împrejurarea că pârâţii sunt autorităţi centrale, sunt aplicabile prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 50/CA din 17 martie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că drepturile solicitate de reclamant îşi au temeiul în raporturi de serviciu cu Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi care, fiind autorităţi publice de nivel judeţean, atrag competenţa de judecată a tribunalului.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Ia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând cauza, Curtea constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalul Iaşi, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit actelor dosarului, respectiv adeverinţa nr. 7918 din 17 iulie 2007 emisă de Ministerul de Interne - Filiala Judeţeană Iaşi a Arhivelor Statului (f. 14 - dosarul Tribunalului Iaşi), reclamantul este angajat, în calitate de funcţionar public, în cadrul acestei instituţii.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin acest act normativ se „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu".
Art. 109 din acelaşi act normativ stabileşte competenţa instanţelor de contencios administrativ în soluţionarea litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici.
In temeiul acestei normei de trimitere, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze cererea reclamantului de acordare a primei de concediu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
In interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de aceste din urmă dispoziţii legale, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligaţia corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
Cum, în speţă, drepturile solicitate de reclamant derivă din raporturi de serviciu pe care acesta le are cu autorităţi publice de nivel local, obligaţia directă de plată a lor, în situaţia în care va fi stabilită de instanţă, revenind acestor autorităţi, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului ca instanţă de contencios administrativ.
Faţă de cele arătate, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâţii Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4820/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4822/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
