ICCJ. Decizia nr. 4822/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4822/2010
Dosar nr. 122/32/2010
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 723 din 30 octombrie 2009, Tribunalul Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta SC B.R. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bacău, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că acţiunea reclamantei, având ca obiect anularea Deciziei nr. 186 şi a procesului-verbal de control nr. 92 din 22 septembrie 2008, emise de primele două pârâte, precum şi a Deciziei nr. 436 din 24 decembrie 2008, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de împrejurarea că principalul act administrativ-fiscal contestat este emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care este o autoritate centrală.
Prin sentinţa nr. 42 din 9 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că în speţă competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea sumei reprezentând obligaţia de plată contestată, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; or, reţine curtea de apel, în speţă, valoarea litigiului este de până la 500.000 lei.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ..
Verificând cauza, Curtea constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Obiectul acţiunii formulate în cauză îl constituie anularea unor acte administrativ-fiscale prin care a fost stabilită - în sarcina reclamantei obligaţii fiscale, reprezentând taxe vamale şi TVA, precum şi majorări de întârziere, al căror cuantum nu depăşeşte suma de 500.000 lei.
Cum cuantumul sumei reprezentând obligaţia de plată contestată este de până la 500.000 de lei, în speţă devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul în speţă al contribuţiei contestate de reclamantă.
În cazul în care litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege. Aşadar, indiferent de poziţionarea, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice, a autorităţii publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, curţile de apel fiind competente să soluţioneze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de lei.
Faţă de cele arătate, raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Bacău,secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC B.R. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bacău, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4821/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4823/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
