ICCJ. Decizia nr. 500/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 500/2010
Dosar nr. 437/54/2009
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 150 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul P.C.N. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.O. S-a dispus anularea Hotărârii nr. 911 din 19 decembrie 2008 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, drepturile urmând a se acorda începând cu data de 1 ianuarie 2009, pentru perioada 15 ianuarie 1944 – 15 decembrie 1944.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, din probatoriul administrat, că reclamantul a fost nevoit să se refugieze împreună cu familia sa, din motive etnice, din satul Călata, comuna Călăţele, Judeţul Cluj, în satul Ghiurcuţa de Sus, comuna Beliş, Judeţul Cluj, în perioada ianuarie 1944 – decembrie 1944.
A apreciat instanţa fondului că relevante în speţa dedusă judecăţii sunt şi Hotărârea nr. 23.701 din 17 decembrie 2008 a C.J.P.C., prin care s-a recunoscut fratelui reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, respectiv Hotărârea nr. 17.145 din 7 aprilie 2005 având acelaşi emitent, privind pe numita C.A., aflată într-o situaţie similară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.O., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că din înscrisurile depuse în probaţiune nu rezultă refugiul reclamantului începând cu luna ianuarie a anului 1944 din satul Călata, comuna Călăţele, Judeţul Cluj, în satul Ghiurcuţa de Sus, comuna Beliş, Judeţul Cluj şi, mai mult decât atât, nu rezultă că refugierea s-a datorat unor motive etnice, aşa cum prevăd dispoziţiile legale.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
De asemenea, în acord cu dispoziţiile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimatul - reclamant se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.O., împotriva sentinţei nr. 150 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 499/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 506/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
