ICCJ. Decizia nr. 5077/2010. Contencios. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5077/2010
Dosar nr. 5960/2/2010
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.I.Î.S.T.E. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (4) şi art. 257 lit. d) din C. fisc., susţinând că art. 250 alin. (4) potrivit căruia clădirile pentru care nu se datorează impozit prin efectul legii sunt „clădirile care constituie patrimoniul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat, confesional sau particular autorizate să funcţioneze provizoriu, ori acreditate, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice”.
Potrivit art. 257 lit. d) „impozitul pe teren nu se datorează pentru orice teren al unei instituţii de învăţământ preuniversitar şi universitar, autorizată provizoriu sau acreditată”.
Reclamantul a susţinut că aceste articole sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, art. 32 referitoare la dreptul la învăţătură, art. 44 referitoare la protecţia proprietăţii private, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi art. 56 alin. (2) din Constituţie referitoare la aşezarea justă a sarcinilor, precum şi art. 135 alin. (2).
S-a mai susţinut că dispoziţiile art. 250 alin. (4) şi cele ale art. 257 lit. d) din C. fisc. instituie o inegalitate între instituţiile de învăţământ superior particular înfiinţate înainte de anul 1993 şi cele înfiinţate după acest an.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 25 octombrie 2010 a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (4) şi art. 257 lit. d) din C. fisc.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că nu se poate susţine că aceste prevederi ar crea o discriminare dintre instituţiile de învăţământ superior de stat sau particulare înfiinţate înainte sau după anul 1993, întrucât statutul reclamantei este acela de societate comercială cu răspundere limitată, fiind înfiinţată în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi, are autorizaţie de funcţionare în temeiul acestei legii. Astfel fiind, reţine prima instanţă, nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, nefiind întrunite dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul C.I.Î.S.T.E.
Aşa cum rezultă din analiza actelor dosarului, recursul a fost declarat la data de 3 noiembrie 2010 fără a fi motivat, recurentul precizând că va face acest lucru după redactarea încheierii de şedinţă.
Or potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale „dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Aşadar termenul de recurs fiind de 48 de ore, recurentul nu ar fi trebuit să aştepte redactarea încheierii, recursul formulat peste acest termen fiind tardiv.
Totuşi, partea decăzută din dreptul de a exercita recursul poate solicita instanţei repunerea în termen, dovedind că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei. În termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, partea va solicita repunerea în termen.
În cauză, recurentul nu a invocat astfel de motive, aşa încât cererea de repunere în termen fiind neîntemeiată a fost respinsă, Înalta Curte rămânând în pronunţare pe excepţia de tardivitate.
Prin urmare, constatând că recursul declarat în cauză a fost formulat peste termenul prevăzut de lege, acesta va fi respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge recursul declarat de C.I.Î.S.T.E. împotriva încheierii din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5073/2010. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5085/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
