ICCJ. Decizia nr. 5080/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5080/2010
Dosar nr. 9579/2/2009
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1479 din 23 martie 2010 a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul H.L.I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect obligarea pârâtului la elaborarea şi aprobarea unei hotărâri privind modificarea şi completarea art. 6 alin. (1) din Actul Constitutiv al Fondului Proprietatea, aprobat prin H.G. nr. 1581 din 19 decembrie 2007 şi a admis totodată cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, este adevărat că potrivit art. 2 alin. (2) din H.G. nr. AA/2005, privind înfiinţarea SC F.P. SA, după constituirea acestei societăţi şi cel puţin atâta vreme cât statul este acţionar, modificarea şi/sau completarea acestui act necesită, în toate cazurile, aprobarea prin hotărâre de guvern, cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, modificată şi completată şi ale Legii nr. 297/2004 completată şi modificată, fiind supusă autorizării prealabile a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, dar Guvernul are deplină libertate de a decide o astfel de soluţie.
Pe cale de consecinţă s-a apreciat că instanţa de judecată, potrivit competenţei sale, fiind limitată la interpretarea şi aplicarea legii şi în condiţiile în care nu există un act normativ care să oblige Guvernul să adopte o hotărâre în sensul autorizării Fondului Proprietatea să vândă, la Bursa de Valori Bucureşti, acţiunile societăţilor comerciale şi ale entităţilor pe care le posedă în portofoliu, acţiunea formulată de reclamant este inadmisibilă.
Împotriva sentinţei civile nr. 1479 din 23 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal prin care s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii reclamantului aşa cum a fost formulată.
Reclamantul a învederat, prin motivele de recurs, că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, instanţa de fond apreciind în mod greşit că competenţa sa este limitată numai la interpretarea şi aplicarea unitară a legii. Or, dacă prima instanţa ar fi aplicat corect legea, ar fi constatat că dispoziţiile imperative cuprinse în Legea nr. 247/2005, în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 81/2007 şi în hotărârea de guvern dată în aplicarea acestor norme legale justifică admisibilitatea acţiunii reclamantului prin care s-a solicitat obligarea Guvernului României la emiterea unei hotărâri privind completarea Actului constitutiv al Fondului Proprietatea, în sensul ca acesta să poată vândă la bursă acţiunile entităţilor din portofoliul său.
În cauză a formulat întâmpinare Guvernul României, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Prin acţiune reclamantul H.L.I. a solicitat instanţei de contencios administrativ obligarea Guvernului României la elaborarea şi aprobarea unei hotărâri de modificare şi completare a art. 6 alin. (1) din „Actul Constitutiv al Fondului Proprietatea” aprobat prin H.G. nr. 1581/2007, în sensul ca acest fond să fie autorizat să vândă la Bursa de Valori Bucureşti acţiunile societăţilor comerciale şi entităţile pe care le are în patrimoniu, iar sumele realizate să fie virate integral Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în vederea achitării despăgubirilor în numerar pentru casele naţionalizate, precum şi stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin - inclusiv cele morale - pentru nepunerea în executare timp de peste 3 ani a unor hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care i s-au aprobat despăgubirile în echivalent pentru imobile naţionalizate abuziv.
Prima instanţă a respins în mod corect acţiunea reclamantului ca inadmisibilă, pârâtul Guvernul României neputând fi obligat la aprobarea/adoptarea unei hotărâri care să cuprindă, ca soluţie cu caracter normativ, propunerea de reglementare apreciată de recurent ca fiind potrivită pentru obţinerea de fonduri necesare achitării despăgubirilor pentru imobilele naţionalizate.
Potrivit Hotărârii Guvernului nr. AA/2005 privind înfiinţarea SC F.P. SA, modificată şi completată prin H.G. nr. 1581/2007, SC F.P. SA este persoană juridică română, având forma juridică de societate comercială pe acţiuni. Aceasta se organizează, funcţionează şi îşi încetează activitatea conform prevederilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ale Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. După constituirea SC F.P. SA şi cel puţin atâta timp cât statul este acţionar al Fondului Proprietatea, modificarea şi/sau completarea actului constitutiv necesită, în contextul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din H.G. nr. AA/2005, cu modificările şi completările ulterioare, în toate cazurile, aprobarea prin hotărâre a guvernului, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi a reglementărilor emise în aplicarea acesteia şi se supune autorizării prealabile a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. Modificarea actului constitutiv al SC F.P. SA se poate efectua numai în condiţiile stabilite de art. 12 alin. (3) lit. l) din Actul constitutiv astfel cum este prevăzut în anexa la H.G. nr. AA/2005, modificată şi completată, coroborate cu cele ale art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor.
Pe de altă parte, se reţine că potrivit art. 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 561/2009, au dreptul să iniţieze proiecte de acte normative, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, conform atribuţiilor şi domeniului lor de activitate, următoarele autorităţi publice: a) ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, aflate în subordinea guvernului, precum şi autorităţile administrative autonome; b) organele de specialitate ale administraţiei publice centrale aflate în subordinea sau în coordonarea ministerelor, prin ministerele în a căror subordine sau coordonare se află; c) prefecţii, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, potrivit legii, prin Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele invocate prin cererea de recurs nu sunt întemeiate şi că este legală hotărârea atacată în cauză, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul H.L.I. împotriva sentinţei civile nr. 1479 din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.L.I. împotriva sentinţei civile nr. 1479 din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5072/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5082/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
