ICCJ. Decizia nr. 5088/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5088/2010
Dosar nr. 5584/2/2009
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1043 din 26 februarie 2010 a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul D.M.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministrul Administraţiei şi Internelor, având ca obiect anularea Ordinului emis de pârâtul II, 15 martie 2009 prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţie şi punerea acestuia la dispoziţia ministerului, precum şi a actelor administrative subsecvente, cu consecinţa reparării pagubei ce i-a fost cauzate prin numirea sa într-o funcţie similară, respectiv de director general în aparatul central al ministerului, disponibil la momentul eliberării din funcţie şi acordarea de daune materiale calculate prin raportare la diferenţa dintre veniturile salariale ce i se cuveneau, în condiţiile ocupării efective a funcţiei din care a fost eliberat şi sumele încasate efectiv.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Decretul nr. 435/2009, privind încetarea raportului de serviciu ale reclamantului cu Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost publicat în M. Of. la data de 25 martie 2009, dată la care acesta a intrat în vigoare şi a început să producă efecte juridice, dată de la care s-a deschis şi dreptul de pensie al acestuia.
S-a reţinut de asemenea că, prin H.G. nr. 266/2009, intrat în vigoare la data de 15 martie 2009, a avut loc reorganizarea unităţilor aparatului central al Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu consecinţa desfiinţării funcţiei deţinute de reclamant şi a punerii acestuia la dispoziţia conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor, începând cu data de mai sus, prin Ordinul Ministerul Administraţiei şi Internelor din 15 martie 2009, ordin adus la cunoştinţa întregului personal al unităţii şi transmis, la data de 20 martie 2009, Direcţiei Generale Medicale.
Pe cale de consecinţă, instanţa a concluzionat că, în baza art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul Poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 120 alin. (1) lit. a) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor din 15 martie 2009, reclamantul a fost eliberat din funcţia de conducere deţinută şi pus la dispoziţia Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru o perioadă de 6 luni, ca urmare a reorganizării unităţii, în speţă fiind incidentă ipoteza prevăzută de art. 120 alin. (1) lit. a) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul susţinând că, în mod nelegal şi netemeinic, instanţa a apreciat că Ordinul din 15 martie 2009 i-a fost comunicat în condiţiile în care acesta nu i-a fost adus la cunoştinţă nici oral şi nici în scris şi nici nu a semnat de primirea acestuia, fiindu-i comunicată, în cadrul adunării, numai aprobarea trecerii sale în rezervă şi împrejurarea că urmează să fie semnat decretul prezidenţial în acest sens.
A mai susţinut recurentul că, în speţă, instanţa nu a analizat îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 2 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 şi ale art. 120 alin. (1) lit. a) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, respectiv dacă i-a fost oferită o funcţie similară sau dacă i s-a comunicat că o asemenea funcţie nu există sau dacă a refuzat o asemenea funcţie, apreciind, fără probe că, urmare reorganizării ministerului şi transformarea direcţiei generale în direcţie simplă, trebuie, automat, pus la dispoziţia ministerului, în condiţiile în care în fruntea direcţiei medicale a fost numită, în locul său, o persoană fără pregătire medicală.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, la data de 16 martie 2009, conţinutul Ordinului nr. din 15 martie 2009, a fost adus la cunoştinţa întregului personal al unităţii, astfel cum se poate vedea în procesul-verbal nr. GG/2009, întocmit de către D.G.R.U., fiind totodată transmisă, o copie a acestui ordin şi Direcţiei Generale Medicale, la data de 20 martie 2009.
Aşa fiind, Înalta Curte, apreciază că, în lipsa unor dispoziţii legale care să stabilească expres o anumită modalitate de comunicare, ordinul atacat a fost comunicat.
Având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că, prin H.G. nr. 266/2009 s-a dispus reorganizarea Direcţiei Generale Medicale a Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar pe de altă parte, dată fiind pregătirea de specialitate a recurentului în domeniul medical, Înalta Curte constată că nu exista posibilitatea numirii acestuia într-o „funcţie similară” şi prin urmare, măsura punerii sale la dispoziţia unităţii este o măsură legală, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Aşa fiind şi constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, urmează a se respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.M.M. împotriva sentinţei civile nr. 1043 din 26 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5087/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5089/2010. Contencios → |
|---|
