ICCJ. Decizia nr. 5067/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5067/2010
Dosar nr. 630/64/2010
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 iulie 2010, reclamanta N.M. a solicitat ca în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 1604 din 10 iunie 2010 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei până la soluţionarea irevocabilă a dosarului având ca obiect acţiunea de anulare a acestui ordin.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că prin Ordinul nr. 1604 din 10 iunie 2010 pârâtul a dispus nelegal modificarea statului de funcţii şi de personal al Curţii de Apel Braşov şi al Tribunalului Braşov prin transformarea postului de referent, clasa a III-a, gradul profesional superior, treapta I de salarizare în postul de consilier I, gradul profesional asistent, treapta 3 de salarizare, dat fiind că încadrarea sa corectă era în postul de consilier I, gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare.
Reclamanta a arătat că este îndeplinită cerinţa existenţei cazului bine justificat prin îndoiala puternică asupra legalităţii actului administrativ atacat, care rezultă din simpla comparare a acestuia cu avizele exprimate de Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi de Consiliul Superior al Magistraturii atât la data susţinerii examenului, cât şi la data promovării efective.
Reclamanta a susţinut că este îndeplinită şi cerinţa pagubei iminente, deoarece aplicarea actului atacat va avea ca efect o pagubă pecuniară majoră în condiţiile în care va fi obligată să restituie diferenţa de drepturi băneşti dintre treapta a 3 de salarizare dispusă prin ordinul contestat şi treapta a 2 de salarizare, în care a fost corect încadrată cu începere de la 1 ianuarie 2010 prin decizia nr. 119 din 1 februarie 2010 a Preşedintelui Curţii de Apel Braşov.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat încheierea din 10 august 2010, prin care a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea executării Ordinului din 10 iunie 2010 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii având ca obiect anularea acestui act administrativ.
Instanţa de fond a constatat ca fiind îndeplinite în cauză condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.
Existenţa cazului bine justificat a fost reţinută în raport de împrejurările de fapt şi de drept care au fost invocate de reclamantă, apreciind ca fiind de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii ordinului contestat.
Instanţa de fond a constatat că este îndeplinită şi cerinţa existenţei unei pagube iminente faţă de consecinţele impuse de recuperarea diferenţei de drepturi salariale rezultată din cele două încadrări ale reclamantei pe o perioadă de 6 luni.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ., să fie modificată încheierea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulată de reclamantă.
Reclamantul a susţinut că instanţa de fond a admis în mod greşit cererea de suspendare a executării Ordinului din 10 iunie 2010, considerând fără temei că sunt întrunite cerinţele cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Recurentul a susţinut că împrejurările în care a fost emis ordinul contestat nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii lui şi în consecinţă, nu a fost dovedită existenţa unui caz bine justificat pentru a se dispune suspendarea executării pe parcursul judecăţii acţiunii în anulare.
Referitor la condiţia prevenirii unei pagube iminente şi ireparabile, s-a arătat că instanţa de fond a apreciat eronat probele administrate în cauză şi a considerat că există riscul prejudicierii intimatei prin obligarea acesteia la restituirea diferenţei de drepturi băneşti pe o perioadă de 6 luni, fără a avea în vedere că nu a fost emisă nici o decizie în acest sens şi că Ordinul nr. 1604 din 10 iunie 2010 se aplică numai de la data la care a fost emis.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Actul administrativ individual se bucură de prezumţia de legalitate şi măsura de suspendare a executării sale constituie o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai în măsura în care se probează existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii producerii unei pagube iminente, astfel cum au fost definite aceste noţiuni prin art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.
Condiţia privind un caz bine justificat presupune invocarea şi dovedirea unor elemente de fapt sau de drept de natură a demonstra, în cadrul procedurii sumare de cercetare a actului administrativ contestat, existenţa unor indicii temeinice de nelegalitate.
Intimata-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea acestei prime condiţii prevăzută de lege, pentru admiterea cererii sale de suspendare, întrucât nu s-au probat în mod concludent împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii Ordinului nr. 1604 din 10 iunie 2010.
Instanţa de fond a apreciat eronat ca fiind îndeplinită această condiţie legală prin motivele de nelegalitate invocate în acţiunea în anulare şi potrivit cărora, ordinul contestat a fost emis în baza unor acte normative ulterioare susţinerii examenului şi obţinerii avizelor necesare transformării postului, fără a se avea în vedere că aplicarea în timp a legislaţiei care reglementează raportul de serviciu al intimatei nu poate fi cercetată în cadrul procesual impus de măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ.
De asemenea, s-a apreciat greşit în hotărârea atacată că este îndeplinită condiţia prevenirii producerii unei pagube iminente, deşi intimata nu a administrat probe pentru dovedirea susţinerilor sale din cerere privind obligaţia de a restitui diferenţa de drepturi salariale rezultată din aplicarea celor două trepte diferite de salarizare pe o perioadă de 6 luni.
Instanţa de fond a reţinut existenţa acestei situaţii de fapt ca argument pentru admiterea cererii de suspendare, fără a verifica realitatea şi temeinicia susţinerilor intimatei în funcţie de toate probele administrate în cauză.
În consecinţă, încheierea atacată a fost dată de instanţa de fond printr-o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care nu erau întrunite cerinţele impuse de lege pentru suspendarea executării actului administrativ.
Faţă de motivele care au fost expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării formulată de intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva încheierii de la 10 august 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată şi respinge cererea de suspendare a executării formulată de N.M. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5066/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5068/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
---|