ICCJ. Decizia nr. 5193/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5193/2010
Dosar nr. 10025/2009
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul G.R. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea executării actelor administrative individuale constând în HG nr. 1142/2009 privind încetarea exercitării temporare a funcţiei publice de prefect al judeţului Vâlcea de către domnul G.R. şi a HG nr. 1144/2009 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice de prefect al judeţului Vâlcea de către U.P. până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea acestora.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea cererii de suspendare ca nefondată, invocând prezumţia de legalitate şi veridicitate a actului administrativ ce determină principiul executării din oficiu a acestuia.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând, la rândul său, respingerea cererii, ca nefondată.
Instanţa a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii prezentei cereri, în raport de nechemarea în judecată a terţului beneficiar al HG nr. 1144/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 4390 din 9 decembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul G.R., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului, formulată de intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu s-a conformat rigorilor impuse de conturarea corectă a cadrului procesual, prin chemarea în judecată şi a persoanei împotriva căreia s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătoreşti, mai exact beneficiarul HG nr. 1144/2009, numitul U.P., pentru a da acestuia posibilitatea de a-şi formula apărări.
Analizarea doar a cererii de suspendare a HG nr. 1142/2009 şi eventuala admitere a acesteia, cu consecinţa reluării funcţiei de către reclamant, singura care dă măsura interesului său în cauză, ar echivala cu înlăturarea, fie şi temporară, a persoanei nou numite, tot fără ca aceasta să îşi fi putut formula apărări.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul G.R. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe art. 13, art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 85 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că prin acţiunea formulată am solicitat suspendarea executării hotărârilor de guvern astfel că potrivit art. 85 C. proc. civ. judecătorul nu putea hotărî asupra unei cereri decât după citarea şi înfăţişarea părţilor. Ca atare, în cauză, trebuia citat Guvernul României care era emitentul actelor ce formau obiectul acţiunii, reclamantul şi beneficiarul HG nr. 1144/2009, respectiv U.P. Prin urmare, cadrul procesual al litigiului rezultă din obiectul acţiunii şi trebuia să fie stabilit de către instanţa de judecată în conformitate cu prevederile art. 1 şi următoarele din Legea contenciosului administrativ.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În raport de obiectul acţiunii reclamantului şi de actele a căror anulare s-a solicitat, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece beneficiarul HG nr. 1144/2009, persoana împotriva căreia s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătoreşti nu a fost introdusă în cauză, fiind astfel încălcat principiul contradictorialităţii.
Acest principiu presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.
Pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.
Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părţi, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părţile să fie informate exact despre existenţa procesului, conţinutul pretenţiilor şi argumentelor părţii adverse, cât şi în raporturile dintre părţi şi instanţă.
Potrivit art. 129 C. proc. civ., instanţa este în drept să pună întrebări părţilor sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile care le va găsi de cuviinţă, chiar dacă părţile se împotrivesc.
De asemenea, instanţa este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor, dând părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.
Nu în ultimul rând, instanţa poate să invoce din oficiu încălcarea normelor imperative pentru a se respecta contradictorialitatea şi dreptul la apărare.
Chiar dacă reclamantul a afirmat că nu înţelege să se judece cu beneficiarul actului administrativ atacat instanţa din oficiu, trebuie să dispună introducerea în cauză a acestei persoane.
În cauza de faţă, neprocedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, cu încălcarea principiului contradictorialităţii, care urmează a fi casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează, aşadar, să citeze în cauză şi pe U.P., să califice cadrul procesual în raport cu obiectul acţiunii reclamantului şi, totodată, să valorifice toate apărările şi susţinerile formulate, pentru a se asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, principiu consacrat de art. 6 din C.E.D.O.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată se va casa cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.R. împotriva sentinţei civile nr. 4390 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1595/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3995/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
