ICCJ. Decizia nr. 5198/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5198/2010
Dosar nr.8008/2/2009
Şedinţa publică de Ia 24 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 319 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, şi a obligat pârâtul să stabilească o dată pentru primirea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române şi a actelor necesare, într-un termen rezonabil, care să nu depăşească 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, cu privire la excepţie, că aceasta nu este întemeiată, întrucât nu i se poate imputa reclamantului atitudinea pasivă, în condiţiile în care acesta a urmat procedura stabilită chiar de către autoritatea pârâtă, aşteptând invitaţia acesteia de a depune cererea însoţită de acte.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că amânarea un timp atât de îndelungat a înregistrării cererii reclamantului contravine prevederilor art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora fiecare stat trebuie să examineze, într-un termen rezonabil, cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, precum şi redobândirea acesteia şi că acest text vizează, evident, şi înregistrarea respectivelor cereri.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurentul arată că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu interpretarea greşită a legii, sub un dublu aspect: cel al respingerii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune şi, respectiv cel al constatării greşite a existenţei unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii intimatului având ca obiect redobândirea cetăţeniei române.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, sub aspectul greşitei respingeri de către prima instanţă a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, după cum se va arăta în continuare.
Aşa cum rezultă în mod explicit din conţinutul cererii de chemare în judecată, aceasta este formulată în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul invocând în mod expres dispoziţiile art. 8 alin. (1) din acest act normativ şi solicitând obligarea autorităţii pârâte să răspundă cererii sale din anul 2005 şi să stabilească o dată pentru primirea cererii de redobândire a cetăţeniei române şi a actelor necesare, într-un termen rezonabil.
În conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004, acţiunea în contencios administrativ nu poate fi introdusă mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
În speţă, reclamantul a formulat o cerere de programare, în vederea depunerii actelor necesare pentru redobândirea cetăţeniei române, pe care a introdus-o la autoritatea pârâtă în anul 2005 şi la care nu a primit niciun răspuns.
Drept urmare, la data de 18 august 2009, reclamantul a formulat acţiunea în contencios administrativ ce face obiectul prezentei cauze, solicitând obligarea autorităţii pârâte să răspundă cererii sale, în sensul de a stabili o dată pentru primirea cererii de redobândire a cetăţeniei române şi a actelor necesare, într-un termen rezonabil.
Cum perioada scursă de la data introducerii cererii la autoritatea pârâtă şi până la data formulării acţiunii în contencios administrativ depăşeşte cu mult termenul maxim de 1 an prevăzut de lege, în mod greşit prima instanţă a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, considerând că acesta este introdusă în termen.
Aşa fiind, constatându-se că este întemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de recurentul-pârât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., precum şi al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să fie admis recursul şi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii, ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei nr. 319 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea, ca fiind prescrisă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5200/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5252/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
