ICCJ. Decizia nr. 5201/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5201/2010
Dosar nr. 7481/30/2009
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea de declinare a Tribunalului Timiş
Prin sentinţa nr. 274/PI/CA din 19 februarie 2010, Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa materială de soluţionare a cererii promovate de reclamantul L.A., împotriva pârâtei Regiei Autonome - Registrul Auto Român.
Pentru a pronunţa sentinţa de declinare, Tribunalul a reţinut că obiectul cererii cu care a fost investită îl reprezintă constatarea caracterului nejustificat al refuzului exprimat de pârâta Regia Autonomă - Registrul Auto Român de a emite un act administrativ, respectiv de a înscrie în cartea de identitate a autovehiculului proprietatea reclamantului menţiunea privind dotarea acestuia cu filtru de particule, respectiv, obligarea pârâtei la emiterea actului administrativ în forma pretinsă de reclamant.
Raportându-se la prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a reţinut că, în măsura în care refuzul exprimat de către pârâta Regia Autonomă - Registrul Auto Român este nejustificat, acesta are, în cadrul acţiunii în contencios administrativ, regimul juridic aplicabil unui act administrativ unilateral şi atrage aplicabilitatea prevederile art. 10 din acelaşi act normativ.
În acest caz, pentru determinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în primă instanţă este esenţială raportarea la criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului în sistemul administraţiei publice.
Cum pârâta Regia Autonomă - Registrul Auto Român este o autoritate publică centrală, anume organ central de specialitate fiind definit ca organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, prin art. 1 alin. (1) din OG nr. 78/2000, Tribunalul a apreciat că revine Curţii de apel competenţa materială, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004
Din acest punct de vedere, Tribunalul a constatat nefondate susţinerile reclamantului, potrivit cărora refuzul al cărui caracter nejustificat se tinde a se constata în cauză ar fi fost exprimat de către Regia Autonomă - Registrul Auto Român - Reprezentanţa Timiş, întrucât toate adresele prin care s-au adus la cunoştinţa sa motivele pentru care se refuză înscrierea în cartea de identitate a autovehiculului a menţiunii privind dotarea acestuia cu filtru de particule provin de la Regia Autonomă - Registrul Auto Român, iar nu de la reprezentanţa acesteia în teritoriu, în judeţul Timiş.
A fost respinsă excepţia de necompetenţă teritorială invocată în cauză, constatându-se că nu sunt incidente dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., deoarece prin dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 s-a instituit o competenţă teritorială alternativă, facultativă, statuându-se că, în materia contenciosului administrativ, „reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”.
Ca atare, odată ce reclamantul a optat în speţă pentru instanţa de la domiciliul său, iar conform art. 12 C. proc. civ. îi revine sarcina de a alege între două instanţe de acelaşi grad deopotrivă competente, nu se poate aprecia că instanţa din judeţul Timiş nu ar fi competentă teritorial.
În concluzie, Tribunalul a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Timiş şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei Curţii de apel, având în vedere obiectul acţiunii, respectiv înlăturarea refuzului pretins nejustificat de a emite un act administrativ, exprimat de către o autoritate publică centrală.
2. Hotărârea de declinare a Curţii de Apel Timişoara
Cauza a fost declinată la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa nr. 193 din 14 aprilie 2010 Curtea de Apel Timişoara şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Lugoj, ca urmare a propriei calificări date acţiunii, pe care a socotit-o circumscrisă prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că acţiunea are ca obiect obligaţia de a face şi pretenţii civile, astfel că aparţine instanţei de drept comun competenţa materială pentru judecarea acesteia şi nu contenciosului administrativ, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
3. Recursul pârâtului Regia Autonomă - Registrul Auto Român împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Regia Autonomă - Registrul Auto Român, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Timişoara.
Recurentul-pârât a susţinut că în speţă sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că Regia Autonomă - Registrul Auto Român este o autoritate publică centrală, fiind înfiinţată şi autorizată să funcţioneze în temeiul HG nr. 768/1991 republicată în M.Of. al României nr. 307/01.11.1994.
A mai susţinut că reprezentanţele judeţene ale Registrului Auto Român nu au personalitate juridică, fiind înfiinţate prin acelaşi act normativ, dar ca puncte de lucru, dezmembrăminte, fără personalitate juridică şi fără organe proprii de conducere.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa instanţelor de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de două criterii:
- criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ atacat (rangul autorităţii centrale sau locale);
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
În baza acestor criterii se stabileşte competenţa materială a soluţionării cauzelor între Tribunal şi Curtea de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Contrar celor reţinute de Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte constată că litigiul de faţă vizează refuzul presupus nejustificat al pârâtului Regia Autonomă - Registrul Auto Român de a înscrie menţiunea „filtru de particule”, în cartea de identitate a autovehiculului marca KIA, proprietatea reclamantului.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.
Cu alte cuvinte, refuzul nejustificat are în cadrul acţiunii în contencios administrativ, regimul juridic aplicabil unui act administrativ unilateral.
Pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze cauza în fond, operează criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ atacat, (rangul autorităţii centrale sau locale).
În litigiul pendinte, actul administrativ asimilat este emis de pârâta Regia Autonomă - Registrul Auto Român care este o autoritate publică centrală, organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, singurul abilitat să omologheze şi să certifice autenticitatea vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării în România, potrivit art. 1 alin. (1) din OG nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 289/2009.
Potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de (...) autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Ca atare, prin aplicarea criteriului menţionat, după calitatea emitentului actului administrativ asimilat, competenţa materială revine Curţii de apel, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse şi constatând că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, Înalta Curte va admite recursul şi potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Regia Autonomă - Registrul Auto Român împotriva sentinţei civile nr. 193 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5202/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5200/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
