ICCJ. Decizia nr. 5365/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5365/2010
Dosar nr. 524/54/2010
Şedinţa publică din 2 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 153 din 22 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta R.C.T., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi a obligat-o pe aceasta din urmă să emită pentru reclamantă titlul de despăgubire, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005; prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă acţiunea faţă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, precum şi capătul de cerere prin care reclamanta solicita daune cominatorii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, judeţul Dolj.
Prin dispoziţia nr. 10561 din 21 iunie 2006, Primăria Municipiului Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în favoarea reclamantei, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrat sub nr. 22851/CC.
Reţine prima instanţă că, deşi dosarul a fost înaintat autorităţii pârâte în anul 2006, până la data sesizării instanţei dosarul reclamantei nu fusese analizat, iar între data depunerii cererii - notificarea nr. 670/N/2001 şi data formulării acţiunii a trecut o perioadă de timp îndelungată, fără ca autoritatea abilitată de lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Astfel, apreciază instanţa de fond, durata excesivă a procedurii administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil, motiv pentru care se va face aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, impunându-se ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziţia pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziţiei nr. 10561 din 21 iunie 2006.
Arată prima instanţă că noţiunea de proces echitabil reglementată de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică şi respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a unei cauze, termen care cuprinde şi durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanţei.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, procedurile administrative, coordonate cu cele judiciare, trebuie să se desfăşoare în termen rezonabil iar depăşirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii constituie o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de A.N.R.P., instanţa de fond a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât nu această autoritate este cea care emite Decizia privind titlul de despăgubiri, ci Comisia Centrală.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul prevederilor art. 3041 C. proc. civ.
In motivarea recursului, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a reiterat, în esenţă, apărările invocate în faţa instanţei de fond, în sensul că acţiunea reclamantei este prematură, soluţionarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor făcându-se în virtutea declanşării procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptăţită, adică procedura administrativa nu se declanşează prin simpla cerere a persoanei îndreptăţite ci numai după transmiterea dosarelor. De asemenea, arată pârâta, după etapa transmiterii si înregistrării si etapa analizării dosarelor, urmează etapa evaluării dosarelor şi doar după parcurgerea întregii proceduri administrative Comisia poate emite Decizia reprezentând titlul de despăgubiri.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Într-adevăr, Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede mai multe etape în soluţionarea cererilor de retrocedare, fără să reglementeze un termen pentru emiterea deciziei.
Împrejurarea că norma specială nu a menţionat un termen pentru rezolvarea cererilor de retrocedare nu poate, însă, încuraja autoritatea publică să tergiverseze soluţionarea acestora, sesizările privind retrocedarea imobilelor impunându-se a fi soluţionate într-un termen rezonabil sau cu prioritate, în cazuri de excepţie.
Dispoziţia legală naţională, prin care se instituie un sistem aleatoriu de acordare a despăgubirilor în caz de aplicare a prevederilor cuprinse în Legea nr. 10/2001, este de natură a modifica substanţial şi subiectiv valoarea acestor despăgubiri, cu consecinţa creării unui nou prejudiciu provenit din neemiterea promptă a deciziei administrative, prin care se recunoaşte existenţa încălcării dreptului de proprietate.
Această situaţie reprezintă, însă, o încălcare evidentă a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, aşa cum, în mod corect, a reţinut şi instanţa de fond, admiţând acţiunea reclamantei.
Fiind vorba de o perioadă de peste 4 ani, în care autoritatea recurentă nu a dat curs solicitării intimatei de emitere a deciziei, este evident că nu ne aflăm în prezenţa unui „termen rezonabil", în accepţiunea prevederilor comunitare susmenţionate, ci ne aflăm în situaţia nesoluționării în termen a cererii formulate de intimata-reclamantă. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 153 din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefundat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5361/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5366/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
