ICCJ. Decizia nr. 519/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 519/2010
Dosar nr. 855/44/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 august 2007, reclamanta SC B. SA a solicitat anularea deciziei nr. 43 din 14 martie 2007 emisă de pârâta D.G.F.P.J. Brăila cu privire la angajarea răspunderii solidare a societăţii reclamante pentru obligaţiile fiscale restante în sumă de 1.404.967 lei ale SC F.S. SA Brăila, declarată în stare de insolvabilitate la data de 15 ianuarie 2007.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 25, art. 27 – art. 28 C. proCod Fiscal, deoarece angajarea răspunderii societăţii faţă de creditori şi anularea unor transferuri de drepturi patrimoniale nu mai pot fi obţinute decât pe calea acţiunilor prevăzute de art. 138, respectiv art. 80 – art. 84 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Prin sentinţa civilă nr. 133/ F din 13 noiembrie 2007, Curtea de Apel Galaţi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P.J. Brăila şi pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că, atât Decizia nr. 43 din 14 martie 2007 privind angajarea răspunderii solidare, cât şi Decizia nr. 1509557 din 20 iulie 2007 de soluţionare a contestaţiei administrative, au fost întocmite de A.F.P.M. Brăila.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamantă a fost admis prin Decizia nr. 2.494 din 17 iunie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Instanţa de recurs a casat hotărârea atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu motivarea că, prima instanţă avea obligaţia fie de a solicita reclamantei o precizare de acţiune sub aspectul părţilor chemate în judecată, fie de a pune în discuţia părţilor necesitatea citării în proces a A.F.P.M. Brăila.
În fond după casare, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 5/ F din 8 ianuarie 2009, prin care a respins, ca nefondată, acţiunea formulată împotriva pârâtei A.F.P.M. Brăila şi a respins pentru lipsa calităţii procesuale pasive acţiunea formulată împotriva pârâtei D.G.F.P.J. Brăila.
Excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a D.G.F.P.J. Brăila a fost admisă, constatându-se că această autoritate publică nu este emitenta actelor contestate în cauză.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 27 C. proCod Fiscal, pentru atragerea răspunderii solidare a societăţii reclamante, deoarece aceasta şi-a însuşit de la SC F.S. SA Brăila mijloace fixe în valoare de 188.758,5 lei, iar ulterior s-a înscris în arhiva electronică de garanţii reale mobiliare cu o instalaţie de foraj în valoare de 1904,804 lei.
Instanţa de fond a considerat că insolvabilitatea SC F.S. SA Brăila a fost provocată de reclamantă, prin însuşire de bunuri şi că, nu au avut loc operaţiunile de divizare menţionate de aceasta.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul anulării actelor administrative privind angajarea răspunderii sale solidare.
Recurenta a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 25, art. 27 – art. 28 C. proCod Fiscal, pentru ca răspunderea solidară a fost confundată cu succesiunea în calitate de debitor.
Din acest motiv, s-a susţinut că instanţa de fond a constatat greşit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 27 C. proCod Fiscal, pentru răspunderea solidară, deşi aceasta este incompatibilă cu succesiunea legală în calitate de debitor, reglementată de art. 25 din acelaşi cod.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Cererea formulată de reclamanta SC B. BRĂILA SA în prezentul dosar, astfel cum a fost completată şi precizată în fond după casare, are ca obiect anularea deciziei nr. 43 din 14 martie 2007 emisă de A.F.P.M. Brăila cu privire la angajarea răspunderii solidare a societăţii reclamante pentru obligaţiile fiscale restante în sumă de 1.404.967 lei ale SC F.S. SA Brăila, precum şi anularea deciziei nr. 159.557 din 20 iulie 2007, prin care aceeaşi autoritate publică a respins contestaţia formulată de reclamantă în temeiul dispoziţiilor art. 177, art. 179 alin. (2) şi art. 180 C. proCod Fiscal, republicat.
Din înscrisurile depuse în recurs rezultă că între aceleaşi părţi există un alt litigiu, în dosarul nr. 1301/46/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. Acest dosar are, de asemenea, ca obiect cererea reclamantei, completată în fond după casare, pentru anularea deciziilor nr. 43 din 14 martie 2007 şi nr. 159.557 din 20 iulie 2007 emise de A.F.P.M. Brăila.
Deşi existenţa acestui dosar a fost adusă la cunoştinţa Curţii de Apel Galaţi prin cererea de suspendare a judecăţii în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., depusă de reclamantă la 8 ianuarie 2008, se constată că în mod greşit s-a procedat la soluţionarea fonduluipricinii, prin respingerea excepţiei de litispendenţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 163 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.
Excepţia de litispendenţă poate fi invocată de pârâţi sau de judecător în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond, dacă există identitate de obiect şi cauză între aceleaşi părţi la instanţe deosebite .
Cererile de chemare în judecată formulate de reclamantă în dosarele înregistrate pe rolul Curţii de Apel Galaţi şi Curţii de Apel Piteşti dovedesc existenţa acestei triple identităţi, care nu a fost avută în vedere la soluţionarea cererii de întrunire a cauzelor.
În vederea soluţionării acestei excepţii de procedură şi în scopul unei bune administrări a justiţiei, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cu ocazia rejudecării, va fi examinată şi excepţia de necompetenţă materială a curţii de apel în raport de rangul autorităţii publice emitente a actelor contestate şi de obiectul acestora, care vizează condiţiile angajăriirăspunderii solidare şi nu obligaţiile fiscale restante pentru care s-a angajat răspunderea solidară, ceea ce a şi determinat competenţa organului fiscal emitent pentru soluţionarea contestaţiei administrative, în conformitate cu prevederile art. 179 alin. (1) pct. 2 C. proCod Fiscal, republicat.
Faţă de soluţia dată recursului, nu se mai impune a fi examinate criticile formulate de recurentă pe fondul cauzei, urmând ca acestea să fie avute în vedere sub forma unor apărări cu ocazia rejudecării de către instanţa competentă a se pronunţa pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC B. BRĂILA împotriva sentinţei nr. 5/ F din 8 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre soluţionare, la Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 51/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 52/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
