ICCJ. Decizia nr. 5504/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5504/2010
Dosar nr. 1366/35/2009
Şedinţa de la 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 139 din 24 martie 2010, Curtea de Apel Oradea a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă şi a respins acţiunea formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor să îi recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, întrucât în perioada iulie 1941-martie 1945 a fost strămutată împreună cu familia din localitatea Bratca, jud. Bihor, în în localitatea Vârfuri de Beiuş.
S-a arătat în considerentele sentinţei atacate că reclamanta B.E. a mai formulat o cerere de chemare în judecată împotriva aceleiaşi pârâte, având acelaşi obiect, în urma căreia s-a pronunţat sentinţa nr. 51/2004, prin care s-a constatat de către instanţă, că este dovedită strămutarea din localitatea Bratca în localitatea Vârfuri de Beiuş, fiind admisă acţiunea şi anulată hotărârea nr. 4297 din 31 octombrie 2003, sentinţă ce a fost casată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 7121 din 23 septembrie 2004, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamanta B.E.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că aspectele invocate de către reclamantă, au făcut obiectul analizării în cauza dedusă judecăţii în Dosarul nr. 4110/CA/2003, astfel că excepţia puterii lucrului judecat este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta B.E., arătând, în esenţă, că în ciuda faptului că a mai formulat o cerere privind acordarea acestor drepturi, totuşi instanţa de fond avea datoria de a se apleca asupra noilor probe aduse în susţinerea cauzei.
În acest sens, recurenta-reclamantă precizează că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de ataşare a Dosarelor nr. 4110/CA/2003 al Curţii de Apel Oradea şi respectiv nr. 3319/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a studia comparativ probele pe baza cărora Curtea de Apel Oradea a pronunţat sentinţa nr. 51/2004 prin care i-a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele arătate în continuare:
În conformitate cu dispoziţiile art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Rezultă din aceste prevederi legale, că elementele care caracterizează instituţia autorităţii de lucru judecat sunt identitatea de părţi, de obiect şi de cauză.
Pentru a ne afla în prezenţa primului element, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune, pentru aceasta fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.
Această condiţie, în situaţia în care acţiunea ulterioară are mai multe capete de cerere, se consideră îndeplinită cu privire la acel capăt de cerere care a format deja obiectul unei judecăţi, altminteri putându-se ajunge la situaţia în care partea interesată să formuleze ulterior o cerere de chemare în judecată în mod formal, cu mai multe capete de cerere, pentru evitarea consecinţelor autorităţii de lucru judecat.
Cauza reprezintă situaţia de fapt calificată juridic existând identitate cu privire la acest element atunci când, în justificarea pretenţiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate aceleaşi motive de fapt şi de drept.
De asemenea, este îndeplinită condiţia privind identitatea de părţi, care se apreciază din punctul de vedere juridic, iar nu fizic, al participării în proces a părţilor, chiar dacă poziţia procesuală, activă ori pasivă, a acestora s-a schimbat în cadrul celei de-a doua acţiuni şi chiar şi atunci când reclamanta, care a pierdut procesul, introduce - în cadrul celei de-a doua acţiuni - alături de pârâtul din prima acţiune, un al doilea pârât.
Or, din analiza celor două acţiuni formulate de reclamantă, rezultă, în mod evident, identitatea de obiect, şi de părţi, ambele cereri de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Bihor la recunoaşterea calităţii sale de beneficiară a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că există autoritate de lucru judecat, acţiunea formulată de reclamantă având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi ca şi cererea formulată, anterior, care a făcut obiectul Dosarului nr. 4110/CA/2003, soluţionat de Curtea de Apel Oradea, în primă instanţă, prin sentinţa nr. 51/2004, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 7121 din 23 septembrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.E. împotriva sentinţei civile nr. 139 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5503/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5505/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
