ICCJ. Decizia nr. 5503/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5503/2010
Dosar nr. 719/32/2009
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta B.D., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a solicitat anularea deciziei nr. 623 din 24 aprilie 2009 a Directorului General al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a Ordinului Ministerului Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1626 din 26 iunie 2009, emiterea deciziilor necesare privind obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa de 50% din salariul de bază, neacordate ca urmare a aplicării actelor a căror anulare o solicită, cât şi pentru înregistrarea în cartea de muncă a acestora.
Reclamanta a susţinut, în esenţă, faptul că la momentul promovării acţiunii, O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională, astfel că deciziile şi ordinele date în aplicarea acestei ordonanţe sunt lipsite de temei legal.
De asemenea, reclamanta a mai invocat excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 606/2009, susţinând că legiuitorul a creat o situaţie discriminatorie prevăzând un nivel de salarizare diferenţiat în raport de calitatea de nou angajat.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în raport de primul capăt de cerere şi excepţia inadmisibilităţii celui de-al doilea capăt de cerere pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii arătând că reclamanta îşi invocă propria culpă.
Pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, prin întâmpinare, a invocat excepţiile tardivităţii acţiunii, a lipsei procedurii prealabile, a lipsei calităţii procesuale pasive în raport de al doilea capăt de cerere, arătând totodată că prin Ordinul nr. 3193 din 22 decembrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, salariul reclamantei s-a majorat cu 75% conform H.G. nr. 606/2009.
Prin sentinţa nr. 60 din 07 mai 2010, Curtea de Apel Bacău a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta B.D., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a formulat două capete de cerere principale, respectiv anularea deciziei nr. 623 din 24 aprilie 2009 emisă de directorul general al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură şi anularea Ordinului nr. 1626 din 26 iunie 2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi două capete de cerere accesorii referitoare la plata drepturilor salariale şi efectuarea de menţiuni în cartea de muncă, care urmează soarta cererilor principale.
Analizând excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în raport de capete principale de cerere, instanţa de fond a reţinut că aceasta este întemeiată întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, toate cererile adresate pârâţilor referindu-se la acordarea sporului pentru gestionarea fondurilor europene şi nu la revocarea actelor a căror anulare se solicită.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, în termen legal, a declarat recurs reclamanta B.D.
Prin cererea de recurs s-au adus critici sentinţei recurate, susţinându-se, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la capetele principale de cerere, motivat de faptul că nu a respectat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu era obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile.
Referitor la solicitarea privind acordarea drepturilor salariale pentru perioada 26 iunie 2009-22 decembrie 2009, de asemenea, se arată că nu era necesară îndeplinirea procedurii prealabile, însă, prin cererile adresate pârâţilor depuse în copie la Dosarul nr. 771/32/2009, a demonstrat că a îndeplinit cerinţele impuse de art. 7 alin. (1) menţionat anterior.
Recurenta critică sentinţa atacată şi sub aspectul că instanţa a omis să se pronunţe asupra excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 606/2009 invocată în cauză.
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect instanţa a respins acţiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, în raport de cererile principale, iar cererile accesorii este evident că urmează soarta cererilor principale.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentei-reclamante şi susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Deşi, recurenta nu a indicat în concret temeiul legal al recursului, instanţa de recurs apreciază că toate criticile formulate se circumscriu motivului de recurs, de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
După cum se constată din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, anularea deciziei nr. 623 din 24 aprilie 2009 a Directorului General al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie şi a Ordinului Ministerului Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1626 din 26 iunie 2009, prin care a fost eliberată din funcţia de director executiv adjunct al Centrului Judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Neamţ şi, respectiv, numită în funcţia de director coordonator adjunct al Centrului Judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Neamţ, motivat de faptul că O.U.G. nr. 37/2009, ce a constituit temeiul legal al celor două acte administrative, a fost declarată neconstituţională, fapt ce atrage anularea acestora.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată la 09 decembrie 2009.
Chiar dacă reclamanta nu a indicat temeiul legal al cererii sale, instanţa de judecată, în raport de situaţia de fapt, stabileşte cadrul juridic aplicabil cererii cu care a fost investită.
În raport de motivele de fapt expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată, este evident că reclamanta a înţeles să promoveze acţiunea dedusă judecăţii în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, care prevăd că „în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicată în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. al României, Partea I”, în contextul în care, în M. Of., Partea I nr. 758/06.11.2009 a fost publicată Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, este neconstituţională.
Întrucât legiuitorul a prevăzut că acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, se introduce direct la instanţa de contencios administrativ competentă, cât şi faptul că în cazul unor astfel de acţiuni nu este obligatorie plângerea prealabilă conform art. 7 alin. (5) din aceeaşi lege, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că este necesară îndeplinirea plângerii prealabile şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
În concluzie, având în vedere considerentele expuse, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Întrucât instanţa a pronunţat o hotărâre fără a judeca fondul, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe, care va analiza toate motivele invocate de recurenta-reclamantă, potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.D. împotriva sentinţei nr. 60 din 07 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5502/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5504/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
