ICCJ. Decizia nr. 5517/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5517/2010
Dosar nr. 310/54/2010
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul D.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii I.P.J. Dolj, M.A.I. şi I.G.P.R., obligarea acestora să-l încadreze în categoria A a Corpului Ofiţerilor de Poliţie cu studii superioare de la data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.C. şi, totodată, obligarea acestora la plata drepturilor băneşti ce i se cuvin noii încadrări de la data absolvirii facultăţii de drept până la noua încadrare, actualizate cu rata inflaţiei.
Ulterior, reclamantul D.I. şi-a precizat acţiunea solicitând obligarea pârâţilor la încadrarea sa în categoria A a Corpului Ofiţerilor de Poliţie cu studii superioare de la data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.C., respectiv iulie 2003, până la data de 01 februarie 2006, cât şi obligarea acestora la plata drepturilor băneşti ce se cuvin noii încadrări de la data absolvirii facultăţii de drept până la noua încadrare, actualizate cu rata inflaţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 200 din 7 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea precizată la data de 05 martie 2010, formulată de reclamantul D.I., în contradictoriu cu pârâţii I.P.J. Dolj, M.A.I. şi I.G.P.R., a dispus obligarea pârâţilor să îi acorde reclamantului gradul profesional de subinspector de poliţie în cadrul categoriei A - Corpul Ofiţerilor de poliţie, începând cu data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.C. a M.A.I. şi a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte obligarea pârâţilor la plata drepturilor băneşti corespunzătoare noii încadrări a reclamantului până la data de 01 februarie 2006, ridicată de pârâta I.P.J. Dolj.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Reclamantul este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.C. şi a promovat examenul de licenţă din sesiunea iulie 2003, conform diplomei de licenţă, în prezent având gradul de subinspector şi fiind încadrat la I.P.J. Dolj, secţia 5 Poliţie Craiova.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 9, art. 21 şi art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, cu referire la prevederile art. 20 alin. (1) şi (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.C. din cadrul M.A.I., a reţinut Curtea de Apel că agenţilor de poliţie, absolvenţi ai Facultăţii de Drept din cadrul Academiei, li se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi sunt încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni, iar agenţilor de poliţie/subofiţeri, absolvenţi ai aceleiaşi instituţii de învăţământ superior, li se acordă gradul profesional de ofiţer fără îndeplinirea vreunei formalităţi.
În raport cu aceste aspecte, instanţa de fond a reţinut că reclamantul este îndreptăţit să i se acorde gradul profesional de ofiţer, fără îndeplinirea vreunei formalităţi, de la data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.C. şi promovării examenului de licenţă în luna iulie 2003.
Totodată, prima instanţă a apreciat că este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului I.G.P.R., reţinând că acordarea gradelor profesionale se face de către M.A.I., la propunerea I.G.P.R.
În raport cu dispoziţiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, Curtea de Apel, a reţinut că sunt neîntemeiate apărările pârâţilor în sensul că reclamantul avea doar dreptul de a participa la concursurile organizate de structurile din cadrul ministerului pentru ocuparea posturilor vacante de ofiţeri.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută incidenţa prevederilor art. 49 alin. (1) din ordinul M.A.I. nr. 400/2004, deoarece acestea se referă la aceeaşi situaţie mai sus arătată respectiv a agenţilor de poliţie cu studii superioare care au dreptul de a participa la ocuparea posturilor de ofiţeri vacante şi nu la modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar aceste ultime dispoziţii nu fac distincţie între forma de învăţământ curs de zi şi curs cu frecvenţă redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenţi”.
Referitor la excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune în ceea ce priveşte obligarea pârâţilor la achitarea retroactivă a drepturilor băneşti, instanţa de fond a apreciat că această excepţie este întemeiată având în vedere perioada pentru care se solicită aceste drepturi, respectiv iulie 2003 – februarie 2006, termenul de 3 ani prevăzut atât de Decretul nr. 167/ 1958 , cât şi de art. 47 din O.G. nr. 38/2003, a fost depăşit.
Împotriva sentinţei civile nr. 200 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii I.P.J. Dolj, I.G.P.R. şi M.A.I.
Prin cererile de recurs, recurenţii au criticat sentinţa atacată, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia tardivităţii acţiunii faţă de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, întrucât acţiunea reclamantului a fost formulată cu mult peste termenul prevăzut de dispoziţiile legale menţionate anterior.
Pe fondul cauzei, recurenţii au susţinut, în esenţă, că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece trecerea în corpul ofiţerilor de poliţie se face prin concurs şi nu din oficiu, studiile superioare reprezentând o condiţie obligatorie pentru participarea agenţilor de poliţie la concurs şi nicidecum pentru promovarea directă a acestora în corpul ofiţerilor de poliţie, conform art. 49 alin. (1) din ordinul M.A.I. nr. 300/2004, privind activitatea de resurse umane în unităţile M.A.I., art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
De asemenea, se menţionează că intimatul-reclamant a promovat concursul organizat în vederea trecerii în corpul ofiţerilor în anul 2006, iar începând cu 1 februarie 2006 a fost trecut în corpul ofiţerilor cu grad de subinspector în cadrul Poliţiei Municipiului Craiova, secţia 5.
I.G.P.R. a criticat sentinţa atacată şi prin prisma greşitei soluţii asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că nu există raporturi juridice între reclamant şi această instituţie.
La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de către intimatul-reclamant D.I. prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, combătând criticile formulate şi apreciind ca legală şi temeinică sentinţa atacată, atât sub aspectul corectei soluţionări a excepţiei tardivităţii acţiunii, cât şi pe fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat.
Având în vedere excepţia tardivităţii acţiunii invocată în cauză, care este o excepţie de fond, peremptorie, instanţa de recurs apreciază că potrivit art. 137 C. proc. civ., este necesar a fi analizată cu prioritate soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte această excepţie.
După cum se constată din considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond a analizat excepţia tardivităţii acţiunii invocată şi a apreciat că aceasta este nefondată.
Însă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază această excepţie ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente.
Nu a fost contestată de către părţi situaţia potrivit căreia intimatul-reclamant a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.L. – Bucureşti, promoţia iulie 2003, cursuri fără frecvenţă, profil ştiinţe juridice, fiind angajat activ al I.P.J. Dolj, iar începând cu 1 februarie 2006 a fost trecut în corpul ofiţerilor, având grad de subinspector în cadrul I.P.J. Dolj, secţia a 5, conform adeverinţei din 26 ianuarie 2010 a I.J.P. Dolj.
Intimatul-reclamant a susţinut că era îndreptăţit la încadrarea sa în categoria A a Corpului ofiţerilor de poliţie cu studii superioare, de la data absolvirii academiei, respectiv luna iulie 2003. Prin urmare, de la această dată, aceasta putea invoca dreptul şi interesul legitim pretins vătămat, iar începând cu data de 31 iulie 2003, reclamantul avea posibilitatea de a investi instanţa de judecată competentă cu soluţionarea unei cereri prin care să solicite acordarea gradului profesional de subinspector de poliţie în cadrul categoriei A a corpului ofiţerilor de poliţie, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate, se pot introduce în termen de 6 luni, calculat de la datele precizate de legiuitor la lit. a)-d) ale art. menţionat.
Conform art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, „pentru motive temeinice cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă…”, termenul prevăzut la alin. (1) fiind termen de prescripţie, iar cel prevăzut la alin. (2) fiind un termen de decădere, potrivit art. 11 alin. (5) din legea menţionată.
Cum intimatului-reclamant îi era cunoscută încă din anul 2003 poziţia autorităţilor pârâte referitoare la trecerea în corpul ofiţerilor şi acordarea gradului de subinspector absolvenţilor Academiei de Poliţie A.C. ce au urmat forma de învăţământ cu frecvenţă redusă şi cum acesta a stat în pasivitate de la data absolvirii facultăţii, respectiv anul 2003, formulând acţiune în instanţă abia la 22 ianuarie 2010, este evident că în raport de dispoziţiile legale menţionate anterior acţiunea acestuia este tardivă, urmând a fi respinsă ca atacare.
Dezlegarea dată acestei excepţii face de prisos analiza celorlalte critici referitoare la sentinţa recurată.
Apărările intimatului-reclamant menţionate în concluziile scrise nu pot fi reţinute faţă de argumentele prezentate anterior.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea reclamantului ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de I.P.J. Dolj, M.A.I. şi I.G.P.R. împotriva sentinţei civile nr. 200 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios, administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5516/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5518/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
