ICCJ. Decizia nr. 5535/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5535/2010
Dosar nr.7738/2/2009
Şedinţa publică din 10 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC "S.T." SRL a chemat în judecată pe pârâtul O.R.I. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea adresei pârâtului din 22 iunie 2009, prin care a fost respinsă cererea de acordare a autorizaţiei de muncă pentru cetăţeanul chinez L.J., şi obligarea acestei autorităţi publice să emită autorizaţia de muncă.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Curtea de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 998 din 24 februarie 2010, a admis acţiunea reclamantei SC "S.T." SRL, a anulat actele administrative din 10 iunie 2009 şi din 14 iulie 2009, a obligat pârâtul O.R.I. să emită autorizaţie de muncă pe numele cetăţeanului chinez L.J. şi să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1504,3 RON.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Pârâtul O.R.I. a respins cererea reclamantei SC "S.T." SRL de acordare a autorizaţiei de muncă pentru cetăţeanul chinez L.J., cu motivarea că societatea nu desfăşoară în mod efectiv activitatea pentru care s-a solicitat această autorizaţie.
Soluţia adoptată de autoritatea publică pârâtă a eludat dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. f) şi art. 4 alin. (1) din OUG nr. 56/2007, întrucât nu a ţinut seama de faptul că reclamanta avea în structura organizatorică, la data de 1 februarie 2009, postul de "hamal" iar, potrivit certificatului constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, avea ca domenii de activitate comerţul cu ridicata îmbrăcăminte şi încălţăminte şi ca activităţi secundare comerţul cu ridicata aparate electrice de uz gospodăresc, mobilă, covoare, articole de iluminat, alte bunuri de uz gospodăresc, material lemnos şi materiale de construcţii.
În opinia instanţei de fond, pârâtul a dat o interpretare restrictivă noţiunii de "hamal" şi a reţinut în mod eronat că în activitatea pe care o desfăşoară reclamanta nu este necesară existenţa unui post de hamal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul O.R.I. - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. f) şi art. 4 alin. (1) din OUG nr. 56/2007.
În concret, recurentul a precizat că societatea intimată este autorizată să desfăşoare doar activitatea de comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei şi nu activitatea pentru care a solicitat acordarea autorizaţiei de muncă.
În opinia recurentului, atribuţiile nominalizate de angajator în fişa postului pentru persoana aflată în discuţie sunt specifice altor ocupaţii ca, de pildă: încărcător-descărcător, manipulant mărfuri şi curier.
Cât priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 56/2007, respectiv "angajatorul trebuie să desfăşoare efectiv activitatea pentru care solicită eliberarea autorizaţiei de muncă", recurentul a arătat faptul că justificarea încadrării cetăţenilor străini pe funcţia indicată de societate, adică cea de hamal, trebuie să-şi găsească temeiul în corespondenţa dintre funcţia vacantată şi activitatea efectiv desfăşurată de societate, or tocmai lipsa acestei corespondenţe a fundamentat Decizia sa de respingere a cererii.
Intimata SC "S.T." SRL a formulat întâmpinare, în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, prin actul administrativ din 10 iunie 2009, O.R.I. - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti a respins cererea intimatei de emitere a autorizaţiei de muncă pentru cetăţeanul chinez L.J., cu motivarea că societatea nu desfăşoară efectiv activitatea pentru care a solicitat eliberarea autorizaţiei de muncă.
În plus, recurentul a mai arătat în cuprinsul actului administrativ anterior individualizat faptul că funcţia de "hamal", conform Clasificării Ocupaţiilor din România, se referă la personalul de manipulare şi supraveghere bagaje, care se ocupă cu transportarea şi distribuirea coletelor, mesajelor şi altor articole în cadrul instituţiilor, între instituţii, la adrese particulare sau în alte locuri, precum şi cu transportarea bagajelor în hoteluri, gări sau aeroporturi.
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, "hamal"-ul este muncitorul care transportă poveri (în porturi şi gări) sau bagajele pasagerilor, fiind specializat în lucrări de încărcare, descărcare şi transportare a greutăţilor.
Prin actul administrativ din 14 iulie 2009, recurentul a respins contestaţia administrativă formulată de intimată împotriva refuzului de eliberare a autorizaţiei de muncă, pe considerentul că societatea nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. f) şi art. 4 alin. (1) din OUG nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, modificată şi aprobată prin Legea nr. 137/2008.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. f) din ordonanţa anterior arătată, străinii pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României la angajatori care funcţionează în mod legal, cu condiţia ca "angajatorul să desfăşoare efectiv activitatea pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă".
De asemenea, la art. 4 alin. (1) din aceeaşi reglementare, se prevede faptul că "autorizaţia de muncă poate fi eliberată, la cererea angajatorului, de către O.R.I., pentru străinii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de legislaţia română cu privire la regimul străinilor, încadrarea în muncă şi detaşarea acestora pe teritoriul României".
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că, într-adevăr, societatea intimată SC "S.T." SRL era înregistrată în mod legal la Registrul Comerţului; la data de 1 februarie 2009, societatea avea în structura organizatorică postul de "hamal" cod COR915103.
Potrivit certificatului constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, societatea intimată are ca domeniu principal de activitate comerţul cu ridicata îmbrăcăminte şi încălţăminte, iar ca activităţi secundare comerţul cu ridicata aparate electrice de uz gospodăresc, mobilă, covoare, articole de iluminat, alte bunuri de uz gospodăresc, material lemnos şi materiale de construcţii.
În acelaşi timp, prin adresa din 12 mai 2009, Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti a precizat faptul că societatea intimată poate angaja personal pe post de "hamal", cu condiţia ca prin fişa postului să-i fie date atribuţii conform Clasificării Ocupaţiilor din România.
Ca atare, instanţa de control judiciar, în raport de cele anterior reţinute, apreciază că este corectă concluzia judecătorului fondului cauzei, în sensul că autoritatea recurentă a dat o interpretare restrictivă dispoziţiilor normative anterior citate, întrucât pentru a deţine un post de hamal nu este necesar ca societatea intimată să desfăşoare activităţi de transporturi.
Intimata a solicitat autorizarea pentru a angaja un hamal în vederea transportării coletelor în cadrul societăţii, în condiţiile în care acest post era vacant.
În concluzie, faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.I. a Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 998 din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 5539/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5453/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
