ICCJ. Decizia nr. 5528/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5528/2010
Dosar nr.1009/36/2009
Şedinţa publică din 9 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 38433/3 din 19 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios-administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate existenţa calităţii de colaborator al securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul L.S.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 05 decembrie 2008, având în vedere dispoziţiile art. 34 din OUG nr. 24/2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea cauzei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii s-a arătat că prin cererea nr. P 4505 din 30 iulie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către domnul E.N., s-a solicitat verificarea, sub aspectul posibilei calităţi de lucrător sau de colaborator al Securităţii a pârâtului L.S.
S-a mai arătat că, aşa cum a rezultat din cuprinsul notei de constatare din 18 iulie 2008, L.S. a fost recrutat pentru supraveghere informativă a mediului Justiţie, la data semnând la data de 29 mai 1984 un angajament, preluând numele conspirativ "A.".
A considerat reclamantul C.N.S.A.S. că este relevantă pentru stabilirea calităţii de colaborator informaţia furnizată ofiţerilor recrutori prin care L.S. le-a adus la cunoştinţă că "uneori.. se comentează nefavorabil unele indicaţii sau hotărâri ale partidului şi statului nostru.", informaţie consemnată în raportul din 30 mai 1984.
Mai mult chiar, a arătat reclamantul C.N.S.A.S. că informaţiile furnizate de către pârâtul L.S. au fost utile organelor de Securitate, fapt dovedit şi prin recompensa acordată de către Securitate informatorului "A.": Raport din 31 mai 1985 - "Rog aprobaţi cheltuirea sumei de RON 300 (trei sute RON) pentru informatorul <A.> /../ pentru /../ sprijinul acordat. /../ Am primit suma specificată mai sus", în aceeaşi ordine fiind şi "avizarea pozitivă" a domnului L.S. pentru "efectuarea unei excursii turistice în U.R.S.S. în grup organizat, împreună cu soţia", în acest context, ofiţerul de Securitate apreciindu-l ca prezentând "garanţii moral politice".
A considerat contestatorul că materialele prezentate sunt relevante în această situaţie deoarece, în stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, se constituie probe în cauză şi notele, rapoartele scrise, relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prin prisma celor expuse anterior, a apreciat C.N.S.A.S. că au fost asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de "colaborator al Securităţii".
b) Întâmpinarea formulată în cauză
În fapt, pârâtul a arătat că este de origine aromân, părinţii săi născându-se în Grecia în localitatea Livezi (după cum rezulta din actele de stare civilă depuse anexat prezentei întâmpinări) şi emigrând în România în anii 1930 - 1940, o parte a rudelor sale continuând să locuiască în Grecia.
A mai arătat că în anul 1981, împreună cu soţia, a efectuat o excursie în Grecia pentru a-şi vizita rudele, în acea perioada, pârâtul, absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul U. Bucureşti, ocupând funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti. În primăvara anului 1984 a fost chemat de către Preşedintele de la acea data al Tribunalului Municipiului Bucureşti, în biroul căruia a avut loc o întâlnire între acesta, L.S. şi un domn ce s-a recomandat ca fiind ofiţer de Securitate ce avea în supraveghere activitatea din cadrul instanţei judecătoreşti unde îşi desfăşura activitatea de judecător.
După semnarea acelui angajament, a învederat pârâtul că nu a mai fost contactat niciodată de către organele de Securitate şi nu i s-a solicitat acordarea de informaţii sau încheierea unor alte declaraţii.
c) Cererile de intervenţie
La dosar a fost formulată cerere de intervenţie în interes alăturat reclamantului de către E.N., prin care a solicitat admiterea acţiunii în constatare a C.N.S.A.S. Bucureşti, în vederea stabilirii calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului L.S.
În esenţă, a arătat intervenientul E.N. că Securitatea - ca poliţie politică - înfiinţată la 30 august 1948 sub denumirea de D.G.S.P. (avea să fie redenumită ulterior în D.S.S.) - avea ca rol "de a apăra cuceririle democratice şi de a asigura securitate R.P.R. împotriva uneltirilor duşmanilor interni şi externi". Poliţia politică de până în 1989, este în principiu aceeaşi cu cea de azi, dar este infinit de mult mai perfecţionată decât fosta securitate, ramificaţiile acestei caracatiţe uriaşe cuprinzând pe lângă serviciile de informaţii, instanţele şi parchetele de pe lângă acestea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, M.A.E-ul, alte instituţii publice infestate de colaboratori şi informatori ai securităţii deveniţi după decembrie 1989 aşa-zise victime, în realitate profitori ai regimurilor trecute şi prezente.
Tot în cadrul acestui dosar a formulat cerere de intervenţie în nume propriu numitul B.C., solicitând instanţei ca, în temeiul art. 49 alin. (1) şi (2) şi art. 50 C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 2 lit. b), art. 3 lit. l) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, să admită cererea de intervenţie principală şi să pronunţe o hotărâre prin care să constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul L.S.
În fapt, a învederat intervenientul că a fost coleg cu pârâtul L.S. în perioada 1979 - 1990, perioadă în care şi-a desfăşurat, ca şi pârâtul, activitatea ca judecător în cadrul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
A mai arătat că, în cursul lunii martie 2009 a luat cunoştinţă din presă despre existenţa unei acţiuni în constatare introdusă de C.N.S.A.S. împotriva pârâtului L.S., despre faptul că acesta a semnat în cursul anului 1984 Angajament cu Securitatea şi că obişnuia să-şi toarne frecvent colegii de instanţă.
Totodată, a luat cunoştinţă, mai întâi din presă şi apoi, ca urmare a accesului la propriul dosar şi fotocopierea unor acte din Dosarul nr. 15309 (cota C.N.S.A.S.), că în ceea ce-l priveşte pe intervenient, pârâtul L.S. a dat mai multe note informative despre acesta, prin care denunţa calomnios aspecte legate de activitatea sa profesională dar şi aspecte ce ţineau de viaţa sa privată.
Cererile de intervenţie depuse la dosar au fost încuviinţate în principiu prin încheierile de şedinţă din 17 martie 2009 şi din 07 octombrie 2009.
d) Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 433/CA din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în contencios-administrativ promovată de reclamantul C.N.S.A.S., intervenientul în interesul accesoriu reclamantului E.N.G. şi intervenientul în interes propriu B.C. având ca obiect anulare act administrativ - acţiune în constatare.
A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul E.N.G., ca nefondată.
A respins cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul B.C. ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din economia dispoziţiilor art. 2, lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, rezultă că sunt trei condiţii a căror îndeplinire cumulativă duce la declararea unei persoane ca fiind colaborator al Securităţii, respectiv "furnizarea de informaţii sub orice formă", "informaţiile să vizeze denunţarea activităţilor sau a atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist", iar aceste informaţii să fie de natură a "îngrădi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului".
A mai reţinut instanţa de fond că pârâtul L.S. a semnat la data de 29 mai 1984, sub numele conspirativ "A.", un angajament de colaborare cu organele Securităţii, pentru supraveghere informativă a mediului Justiţie, la data recrutării acesta având funcţia de judecător la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
În nota de constatare din 18 iulie 2008, emisă de C.N.S.A.S., Direcţia Investigaţii, se relevă că angajamentul din 29 mai 1984 a fost semnat de pârât cu numele real, iar documentul prin care s-a realizat transmiterea de informaţii ar fi fost raportul privind modul cum a decurs recrutarea numitului L.S. în calitate de informator, din 30 mai 1984, în care s-a consemnat relatarea pârâtului care s-a realizat transmiterea de informaţii ar fi fost raportul privind modul cum a decurs recrutarea numitului L.S. în calitate de informator, din 30 mai 1984, în care s-a consemnat relatarea pârâtului că "..uneori se practică un trafic de influenţă sau se comentează nefavorabil unele indicaţii sau hotărâri ale partidului şi statului nostru..", relatare exprimată în cadrul discuţiilor avute cu ofiţerii de Securitate despre justiţie în general".
A apreciat prima instanţă că atunci când informaţia se referă la un grup de persoane, susceptibil de a fi identificate persoanele aparţinătoare acelui grup, se consideră că informaţia prezintă acelaşi grad de pericol pentru membrii respectivului grup, iar cât timp această informaţie nu poate conduce la identificarea persoanelor ce ar fi putut fi persecutate pentru atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, sfera aparţinătorilor mediului justiţie nefiind limitată doar la judecătorii din cadrul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, discuţiile fiind extinse şi la avocaţi şi justiţiabili, nu se poate reţine că informaţia cuprinsă în raportul din 30 mai 1984 este aptă de a fi încadrată în categoria celor la care se referă dispoziţiile art. 2, lit. b) din OUG nr. 24/2008.
În ceea ce priveşte susţinerile intervenientului în interes propriu B.C. în sensul că pârâtul a efectuat mai multe relatări verbale despre persoana sa, prin care denunţa calomnios aspecte legate de activitatea sa profesională, dar şi aspecte care ţineau de viaţa sa privată, curtea de apel a reţinut că aceste informaţii nu se circumscriu cerinţelor instituite prin art. 2 din OUG nr. 24/2008, în sensul că prin aceste informaţii nu se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În raport de aceste considerente, instanţa de fond a concluzionat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de art. 2, lit. b) din OUG nr. 24/2008, astfel că cererea de chemare în judecată are un caracter neîntemeiat.
Ca o consecinţă firească a celor constatate, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondată şi cererea de intervenţie în interes alăturat reclamantului C.N.S.A.S. Bucureşti, formulată de intervenientul E.N.
Referitor la cererea de intervenţie în interes propriu a intervenientului B.C. s-a reţinut că este neîntemeiată, acesta dovedind în prezenta cauză doar că pârâtul L.S. a relatat, sub numele conspirativ de "A.", în perioada 1988 - 1989, informaţii privind relaţiile sale cu ceilalţi colegi ori cu avocaţi, fără nici un fel de trimitere expresă la vreo activitate ori la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ceea ce duce la neîndeplinirea cerinţelor cuprinse la art. 2, lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru existenţa cerinţelor cuprinse la art. 2, lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului L.S.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs C.N.S.A.S., B.C. şi E.N.G.
a) Motivele de recurs
Recursul declarat de C.N.S.A.S.
Reclamantul-recurent C.N.S.A.S. a susţinut în motivele de recurs că soluţia instanţei de fond este greşită, deoarece din notele informative rezultă că au fost furnizate organelor de securitate informaţii de natură a încălca drepturile fundamentale ale cetăţenilor şi care priveau denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, ceea ce se circumscrie noţiunii de colaborator al Securităţii.
S-a precizat că pârâtul a furnizat informaţii referitoare la atitudini potrivnice, în sensul că acesta a informat Securitatea despre faptul că o serie de colegi comentează nefavorabil unele indicaţii sau hotărâri ale partidului şi statului.
A mai arătat recurentul că potrivit legii în vigoare au o valoare probatorie legală, atât notele olografe întocmite de persoana respectivă cât şi relatările verbale reţinute în scris de lucrătorii operativi ai securităţii, care se bucură de o prezumţie legală de veridicitate care ar putea fi răsturnată printr-o probă contrară.
Recurentul a susţinut că informaţiile se refereau la un grup restrâns de subiecţi, uşor de identificat şi astfel se puteau lua măsuri împotriva acestora sau cel puţin erau expuşi la măsuri informative.
Recursul declarat de intervenientul E.N.G.
În recursul declarat de acest intervenient s-a susţinut că este victima autorităţilor neocomuniste, făcându-se referiri la starea justiţiei, neîndeplinirea unor atribuţii de către Consiliul Superior al Magistraturii, etc.
Recursul declarat de intervenientul în interes propriu B.C.
În motivele de recurs intervenientul a arătat că soluţia instanţei de fond este greşită, întrucât pârâtul a furnizat informaţii referitoare la viaţa sa socială şi profesională, dar şi a altor colegi.
A precizat că din probatoriul administrat rezultă că pârâtul a furnizat informaţii organelor de Securitate care priveau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (libertatea de exprimare, de opinie, dreptul la viaţă privată, libertatea de circulaţie).
b) Analiza motivelor de recurs
Motivele de recurs formulate de reclamantul C.N.S.A.S. şi intervenientul B.C. se vor examina prin expunerea unor considerente comune.
Din examinarea probelor dosarului se reţin următoarele:
La data de 27 mai 1984 serviciul de Securitate al municipiului Bucureşti a propus recrutarea pârâtului L.S. în calitate de informator al securităţii, iar la data de 29 mai 1984 acesta a semnat un angajament, în vederea semnalării organelor de securitate a unor fapte şi împrejurări care vizează securitatea statului şi care contravin legilor statului.
În dosarul întocmit de C.N.S.A.S. se regăseşte o notă informativă semnată de reclamant, şi câteva note-raport întocmite de ofiţerul de securitate.
În nota raport din 20 ianuarie 1988, ofiţerul de securitate a făcut o serie de consemnări ca fiind rezultatul discuţiilor purtate cu sursa "A.".
În această notă se face vorbire de intervenientul B.C., în sensul că acesta ar avea o relaţie apropiată cu vicepreşedintele judecătoriei, urmare căreia beneficia de o serie de avantaje, precum folosirea autoturismului, întârzieri de la program, întreruperea şedinţelor de judecată, compunerea completului de judecată.
De asemenea, este consemnată relaţia tensionată în cadrul completului din care făcea parte B.C., în sensul că acestea impunea soluţiile.
În nota din 22 ianuarie 1988 sunt reluate parţial aspectele expuse mai sus, în sensul că sursa A. a informat că B.C. este într-un dezacord total cu toţi colegii cu care intră în şedinţă sub aspectul soluţiilor pronunţate.
În nota raport din 11 ianuarie 1989 ofiţerul a consemnat că din discuţiile purtate cu "A." rezultă că B.C. are o atitudine necorespunzătoare faţă de colegul de complet, că are numeroase discuţii cu alţi colegi, care refuză să facă parte din complet cu el, ca urmare a atitudinii acestuia, preşedintele instanţei, ţinând seama de reclamaţiile colegilor şi ale justiţiabililor, l-a desemnat ca judecător la litigii economice.
În raportul din 29 mai 1984 privind modul de recrutare al pârâtului ofiţerul de securitate face referire la faptul că pârâtul ar fi relatat că există uneori împrejurări în care se practică trafic de influenţă sau se comentează nefavorabil indicaţii sau hotărâri ale partidului şi statului.
Înalta Curte arată că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru ca o persoană să fie apreciată ca fiind colaborator al Securităţii trebuia să furnizeze informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În speţa prezentă pârâtul a dat un angajament de colaborare la 29 mai 1984.
În ceea ce priveşte nota din 22 ianuarie 1988 se constată că prin această notă nu au fost denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar, ci aspecte profesionale, ţinând de activitatea intervenientului în cadrul instanţei, sub aspectul relaţiilor cu ceilalţi colegi şi al moralităţii profesionale.
Ori aceste afirmaţii nu au nici o legătură cu activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar, pentru că nu au nicio conotaţie politică.
Ca urmare, în acest caz nu este îndeplinită prima condiţie cerută de art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Cu privire la comentariile nefavorabile ale unor colegi privind unele indicaţii sau hotărâri ale partidului şi statului trebuie precizat că acestea au fost consemnate în raportul de recrutare de către ofiţerul de Securitate.
Raportul respectiv are un caracter general, fără individualizări, astfel încât nu se poate reţine existenţa furnizării de informaţii care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, drepturi care se apreciază în mod individual.
Niciuna dintre notele raport întocmite de organele de Securitate nu conţin nici un element prin care s-au denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar şi de natură a conduce la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Trebuie precizat că legiuitorul face referire în art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2003 şi la relatările verbale consemnate de lucrătorii de Securitate, ca fiind acte probante ale colaborării cu securitatea.
Însă în analiza forţei probante a unor astfel de relatări urmează să se aibă în vedere şi modul în care ofiţerii de securitate trebuiau să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu.
Din amplele materiale documentare publicate după anul 1989, care au căpătat forţa unor documente istorice, cu notorietate, rezultă că ofiţerii de securitate aveau un plan de racolări, un plan de informaţii etc., context în care informaţia putea să nu aparţină persoanei la care se face referire.
În aceste condiţii relatările consemnate în rapoartele informative ale ofiţerilor nu pot beneficia de o prezumţie legală absolută de veridicitate, acestea urmând a fi analizate prin coroborare cu ansamblul probator al cauzei.
A considera că în mod cert relatările cuprinse în rapoartele lucrătorilor de Securitate reprezintă adevărul ar însemna că tocmai ceea ce se condamnă, securitatea ca poliţie politică, să fie reabilitată printr-o credibilizare absolută.
În speţa prezentă probele administrate în susţinerea acţiunii pentru a se dovedi calitatea de colaborator al securităţii, respectiva notă semnată de reclamant şi notele raport întocmite de ofiţerul de securitate, aşa cum au fost analizate în precedent demonstrează că pârâtul nu a furnizat informaţii prin care să fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În ceea ce priveşte recursul declarat de intervenientul E.N.G., acesta nu vizează soluţia instanţei, ci numai afirmaţii generice, fără legătură cu cauza.
c) Soluţia instanţei de recurs
În raport de analiza motivelor de recurs efectuată mai sus, şi având în vedere prevederile art. 3041 şi art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor respinge, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de C.N.S.A.S., B.C. şi E.N.G., împotriva Sentinţei civile nr. 433/CA din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 5524/2010. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5534/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
