ICCJ. Decizia nr. 5704/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5704/2010
Dosar nr. 4728/2/2009
Şedinţa publică din 17 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.E. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Turismului, anularea în tot a Ordinului Ministerului Turismului nr. 386 din 24 aprilie 2009, punerea în aplicare a contractului individual de muncă nr. 88 din 27 iunie 2007, obligarea pârâtului la plata de daune morale şi materiale în valoare de 50.000 Euro, precum şi suspendarea efectelor ordinului atacat până la soluţionarea pe fond a cauzei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în luna iunie 2007 Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale a organizat un concurs pentru ocuparea, printre altele, a două posturi vacante de referent de specialitate gradul IV, pentru biroul de la New York - SUA, după promovarea concursului în speţă încheind contractul individual de muncă semnat şi înregistrat sub nr. 88 din 27 iunie 2007, pe durată nedeterminată, cu loc de muncă - Direcţia Generală de Promovare Turistică, Compartimentul promovare, Reprezentanţe străinătate - Reprezentanţa din New York.
La aceeaşi dată, în baza art. 12 alin. (1)din Legea nr. 53/2003 a fost semnat Ordinul nr. 576 al M.I.M.M.C.T.P.L., prin care a fost încadrată în muncă potrivit contractului semnat, iar la 02 februarie 2009 a fost emis Ordinul nr. 114 al Ministerului Turismului prin care s-a dispus preluarea sa în cadrul noului minister.
A mai precizat reclamanta că în data de 23 aprilie 2009 i-a fost trimis un memorandum intern cu nr. 1702 ce avea ca temă rechemarea sa pentru desfăşurarea activităţii la sediul instituţiei pe o durată nedeterminată, în următoarea zi Ministrul Turismului semnând Ordinul nr. 386 prin care se aproba rechemarea la Bucureşti pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 1 mai 2009.
2. Hotărârea primei instanţe
La termenul de judecată din 11 noiembrie 2009, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, iar prin sentinţa civilă nr. 3846 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, excepţia invocată a fost admisă, declinându-se competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin ordinul contestat reclamantei i-a fost modificat contractul individual de muncă nr. 88 din 27 iunie 2007, aceasta fiind aşadar salariat în virtutea contractului încheiat şi nu funcţionar public.
Reţinând că litigiul este unul de dreptul muncii, instanţa a apreciat aplicabile prevederile art. 284 C. muncii, respectiv pe cele ale art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă revine tribunalelor.
3. Recursul declarat de Ministerul Turismului
Împotriva hotărârii Curţii de apel a formulat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Turismului, invocând dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 158 alin. (3) C. proc. civ.
Recurentul susţine că excepţia necompetenţei materiale a fost greşit soluţionată de Curtea de apel întrucât ordinul atacat îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind un act administrativ individual. Mai arată că toate activităţile desfăşurate de reclamantă în baza contractului individual de muncă, potrivit fişei postului, presupun exercitarea prerogativelor de putere publică în sensul celor dispuse de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Conchizând, recurentul afirmă că în speţă sunt aplicabile, în privinţa regulilor de competenţă materială, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 iar nu dispoziţiile Codului muncii.
4. Poziţia procesuală exprimată de E.S.
Intimata E.S. nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise, cât şi prin cele orale prezentate în Şedinţa publică din 17 decembrie 2010 a solicitat admiterea recursului.
În completarea celor susţinute de recurent, intimata a mai arătat că potrivit art. 40 alin. (1) C. muncii angajatorul are dreptul să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii şi să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii acestora. Or, ordinul atacat este un act administrativ individual care modifică în mod nelegal, în opinia intimatei, locul său de muncă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, precum şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă E.S. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Ordinul nr. 386 din 24 aprilie 2009 emis de Ministerul Turismului prin care s-a aprobat „rechemarea la Bucureşti" pe o perioadă nedeterminată.
Problema de drept supusă dezlegării vizează stabilirea instanţei competente material să soluţioneze acest litigiu.
Necontestat, intimata-reclamantă este salariată a recurentului, ocupând, în baza contractului individual de muncă încheiat şi înregistrat sub nr. 16 din 1 februarie 2009 în registrul general de evidenţă a salariaţilor, postul de referent de specialitate gradul IV.
Prin ordinul atacat s-a modificat un element esenţial al contractului de muncă: locul muncii, angajatorul dispunând ca activităţile prevăzute în fişa postului salariatei să se desfăşoare, începând cu 1 mai 2009, la Bucureşti, iar nu la New York.
Curtea de apel a stabilit în mod legal că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 284 raportat la art. 281 C. muncii, reclamanta învestind instanţa cu soluţionarea unui conflict de muncă născut ca urmare a modificării contractului individual de muncă al acesteia.
Criticile aduse de recurent acestei soluţii, prezentate la pct. I.3 din decizie, ca şi susţinerile intimatei, pornesc de la premisa că ordinul prin care s-a schimbat locul muncii intimatei este un act individual emis de minister în regim de putere publică în vederea organizării executării legii, care a modificat raporturi juridice, adică un act administrativ, potrivit definiţiei legale cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Această premisă este greşită.
Ordinul nr. 386 din 24 aprilie 2009 nu a fost emis de Ministerul Turismului în regim de putere publică în vederea organizării legii, ci în baza raporturilor juridice de dreptul muncii, preexistente, create prin încheierea contractului individual de muncă, în care părţile au calitatea de angajator, respectiv salariat.
De altfel, contractul părţilor trimite explicit [lit. L) şi N)] la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii.
În fine, lipsită de substanţă este şi trimiterea pe care recurentul o face la dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici, text ce enumeră activităţile desfăşurate de funcţionarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în contextul în care intimata E.S. nu are calitatea de funcţionar public.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a şi art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Turismului, în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului împotriva sentinţei civile nr. 3846 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2010.
Părțile dosarului
(conform datelor publicate pe portalul instanțelor)
- MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI - Recurent (Pârât)
- E. S. - Intimat (Reclamant)
Termenele dosarului
| Dată de ședință | Oră începere ședință | |
|---|---|---|
| 17.12.2010 | 9:00 |
|
| ← ICCJ. Decizia nr. 570/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5734/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
