ICCJ. Decizia nr. 5629/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5629/2010
Dosar nr. 926/46/2010
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 172 din 30 iulie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia de comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prescripţiei, invocate de pârâta A.N.S.V.S.A.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.S.V.S.A. Argeş şi a respins cererea faţă de aceasta, ca formulată împotriva unei persoanei fără calitate procesuală pasivă; a admis cererea formulată de reclamantul B.I.; a anulat Ordinul nr. 69502 din 23 aprilie 2009 al A.N.S.V.S.A. şi a dispus reintegrarea reclamantului pe postul (funcţia) deţinut anterior cea de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Argeş.
Totodată, a obligat pârâta A.N.S.V.S.A. la plata, către reclamant, a sumelor reprezentând diferenţa între salariul obţinut în funcţia de conducere din care a fost eliberat nelegal şi salariul obţinut în funcţiile deţinute ca urmare a Ordinului nr. 69672 din 23 mai 2009 şi a deciziei nr. 172 din 02 decembrie 2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut ca fiind neîntemeiate excepţiile privind inadmisibilitatea acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile şi a prescripţiei acţiunii, motivat de împrejurarea că reclamantul a sesizat instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca o consecinţă a faptului că OUG nr. 37/2009, în baza căreia a fost emisă Decizia atacată, a fost declarată neconstituţională prin Decizia din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, iar potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul acţiunilor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Referitor la excepţia prescripţiei, instanţa a reţinut, pe de-o parte, că potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. al României, Partea I, pe de altă parte, art. 11 alin. (4) din lege arată că ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.S.V.S.A. Argeş, pentru considerentul că Ordinul nr. 69502 din 23 aprilie 2009 atacat, a fost emis de preşedintele A.N.S.V.S.A., raportul de serviciu fiind încheiat faţă de această autoritate.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că actul administrativ contestat a fost lipsit de orice fundament legal, ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea legii de aprobare a OUG nr. 37/2009 şi a înseşi prevederilor ordonanţei de urgenţă, devenite parte integrantă a legii de aprobare.
Prin urmare, dacă temeiul juridic al măsurilor luate a fost desfiinţat prin Decizia pronunţată de Curtea Constituţională la 7 octombrie 2009, temei care a reprezentat singura motivare a actului administrative contestat înseamnă că actele administrative emise în baza acestuia îşi pierd fundamentul, iar faţă de faptul că măsurile luate prin acestea nu respectă prevederile art. 3 lit. f), art. 99 lit. b) şi art. 100 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 188/1999, acestea sunt nelegale, urmând a fi anulate.
În altă ordine de idei, acceptul reclamantului pentru modificarea raportului său de serviciu nu a constituit o alegere liberă de natură a lăsa fără obiect acţiunea sa în anularea ordinului atacat, astfel că reclamantul justifică în continuare interesul de a obţine anularea ordinului, susţinerile pârâtului fiind nefondate.
Instanţa a mai constatat că postul de director executiv adjunct a fost reînfiinţat prin Ordinul nr. 1247 din 10 mai 2010 al A.N.S.V.S.A., astfel că reintegrarea pe acelaşi post este posibilă, faţă de dispoziţiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
În ce priveşte prejudiciul material suferit, prima instanţă a reţinut faptul că reclamantul a obţinut în continuare salariu de la autoritatea pârâtă, fiind încadrat, potrivit Ordinului nr. 69672 din 23 mai 2009, în funcţia publică de execuţie, de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, în cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, cu un salariu de bază de 2.019 lei plus sporurile legale, iar prin Decizia nr. 172 din 02 decembrie 2009, a A.N.S.V.S.A., a fost numit, prin transfer în interes de serviciu, în funcţia publică de execuţie, de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare.
Ca atare, cererea a fost admisă pentru diferenţa între salariul obţinut anterior în funcţia publică desfiinţată nelegal şi salariul obţinut în funcţiile ocupate ulterior.
2. Recursul pârâtei A.N.S.V.S.A.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, pentru că Ordinul nr. 69502 din 23 aprilie 2009 emis de preşedintele A.N.S.V.S.A., prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Argeş nu a făcut decât să pună în aplicare prevederile imperative ale art. III din OUG nr. 37/2009, în vigoare la cea dată.
A mai arătat că funcţiile şi posturile vizate de art. III din OUG nr. 37/2009, „au fost desfiinţate", astfel că, neîntemeiat instanţa de fond a reţinut că eliberarea intimatului-reclamant din funcţia deţinută s-a făcut ca urmare a „reorganizării activităţii prin reducerea posturilor".
Desfiinţarea funcţiei s-a produs „ope legis" cu consecinţa încetării raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant.
A mai arătat că deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi produc efecte numai pentru viitor, normele constatate neconstituţionale încetându-şi efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, astfel că, la momentul emiterii ordinul contestat rezultă că acesta a avut temei legal şi a produs efecte juridice valabile.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivului de recurs invocat şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este Ordinul nr. 69502 din 23 aprilie 2009 emis de preşedintele A.N.S.V.S.A., prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al intimatului-reclamant, prin eliberarea din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Argeş, în temeiul art. III din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Intimatului-reclamant, ocupant al funcţiei publice de conducere desfiinţate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice până la data de 25 mai 2009, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din funcţie, în temeiul art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Curtea de apel a reţinut corect că actul administrativ contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea legii de aprobare a OUG nr. 37/2009 şi a înseşi prevederilor ordonanţei de urgenţă, devenite parte integrantă a legii de aprobare.
Acceptarea tezei susţinute de recurentul-reclamant, în sensul că ordinul îşi păstrează validitatea pentru că OUG nr. 37/2000 era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituţionalităţii legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituţionale.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinţei nr. 172 din 30 iulie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5613/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5634/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
