ICCJ. Decizia nr. 5735/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5735/2010
Dosar nr. 1215/2/200.
Şedinţa publică din 21 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. anularea Hotărârii nr. 129 din 24 mai 2007 emisă de C.N.C.D. şi suspendarea executării acesteia până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea a cărei anulare o solicită, s-a considerat că aspectele sesizate de S.S. Gherla constituie faptă de discriminare conform art. 2 alin. (1) şi (3) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare şi a recomandat A.V.A.S. să dispună măsurile necesare eliminării efectelor deciziei de neacordare a salariilor compensatorii salariaţilor S. Gherla SA, disponibilizaţi în iunie 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4274 din 2 decembrie 2009 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, referitor la procedura de citare în faţa C.N.C.D., este neîntemeiat, fapt reţinut şi prin Decizia instanţei de recurs.
Referitor la împrejurarea constând în deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de SC S.V. Gherla SA şi desemnarea unui lichidator provizoriu, Curtea a reţinut că nu este relevantă sub aspectul legalităţii hotărârii contestate.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs A.V.A.S. , susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- În mod nejustificat instanţa de fond a reţinut că nu este relevant sub aspectul legalităţii hotărârii contestate faptul că faţă de SC S.V. Gherla SA a fost deschisă procedura de insolvenţă.
Astfel, consideră reclamanta că C.N.C.D. nu poate să emită o hotărâre în sarcina A.V.A.S., chiar dacă este sub forma unei recomandări deoarece nu se mai poate dispune nici o măsură faţă de SC S.V. Gherla SA.
Hotărârea C.N.C.D. nr. 129 din 24 mai 2007 a fost dată cu încălcarea art. 20 alin. (4) din OG nr. 137/2000.
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamanta A.V.A.S. nu a avut calitatea de parte în cauză soluţionată de C.N.C.D. astfel că în sarcina autorităţii pârâte nu exista obligaţia citării acesteia.
Prin sentinţa atacată nici nu s-a analizat susţinerea A.V.A.S. că nu există nici un fapt care să constituie discriminare, nu s-a făcut dovada că la SC S.V. S.A. va fi disponibilizat personal în iunie 2006 şi nu sa analizat situaţia concretă a societăţii.
În mod nelegal Hotărârea C.N.C.D. nr. 129 din 24 mai 2007 nu a menţionat vreun aspect invocat de A.V.A.S. care a fost doar consultată şi nu citată în dosarul 315/2006 al C.N.C.D.
Instanţa de fond nu a analizat că Hotărârea C.N.C.D. nr. 129 este nelegală deoarece nu a sesizat că nu se pot compara cele două disponibilizări de personal din cei doi ani, respectiv din anul 2004 şi din anul 2006, deoarece ele au fost făcute în situaţii distincţii.
În anul 2006 salariaţii au fost disponibilizaţi în baza altui act normativ (Legea nr. 76/2002 şi nu OUG nr. 8/2003) care permitea acordarea de salarii compensatorii şi deci nu a avut loc nici o discriminare.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă în data de 21 decembrie 2010 Cabinetul Individual de Practician de Insolvenţă C.S., a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a SC S.V. şi a făcut trimitere la sentinţa comercială nr. 5133 din 5 octombrie 2010 definitivă şi executorie.
Analizând cererea de recurs, normele legale incidente şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte faptul că SC S.V. S.A. se află în procedura insolvenţei şi instanţa fondului a considerat această chestiune nerelevantă, Înalta Curte reţine că într-adevăr din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin sentinţa comercială nr. 5133/2010 s-a dispus închiderea procedurii falimentului în forma generală a SC S.V. SA şi radierea acesteia din evidenţele ORC.
Înalta Curte consideră că la data pronunţării Hotărârii C.N.C.D. nr. 129 din 24 mai 2007 era doar deschisă procedura generală de insolvenţă (prin sentinţa comercială nr. 3974/C din 3 octombrie 2006) şi acest fapt nu împiedica analizarea existenţei sau nu a faptelor de discriminare. Această chestiune implică eventual probleme de punere în executare a Hotărârii C.N.C.D. în cadrul procedurii generale de insolvenţă, S.S.V. având calitatea de creditor.
În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (4) din OG nr. 137/2000, se reţine că acest motiv este nefondat întrucât aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, părţi în cadrul procedurii în faţa C.N.C.D. - în dosarul nr. 315/2006 au fost petentul S.S. şi reclamantul SC S.V. Gherla.
Prin urmare, A.V.A.S. nu a fost citat în cadrul procedurii prevăzute de art. 20 alin. (4) din OG nr. 137/2000, fiind însă consultat, i s-a solicitat un punct de vedere privind petiţia – având în vedere faptul că acesta era acţionar majoritar la SC S.V. Gherla (fila 73 dosar 5967/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Referitor la netemeinicia sentinţei de fond prin neanalizarea susţinerilor A.V.A.S. se reţine că recurenta se contrazice în afirmaţii. Pe de o parte arată că nu s-au făcut disponibilizări în anul 2006 iar pe de altă parte susţine că disponibilizările din anul 2006 au fost diferite faţă de cele din 2004 având la bază un alt act normativ.
În realitate aceste disponibilizări din anul 2006 au avut loc şi trebuiau să aibă regimul prevăzut în Hotărârea nr. 1529 din 18 decembrie 2003 privind aprobarea listei societăţilor comerciale din portofoliul APAPS - care efectuează concedieri colective – în sensul art. 6 din OUG nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, deoarece SC S.V. S.A. Gherla – se află înscrisă la poziţia 7 pe listă.
Această situaţie de fapt a fost analizată corect de C.N.C.D. care a concluzionat ă personalul SC S.V. disponibilizat în anul 2006 – sub aspectul aplicării măsurilor de protecţie socială se găseşte în situaţia de comparabilitate cu personalul disponibilizat în anul 2004, având acelaşi temei juridic.
Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a SC S.V. S.A. a fost analizată în contextul motivelor de recurs având în vedere că aptitudinea acestei societăţi de a avea drepturi şi obligaţii civile a fost tranşată cu ocazia închiderii procedurii de insolvenţă – 5 octombrie 2010 după pronunţarea sentinţei civile recurate în cauză – 4274 din 2 decembrie 2009, respectiv după pronunţarea Hotărârii C.N.C.D. nr. 129 din 24 mai 2007.
Faţă de cele reţinute mai sus, Înalta Curte în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 4274 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5734/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5748/2010. Contencios → |
|---|
