ICCJ. Decizia nr. 7/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7/2010
Dosar nr. 5105/2/2008
Şedinţa publică de la 12 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul L.D. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.R.P. – C.C.S.D., să se dispună:
- obligarea pârâtei la efectuarea unei evaluări corecte a celor trei imobile prevăzute în Decizia nr. 1283 din 13 septembrie 2007 şi, în consecinţă, să emită un titlu în completare, aferent diferenţei în bani actualizate cu indicele de inflaţie;
- obligarea pârâtei să realizeze reevaluarea imobilelor, conform valorii reale de piaţă şi a standardelor internaţionale la data soluţionării notificării, iar nu conform normelor în vigoare la data demolării, precum şi stabilirea valorii reale prin luarea în considerare şi a răspunsului Comisiei Locale a Primăriei Municipiului Roşiorii de Vede, conform căruia competenţa a fost declinată autorităţii pârâte pentru stabilirea unui cuantum mai ridicat al despăgubirilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că cele 3 imobile în speţă au fost situate în Roşiorii de Vede, Judeţul Teleorman, fiind naţionalizate în anul 1950 şi demolate anterior anului 1977,valoarea acestora fiind de aproximativ 720.000 lei, adică 200.000 euro.
A mai arătat reclamantul că toate titlurile de valoare nominală emise pe numele său de Ministerul Finanţelor Publice au fost depuse la autoritatea pârâtă, până la data acţiunii introductive neîncasând niciun fel de despăgubire.
Prin Sentinţa Civilă nr. 566 din 12 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin Decizia nr. 1283 din 13 decembrie 2007 a C.C.S.D., s-a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantului, în cuantum de 101.915,44 lei, reprezentând valorile actualizate, potrivit indicelui de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică, a titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice.
A apreciat prima instanţă că, la emiterea dispoziţiei, în speţă, au fost respectate dispoziţiile pct. 29.3 din H.G. nr. 1095/2005, titlul de despăgubire stabilit în favoarea reclamantului reprezentând valorile actualizate, potrivit indicelui de inflaţie comunicat de Institutul Naţional pentru Statistică, a titlurilor de valoare emise de Ministerul Finanţelor Publice.
În raport cu solicitarea reclamantului privind reevaluarea imobilelor în raport de valoarea de piaţă, prima instanţă a reţinut că singura modalitate de actualizare, aplicabilă în acest stadiu al procedurii de emitere a titlului de despăgubire, este în funcţie de indicele de inflaţie.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti s-a promovat recurs în termen legal de către reclamantul L.D., care a considerat sentinţa ca netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea recursului.
În primul rând, recurentul este de părere că sentinţa este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
S-a învederat de către recurent că cererea sa a fost de a se numi un expert judiciar specializat în evaluări de imobile, în vederea corectării greşelilor realizate la evaluare în urmă cu 6 ani de către o comisie locală.
Prin urmare, obiectul cererii vizează stabilirea cuantumului despăgubirii, în baza Legii nr. 247/2005, la data soluţionării notificării.
O altă critică adusă de recurent se referă la faptul că instanţa a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Sub acest aspect, recurentul precizează că Ministerul Finanţelor Publice nu mai emite titluri de valoare din anul 2005, ca urmare a abrogării art. 30 din Legea nr. 10/2001.
Recurentul arată că nu contestă modul de calcul făcut de pârâtă la actualizarea cu indicele de inflaţie, calcul care a fost realizat corect, din punct de vedere matematic, însă, este greşită cifra reprezentând baza de calcul din anul 1977, care, cu toată actualizarea făcută, s-a ajuns la cifra reprezentând valoarea arătată în Decizia nr. 1283 din 13 decembrie 2007 emisă de către pârâtă (valoare nerealistă).
În opinia aceleiaşi părţi, nu s-a ţinut seama de prevederile art. 16.7 coroborate cu art. 16.9 şi următoarele din H.G. nr. 128/2008.
Recurentul solicită admiterea recursului (eventual casarea sentinţei), pentru a avea posibilitatea de a prezenta noi acte doveditoare referitoare la identitatea de imobil şi la evaluarea corectă a imobilelor.
De asemenea, s-a mai depus o completare la cererea de recurs(fila 16 dosar), prin care recurentul precizează că expertiza tehnică imobiliară este singura cale legală, utilă şi concludentă, în raport de obiectul cererii, expertiză care poate stabili valoarea reală de piaţă de la data soluţionării notificării, care a fost în 2003 şi 2004.
Prin întâmpinarea existentă la filele 75 - 77 dosar, intimata C.C.S.D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În cadrul concluziilor scrise aflate la filele 91 - 94 dosar, recurentul reclamant a pus concluzii de admitere a recursului şi de casare cu trimitere spre rejudecare, în vederea efectuării probei cu expertiză pentru stabilirea valorii cuantumului despăgubirii.
De asemenea, partea adversă a depus note scrise(filele 95 - 96 dosar).
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică, în speţă nefiind întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi art. 304 1 C. proc. civ. în vederea casării sau modificării sentinţei.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată în funcţie de situaţia faptică.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, acest act normativ reglementează sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
În temeiul art. 29 alin. (1) din Titlul VII al legii în discuţie, titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001, rep., până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emisă în temeiul H.G. nr. 498/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se convertesc şi prin decizia C.C.S.D., în titlu de despăgubire.
Alin. (4) al aceluiaşi articol precizează că, în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (3), C.C.S.D. va decide după primirea cererilor persoanelor îndreptăţite, la care vor fi anexate, în original, titlurile de valoare nominală nevalorificate.
Alin. (5) din acelaşi articol arată că cererile prevăzute la alin. (4) se vor depune la Secretariatul C.C.S.D. după constituirea acestora.
În acest context, amintim că, prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, a fost stabilită procedura de primire a cererilor persoanelor îndreptăţite, la care vor fi anexate, în original, titlurile de valoare nominală nevalorificate, precum şi procedura de convertire a acestora prin decizia C.C.S.D. în titluri de despăgubire.
Relevante pentru corecta soluţionare a litigiului de faţă sunt prev.pct. 29.3 din Normele amintite mai sus; „convertirea titlurilor de valoare nominală în titluri de despăgubire se dispune de către C.C.S.D., după primirea de către Secretariatul C.C.S.D. a cererilor titularilor titlurilor de valoare nominală nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil. Actualizarea valorilor înscrise în titlurile de valoare nominală emise se va face prin aplicarea indicelui de inflaţie aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul şi sfârşitul lunii anterioare datei emiterii deciziei de către Comisia Centrală. În situaţia în care indicele de inflaţie aferent lunii anterioare datei emiterii deciziei nu este cunoscut, se va lua în calcul ultimul indice de inflaţie cunoscut”.
În speţa de faţă, pentru recurentul-reclamant au fost emise titluri de valoare nominală la 16 martie 2004 şi 9 septembrie 2004 de Ministerul Finanţelor Publice, ca urmare a dispoziţiilor din 28 iulie 2003 emise de Primarul Municipiului Roşiorii de Vede, prin care au fost soluţionate dosare întocmite în baza Legii nr. 10/2001.
Aşa cum rezultă din Decizia nr. 1283 din 13 decembrie 2007 (aflată la fila 10 dosar fond), C.C.S.D. a emis titlul de despăgubire în favoarea recurentului - reclamant L.D., în cuantum de 101.915,44 lei, reprezentând valorile actualizate, potrivit indicelui de inflaţie, a titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice la 16 martie 2004 şi 9 septembrie 2004.
Aşa cum rezultă din motivarea acestui act administrativ, recurentul-reclamant a depus o cerere de aprobare a convertirii titlurilor de valoare nominală emise de către Ministerul Finanţelor Publice, în titluri de despăgubire.
Instanţa de control judiciar constată că, pe baza acestei cereri şi în conformitate cu prevederile legale în vigoare (art. 29 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi pct. 29.3 din Normele metodologice de aplicare a acesteia), valoarea acestor titluri de valoare nominală a fost actualizată prin aplicarea indicelui de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică.
Pe cale de consecinţă, este legală Decizia intimatei C.C.S.D. nr. 1283/2007, prin care i-a fost acordat părţii adverse titlu de despăgubire în cuantum de 101.915,44 lei reprezentând valorile actualizate, potrivit indicelui de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică.
Înalta Curte nu poate primi afirmaţiile recurentului în legătură cu reevaluarea imobilelor, întrucât procedura legală nu permite aceasta.
De aceea, nu se impune efectuarea unei noi expertize.
În raport de etapele administrative parcurse, nu se poate modifica baza de calcul a valorii imobilelor în discuţie.
De altfel, în cadrul motivelor de recurs, L.D. a arătat că nu contestă modul de calcul făcut de pârâtă la actualizarea cu indicele de inflaţie, calcul care a fost realizat în mod corect, din punct de vedere matematic.
Constatând că celelalte susţineri ale recurentului nu prezintă relevanţă juridică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.D. împotriva sentinţei civile nr. 566 din 12 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 67/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 70/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
