ICCJ. Decizia nr. 723/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 723/2010
Dosar nr.1332/2/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 februarie 2009, reclamanta C.I., prin mandatar I.A.I., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat obligarea acestuia să răspundă cererii sale trimisă în luna octombrie 2008.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a adresat autorităţii publice pârâte cu o cerere prin care a solicitat să constate nulitatea renunţării la succesiune şi în consecinţă, să dispună anularea Certificatului de succesiune vacantă nr. 104 din 18 decembrie 1963, subsecvent, pentru cota-parte de ½ aferentă bunicii sale H.M. din masa succesorală legală de pe urma defunctului soţ R.E.T.M., iar pentru cealaltă cotă-parte de ½ la care au renunţat toţi ceilalţi moştenitori legali, ca drept de acrescământ, deoarece a fost vorba de o naţionalizare deghizată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2594 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, cu privire la excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, instanţa de fond a constatat că excepţia este neîntemeiată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată.
S-a reţinut că reclamanta a solicitat instanţei şi obligarea pârâtului să răspundă cererii sale, în sensul constatării nulităţii renunţării la succesiune şi anularea Certificatului de succesiune vacantă cu nr. 104 din 18 decembrie 1963, situaţie în care nu se poate constata că acţiunea a rămas fără obiect.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că răspunsul pârâtului este legal, în raport cu atribuţiile pe care legea le-a conferit acestui minister, în sensul că o autoritate publică nu poate anula ori constata nulitatea unui act civil emis de un terţ, care a produs efecte juridice în sfera altor ramuri de drept.
În speţa de faţă, actul juridic a cărui anulare se solicită, este Certificatul de moştenitor nr. 104 din 18 februarie 1963 emis în dosarul succesoral nr. 104/1963 privind pe defunctul M.R.E.T., act juridic civil emis de notariatul de Stat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta care a invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că prin cererea cu care a fost învestită s-a cerut anularea adresei nr. 622109 din 14 iunie 2009, pronunţându-se astfel, extra petita;
- sentinţa este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a art. 8 din Legea nr. 554/2004, prin acţiune cerându-se să se constate că autoritatea publică nu a soluţionat cererea care i-a fost adresată, urmând să fie obligate să răspundă potrivit legii.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că a fost învestită, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, cu o acţiune prin care recurenta-reclamantă a solicitat ca Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să fie obligat să-i răspundă la cererea pe care a adresat-o în luna octombrie 2008, la care a primit răspunsul ce i-a fost comunicat cu adresa din 16 iunie 2009.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 6 C. proc. civ., rezultă că acesta este nefondat iar susţinerea recurentei că instanţa de fond s-ar fi pronunţat extra petita în legătură cu anularea adresei nr. 625642 din 16 iunie 2009 este lipsită de temei.
Este adevărat că instanţa de fond a analizat legalitatea răspunsului comunicat de către autoritatea publică, dar acest lucru era absolut necesar pentru stabilirea caracterului refuzului autorităţii de a soluţiona cererea adresată în sensul cerut de recurenta-reclamantă.
Astfel, recurenta-reclamantă a solicitat, prin cererea adresată autorităţii, să constate nulitatea renunţării la succesiune şi ca urmare să dispună anularea Certificatului de succesiune vacantă din 18 decembrie 1963.
Or, autoritatea-intimată, Ministerul Finanţelor Publice, i-a comunicat recurentei-reclamante că solicitarea formulată prin cerere, nu vizează retragerea unor acte administrative emise de această autoritate, ci anularea unor acte juridice succesorale, ceea ce excede competenţei legale conferite ministerului, ceea ce reprezintă un răspuns legal şi temeinic.
Deci, refuzul reclamat în cauza de faţă nu este un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, nefiind întemeiat nici cel de-al doilea motiv de recurs.
În concluzie, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva Sentinţei civile nr. 2594 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 726/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 722/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
