ICCJ. Decizia nr. 722/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 722/2010
Dosar nr.1117/2/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.E.S. a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, solicitând obligarea pârâtului să predea certificatul de „luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Reţinut”, în termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi obligarea la plata unei penalităţi de 100 RON/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat cererea.
Reclamantul arată că la data de 7 septembrie 1996 a depus la Comisia pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei un dosar cu 19 file care atesta calitatea sa de luptător al Revoluţiei din Decembrie 1989.
Din motive necunoscute, certificatul nu i-a fost eliberat până în mai 1997, când a încetat activitatea comisiei abilitate conform Legii nr. 42/1990.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004 a depus un nou dosar la pârât, iar la data de 20 noiembrie 2008 dosarul a fost înaintat Comisiei Parlamentare pentru obţinerea avizului în condiţiile art. 9 din Legea nr. 341/2004.
Prin adresa de răspuns la 15 ianuarie 2009 a fost înştiinţat că cererea sa a fost respinsă.
3. Apărările formulate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat:
- excepţia lipsei procedurii prealabile;
- excepţia prematurităţii introducerii acţiunii;
- excepţia inadmisibilităţii acţiunii;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului;
- excepţia tardivităţii.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
4. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 2762 din 24 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi a respins acţiunea ca prematur introdusă.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii instanţei de fond.
Judecătorul fondului a reţinut ca fiind întemeiată excepţia prematurităţii acţiunii pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată pârâtului, reclamantul a solicitat predarea certificatului, care însă nu a fost eliberat, nefăcându-se dovada finalizării procedurii prevăzute de Legea nr. 341/2004, respectiv obţinerea avizului Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 conform art. 9 alin. (2) din legea sus amintită.
Prin urmare, instanţa de fond nu poate reţine susţinerea reclamantului că o astfel de procedură este facultativă, avizul Comisiei Parlamentare fiind obligatoriu în această procedură.
Faţă de împrejurarea că Legea nr. 341/2004 nu prevede o rezolvare a situaţiei speciale a reclamantului, se impune, cu atât mai mult opinia comisiei, înainte ca orice litigiu să ajungă în instanţă.
Prin urmare, judecătorul fondului a reţinut că dreptul reclamantului de a i se emite un certificat de revoluţionar nu este un drept actual la data pronunţării acestei hotărâri.
6. Recursul formulat de reclamantul D.E.S.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Prima instanţă a aplicat greşit legea.
Invocarea art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 este greşită.
Procedura contestaţiei la comisia parlamentară specială are ca obiect „preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor”.
Obiectul acţiunii reclamantului îl constituie obligarea pârâtului la predarea certificatului, de unde rezultă că prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 nu sunt aplicabile speţei.
6.2. Prima instanţă a interpretat greşit legea.
6.2.1. Avizul comisiei parlamentare speciale este prealabil eliberării „certificatelor doveditoare, preschimbate conform alin. (1)” şi nu prealabil solicitării de eliberare a unui astfel de certificat, cum eronat a reţinut prima instanţă, ci doar prealabil eliberării certificatelor doveditoare preschimbate.
Recurentul nu se află în deţinerea unui certificat care ar trebui să fie preschimbat, ci solicită predarea unui asemenea certificat, care, din culpa autorităţilor abilitate, nu i-a fost predat în anii 1996 - 1997.
6.2.2. În mod greşit prima instanţă interpretează prevederile referitoare la procedura contestaţiei la comisia parlamentară specială, susţinând că această procedură nu este „o jurisdicţie” şi, ca urmare, nu este facultativă, fiind în contradicţie cu interpretarea dată de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 176 din 11 februarie 2009.
6.3. Lipsa rolului activ.
Prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor motivarea asupra excepţiei prematurităţii, respectiv, lipsa avizului prealabil al comisiei parlamentare speciale.
6.4. Încălcarea dreptului la un proces echitabil.
Deoarece nu s-a pus în discuţie abordarea motivaţională a excepţiei prematurităţii, recurentul nu s-a putut apăra corespunzător.
6.5. Încălcarea dreptului la acces liber la justiţie.
Condiţionând soluţionarea cererii de existenţa unui act ce este refuzat tocmai de autorităţile statului român, prima instanţă a încălcat dreptul fundamental prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituţia României.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Instanţa de fond a rămas în pronunţare asupra excepţiilor lipsei procedurii prealabile, prematurităţii introducerii cererii, inadmisibilităţii acţiunii, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.
3. Judecătorul fondului, fără a respinge în prealabil celelalte excepţii şi fără să explice din ce motiv a optat pentru soluţionarea excepţiei prematurităţii acţiunii, s-a pronunţat asupra acesteia, admiţând-o şi respingând acţiunea.
În realitate, ordinea soluţionării excepţiilor este greşită, în speţă primând excepţia procedurii prealabile şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
4. Din această cauză, deşi motivele de recurs invocate de recurent sunt parţial întemeiate, această împrejurare nu poate conduce la admiterea recursului formulat şi la modificarea/casarea hotărârii recurate.
5. Excepţia plângerii prealabile este neîntemeiată, urmare a faptului că în speţă este în discuţie refuzul nejustificat de predare a certificatului pretins de recurentul-reclamant, iar procedura prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
6. Acţiunea este însă inadmisibilă, iar excepţia trebuia admisă de instanţa fondului.
Recurentul-reclamant a solicitat obligarea intimatului-pârât să îi predea certificatul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Reţinut”.
Recurentul nu a obţinut anterior Legii nr. 341/2004 eliberarea certificatului solicitat.
Prin intermediul prevederilor Legii nr. 341/2004, recurentul nu poate solicita decât preschimbarea unui certificat deja deţinut.
Conform art. 10 alin. (4) din HG nr. 1412/2004 modificată şi completată, recurentul poate solicita eliberarea unui tip de certificat doar în ipoteza în care acestuia nu i s-a eliberat certificatul datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate.
Recurentul nu se află nici în această ipoteză.
Drept consecinţă, obligarea intimatului să predea recurentului certificatul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Reţinut” este inadmisibilă, având în vedere faptul că, anterior Legii nr. 341/2004 recurentului nu i s-a recunoscut calitatea de revoluţionar.
Predarea certificatului, ca obligaţie de a face, nu este posibilă în lipsa efectuării preschimbării certificatului în condiţiile HG nr. 1412/2004.
7. În mod corect a reţinut instanţa de fond că pentru eliberarea certificatului şi ulterior predarea acestuia, este obligatoriu avizul Comisiei Parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, aviz pe care recurentul nu l-a obţinut datorită neîncadrării în ipotezele prescrise de Legea nr. 341/ 2004.
8. În ceea ce priveşte susţinerile instanţei de fond referitoare la procedura contestaţiei la comisia parlamentară specială, în mod corect a reţinut că aceasta nu este o jurisdicţie administrativă.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 11 februarie 2009 amintind de prevederile art. 21 alin. (4) din Constituţia României, s-a referit la procedura administrativ-jurisdicţională ceea ce confirmă afirmaţiile instanţei de fond.
9. Faţă de acestea şi având în vedere considerentele instanţei de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat, fără a se considera necesar ca instanţa de recurs să se pronunţe şi asupra celorlalte motive de recurs inserate la pct. 3, 4 şi 5 din cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.E.S. împotriva Sentinţei civile nr. 2762 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 723/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 717/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
