ICCJ. Decizia nr. 717/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 717/2010
Dosar nr.40532/3/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul E.F.S., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, în condiţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a candidat la funcţia de primar al municipiului Botoşani, situaţie ce a impus verificarea din oficiu a acestuia sub aspectul existenţei calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii conform dispoziţiilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din OUG nr. 24/2008.
Reclamantul a susţinut că, aşa cum rezultă din nota de constatare din 29 septembrie 2008 şi din înscrisurile ataşate cererii, pârâtul a acceptat raporturile de colaborare cu Securitatea şi din proprie iniţiativă a promis să informeze despre venirea în ţară a unei rude a sa din S.U.A., D., îndeosebi despre atitudinea soţului acestei rude.
Reclamantul a menţionat că pârâtul a furnizat informaţii despre verişoara lui şi mai ales despre soţul acesteia care a adresat un protest împotriva României la Casa Albă, fiind cunoscut pentru acţiunile antiromâneşti manifestate şi pentru faptul că se considera tot timpul urmărit de Securitate, atât în Botoşani, cât şi la Bucureşti când se deplasau.
Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3325 din 2 decembrie 2008, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa civilă nr. 1465 din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că pârâtul a mai făcut obiectul verificărilor, sub imperiul Legii nr. 187/1999, emiţându-se Decizia nr. 122 din 10 iunie 2004 prin care s-a constatat că pârâtul nu a avut calitatea de colaborator al Securităţii în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, existând astfel situaţia de revizuire prevăzută de art. 32 din aceeaşi ordonanţă.
Curtea de Apel a avut în vedere cele 7 note sau rapoarte informative întocmite de lt. col. A.I. din cadrul I.J. Botoşani, în cele 2 dosare de urmărire informativă şi a apreciat că nu se poate reţine întrunirea cumulativă a condiţiilor rezultate din textul art. 2 lit. b) pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securităţi, în accepţiunea dată de legiuitor.
În plus, Curtea a apreciat că în speţă, documentele propuse cu titlu probatoriu al calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului nu fac parte din categoria înscrisurilor prevăzute de OUG nr. 24/2008 în art. 2 lit. b), fiind simple „relatări verbale” consemnate de ofiţerul de securitate, în principiu admisibile ca probă.
Curtea a considerat că, în raport cu conţinutul relatărilor atribuite de ofiţerul de Securitate părţii pârâte, nu se reţine elementul subiectiv, factorul volitiv determinant pentru ca informaţia furnizată să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care a invocat, în mod generic, dispoziţiile art. 299 şi art. 3041 C. proc. civ., ca temei legal al recursului şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că informaţiile furnizate de pârât nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Astfel, a argumentat autoritatea recurentă, instanţa de fond a ignorat împrejurarea că pârâtul a furnizat Securităţii, din proprie iniţiativă, informaţii despre familia verişoarei sale, plecată din România ca urmare a persecuţiilor la care fusese supusă de către organele regimului comunist.
S-a mai argumentat că informaţiile furnizate au vizat activitatea familiei respective şi după ce aceasta se stabilise în Occident, unde adresase un protest împotriva conducerii României, situaţie în care pârâtul era conştient că urmare a informaţiilor sale, Securitatea putea determina luarea unor măsuri respinse împotriva acelei familii, în condiţiile în care aceasta avea încă rude în România, cu care continua să aibă legături şi să le viziteze.
Intimatul-pârât a depus note scrise (înscris) prin care, în esenţă, a susţinut că hotărârea instanţei de fond este legală, solicitând respingerea recursului.
Recursul este întemeiat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă în mod incontestabil că intimatul-pârât, în perioada 1988 - 1989 a furnizat Securităţii, sub numele conspirativ „F.”, informaţii privind pe verişoara sa S.P.D.I. şi soţul acesteia S.A., aşa cum reţine şi instanţa de fond în considerentele hotărârii recurate.
Instanţa de fond a apreciat, însă, că din conţinutul înscrisurilor aflate la dosar nu se poate reţine întrunirea cumulativă a condiţiilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 „informaţiile furnizate de pârât neatingând calitatea impusă de lege, anume de a denunţa activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
De asemenea, a argumentat instanţa de fond, „din examinarea rapoartelor informative din 29 iunie 1988 şi 06 octombrie 1989 nu se poate concluziona că aceste informaţii se referă la activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nici nu se poate stabili modul în care prin aceste informaţii pârâtul ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale”.
Într-adevăr, potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, „colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Or, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că informaţiile furnizate de intimatul-reclamant s-au referit inclusiv la acţiuni de protest, manifestate de către persoanele vizate, împotriva conducerii regimului comunist din România, ceea ce satisface condiţia rezultată din textul legal citat.
În ceea ce priveşte motivarea instanţei, că autorul informaţiilor trebuia să aibă o atitudine subiectivă directă, de a fi urmărit realizarea scopului prevăzut de lege, instanţa de recurs reţine că şi această concluzie este lipsită de temei.
Astfel, din textul legal citat mai sus, rezultă că este suficient ca informaţiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, condiţie care, în cauza de faţă, este satisfăcută pe deplin de informaţiile în litigiu.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar sesizarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii va fi admisă, cu consecinţa constatării calităţii de colaborator al Securităţii în condiţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, în ceea ce-l priveşte pe pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei civile nr. 1465 din 3 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond admite sesizarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi constată calitatea de colaborator al securităţii a intimatului, în sensul art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 722/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 716/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
