ICCJ. Decizia nr. 82/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 82/2010
Dosar nr. 367/33/2009
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 257 din 2 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile şi a prematurităţii acţiunii, invocate de pârâtul Guvernul României – S.S.P.R.D. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.P.R.D. A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul V.Ş. şi a obligat pârâţii să soluţioneze cererea de preschimbare a certificatului doveditor al calităţii de luptător în revoluţia Română din Decembrie 1989 a reclamantului V.Ş., conform prevederilor Legii nr. 341/2004. A respins cererea cu privire la daunele cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- în ceea ce priveşte netemeinicia excepţiei lipsei procedurii prealabile s-a apreciat că în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, recursul administrativ nu este obligatoriu în cazul acţiunii întemeiate pe tăcerea administraţiei sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii cum este cazul în speţa de faţă;
- referitor la excepţia prematurităţii acţiunii, instanţa a reţinut că potrivit art. I din OG nr. 1/2008 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria revoluţiei Române din Decembrie 1989 nr. 341/2004, termenul prevăzut la art. 9 alin. (1) din lege s-a prorogat până la data de 30 iunie inclusiv, dată până la care S.S.P.R.D. are obligaţia să analizeze toate dosarele şi să preschimbe toate certificatele aparţinând persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege. A mai constatat că nimic nu împiedică pe cel care se consideră vătămat de actele îndeplinite pe parcursul derulării procedurii de emitere a noilor certificate, ori de refuzul de a îndeplini anumite acte, să promoveze acţiune în contencios administrativ, fiind cunoscut că procedura prevăzută de Legea nr. 341/2004 se desfăşoară în mai multe etape, fiind una interactivă. Prin urmare, a apreciat că acţiunea nu este prematură în raport de dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, deoarece nu acesta este temeiul de drept al promovării ei;
- pe fondul cauzei s-a constatat că din ansamblul dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 şi ale Normelor Metodologice de aplicare a ei, aprobate prin HG nr. 1.412/2004 rezultă că procedura de preschimbare a certificatelor de revoluţionar se desfăşoară în mai multe etape, în care solicitantului trebuie să i se aducă la cunoştinţă neregulile constatate, actele care lipsesc din dosar, cele care sunt necorespunzătoare, precum şi motivele pentru care se apreciază că dosarul este incomplet şi, drept urmare, avizul nu poate fi acordat. S-a reţinut că în speţă pârâţii au susţinut că dosarul reclamantului era incomplet, respectiv că nu conţinea elementele necesare preschimbării certificatului de revoluţionar, fără a se proba împrejurarea că eventualele lipsuri constatate i-au fost aduse reclamantului la cunoştinţă, iar acesta nu s-a conformat celor dispuse cu ocazia şedinţelor comisiei.
A concluzionat prima instanţă că pasivitatea pârâţilor trebuie sancţionată, prin obligarea acestora la soluţionarea cererii de preschimbare formulată de reclamant, fără însă a se dispune asupra cererii de obligare la avizarea favorabilă şi eliberarea certificatului, deoarece elementele şi documentele supuse analizei se află la dosarul aflat la pârâte, astfel că nu se cunoaşte stadiul procedurii, cererile solicitanţilor putând face obiectul unor contestaţii din partea altor persoane interesate.
Cererea privind acordarea daunelor cominatorii a fost respinsă având în vedere caracterul accesoriu faţă de petitul principal care nu a fost încuviinţat în totalitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Guvernul României – S.S.P.R.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se susţin, în esenţă, următoarele:
- în mod greşit instanţa de fond a obligat S.S.P.R.D. în solidar cu C.P.R.D., având în vedere că cele două organisme au competenţe specifice în procedura preschimbării certificatelor;
- secretariatul şi-a îndeplinit toate obligaţiile care intrau în competenţa sa, a admis dosarul reclamantului şi a solicitat avizul favorabil comisiei, care însă a trimis dosarul pentru completare, fără însă a preciza care documente sunt considerate necorespunzătoare, astfel încât secretariatul nu îşi poate executa obligaţia de a-i elibera intimatului-reclamant certificatul preschimbat.
Prin concluziile scrise, recurentul-pârât S.S.P.R.D. a învederat că între timp comisia parlamentară a dat avizul favorabil pentru reclamant, ulterior fiind tipărit şi semnat certificatul doveditor al reclamantului, iar reclamantul a fost anunţat să vină la sediul instituţiei pentru a-l ridica.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Critica adusă sentinţei de fond în sensul că cele două instituţii pârâte nu trebuiau obligate în solidar, nu poate fi reţinută, având în vedere că, din susţinerile recurentului-pârât s-a dat curs dispoziţiilor sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj, în sensul că s-a soluţionat dosarul de preschimbare a certificatului, fiind emis certificatul preschimbat. În acest context, teoria separării competenţelor legale între cele două autorităţi pârâte, dezvoltată în motivele de recurs nu mai are nici o relevanţă şi oricum nu poate duce la modificarea hotărârii instanţei de fond.
Pe de altă parte, soluţia primei instanţe a fost una de admitere parţială a acţiunii introductive de instanţă, recurentul-pârât nefiind obligat la emiterea avizului favorabil, care era în competenţa C.P.R.D. şi nici măcar la eliberarea certificatului de revoluţionar preschimbat. Or, prin emiterea certificatului preschimbat de revoluţionar către reclamant, autoritatea pârâtă a executat chiar mai mult decât obligaţia stabilită prin sentinţa atacată, astfel încât orice critică adusă hotărârii este lipsită de folos practic şi, prin urmare, nefondată.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României – S.S.P.R.D., împotriva sentinţei civile nr. 257 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 819/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 96/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
