ICCJ. Decizia nr. 86/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 86/2010
Dosar nr. 611/36/200.
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. 611/36/2009, reclamanta S.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea anularea hotărârii nr. 6487 din 31 martie 2009 emisă de pârâtă, stabilirea calităţii de beneficiară a Legii 189/2000 şi plata drepturilor prevăzute de lege.
In motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu S.I., care a decedat la 15 mai 1992. A mai arătat că părinţii soţului T.D. şi S., în septembrie 1940 au fost strămutaţi, în urma Tratatului de la Craiova, din localitatea de domiciliu - com. DoimuŞIar, jud. Durostor, aflată în Bulgaria, în com. Rasna - Ialomiţa, jud. Tulcea. A mai arătat că soţul ei s-a născut în timpul refugiului părinţilor, la data de 28 mai 1943.
Prin sentinţa civilă nr. 285/CA din 8 iulie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia reclamantei, a anulat Hotărârea nr. 6487 din 31 martie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi a recunoscut reclamantei calitatea de beneficiară a Legii 189/2000, dispunând emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că soţul reclamantei s-a născut la 28 mai 1943 în localitatea Beidaud, judeţul Tulcea şi este fiul lui S.D. şi S.S., iar în declaraţia notarială depusă la fila 9 s-a consemnat că autorul defunctului S.I. a fost cunoscut de către M.C. şi T.S. ca fiind una şi aceeaşi persoană cu cel înscris în unele acte cu numele de D.S.T. sau T.D.
Din interpretarea coroborată a acestui înscris cu declaraţiile martorilor M.V. şi M.H., instanţa de foind a reţinut că autorul defunctului S.I. este una şi aceeaşi persoană cu cel care a fost strămutat din localitatea DoimuŞIar, judeţul Durostor, în anul 1940, înscris în situaţia de avere rurală a Comisiei mixte româno-bulgare sub numele de D.S.T.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
A concluzionat instanţa de fond că reclamanta a făcut dovada că soţul său s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea Rasna, jud Ialomiţa, astfel încât este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză. Se susţine în esenţă că soţul reclamantei nu s-a născut în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu şi nici nu a fost conceput înainte de strămutare şi născut în perioada de refugiu, astfel încât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
In cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că soţul reclamantei s-a născut la data de 28 mai 1943, în localitatea Beidaud, judeţul Tulcea, după ce, în anul 1940 - în urma Tratatului de la Craiova - părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în judeţul Durostor - Bulgaria.
Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, soţul intimatei-reclamante a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, în calitate de soţ supravieţuitor şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 285/CA din 8 iulie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 686/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 935/2010. Contencios → |
|---|
