ICCJ. Decizia nr. 588/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 588/2010
Dosar nr.175/43/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 aprilie 2009 pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, reclamantul G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Târgu-Mureş, anularea Hotărârii nr. 5066 din 20 februarie 2009 şi obligarea pârâtei la recunoaşterea calităţii de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Prin Sentinţa nr. 98 din 23 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins acţiunea formulată de reclamantul G.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a dovedit în nici un fel că ar fi avut statutul de refugiat din motive etnice, nefiind îndrituit să beneficieze de prevederile legii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul G.G., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Prin „persoană strămutată" în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
Or, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu rezultă faptul că reclamantul ar fi fost refugiat şi că acest lucru s-ar fi datorat unor motive etnice, aşa cum prevede Legea nr. 189/2000.
După cum s-a reţinut şi prin sentinţa atacată, recurentul nu a depus înscrisuri doveditoare în susţinerea cererii sale de recunoaştere a calităţii de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
După cum menţionează chiar recurentul-reclamant în contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 5066 din 20 februarie 2009, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Târgu-Mureş acesta a plecat de bună voie în Ungaria, la sfatul părinţilor săi. Locul unde acesta şi-a efectuat studiile este irelevant în ceea ce priveşte verificarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Situaţia relevată nu atrage incidenţa prevederilor OUG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât acest act normativ a vizat acordarea de măsuri reparatorii exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
În concluzie, rezultă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.G. împotriva sentinţei nr. 98 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5533/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 590/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
