ICCJ. Decizia nr. 890/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 890/2010
Dosar nr. 2163/91/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ, la data de 6 octombrie 2008 - urmare a declinării competenţei prin sentinţa nr. 493/2008 a Tribunalului Vrancea - reclamantul D.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Judeţean de Poliţie Vrancea, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Ministerul Administraţiei. şi Internelor 41 Inspectoratul Judeţean de Poliţie Brăila, ca prin hotărâre judecătorească să se constate că în calitate de poliţist este îndreptăţit să fie încadrat în gradul de subcomisar, cu obligarea autorităţilor pârâte la plata despăgubirilor pentru perioada în care a fost angajat în gradul de inspector principal.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în luna noiembrie 2005 a fost încadrat, prin concurs, pe postul vacant în gradul de inspector principal de poliţie prin Ordinul M.I.R.A. nr. S/II/6125, deşi potrivit vechimii i se cuvenea gradul de subcomisar. A mai arătat că îndeplinea condiţiile de încadrare în acest grad, deoarece avea studii juridice şi vechime anterioară de 11 ani în poliţie, ordinul de încadrare fiind, astfel, nelegal.
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâţii au invocat mai multe excepţii procedurale, instanţa de fond constatând că analizarea excepţiei tardivităţii face inutilă cercetarea celorlalte.
Prin sentinţa nr. 187 din 22 decembrie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca tardivă, acţiunea formulată de reclamantul D.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că actul atacat de către reclamant a fost emis şi cunoscut de către reclamant cu ocazia încadrării sale, în luna decembrie 2005. A constatat că potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
Or, a concluzionat instanţa de fond, actul contestat a fost emis în noiembrie 2005, când reclamantul a şi luat cunoştinţă de conţinutul lui, fiind încadrat cu gradul de inspector principal, iar faţă de această dată, introducerea acţiunii în contencios administrativ la data de 11 iunie 2006, este făcută cu mult peste termenul de decădere prevăzut de textul legal mai susmenţionat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul D.I.
Critica adusă prin cererea de recurs a vizat necercetarea de către prima instanţă a fondului cauzei, ca o consecinţă a greşitei dezlegări date excepţiei de tardivitate a acţiunii în condiţiile în care prin aceasta nu s-a cerut anularea Ordinului de încadrare nr. S/II/6125 emis de ministrul administraţiei şi internelor şi a neanalizării excepţiei de nelegalitate invocată în temeiul art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a actului administrativ menţionat mai înainte.
Intimaţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Vrancea au solicitat prin întâmpinările depuse menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul este fondat, fiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Aşa cum se poate lesne observa din actele dosarului, prin acţiune reclamatul a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate prin hotărâre judecătorească dreptul său la gradul de subcomisar de poliţie, cu obligarea autorităţilor pârâte a plata de daune materiale şi morale (fila 2 dosar nr. 2163/91/2008 al Tribunalului Vrancea).
În faţa Curţii de Apel Galaţi, învestită în urma aplicării art. 158 C. proc. civ. cu referire la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a uzat de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ invocând excepţia de nelegalitate a Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. S/II/6125 prin care a fost încadrat la 28 decembrie 2005 cu gradul profesional de inspector principal de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Brăila (fila 10 dosarul Curţii de Apel Galaţi).
Deşi în şedinţa publică din 18 noiembrie 2008 instanţa a luat act de excepţia invocată în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, deşi pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi IJPJ Vrancea au expus în scris apărările lor raportat la această excepţie (filele 20-21 şi 44-45 dosar fond), judecătorul fondului a omis a cerceta legalitatea actului administrativ unilateral cu caracter individual menţionat mai sus.
Mai mult, excepţia tardivităţi acţiunii - invocată de Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Brăila şi Inspectoratul General al Poliţiei Române – nu a fost pusă în dezbaterea părţilor în virtutea principiului contradictorialităţii.
De altfel, din încheierea din 16 decembrie 2008 rezultă în mod evident că actul juridic dedus judecăţii a fost interpretat greşit întrucât se consemnează că „reclamantul depune la dosar precizării privind nelegalitatea în parte a actului contestat".
Urmare acestei confuzii între pretenţia judiciară şi solicitarea de verificare a legalităţii Ordinului de încadrare pe calea excepţiei reglementate prin art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 11 alin. (2) din actul normativ precizat.
În acest context, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., astfel că va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca în condiţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. aceasta să examineze excepţiile de procedură invocate de pârâţi, excepţia reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată şi în măsura în care vreuna din excepţiile de procedură nu vor face inutilă analizarea fondului, să hotărască asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.I., împotriva sentinţei civile nr. 187 din 22 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 872/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 937/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
