ICCJ. Decizia nr. 872/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 872/2010
Dosar nr. 2056/33/2009
Şedinţa publică din 17 februarie 201.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 23 noiembrie 2009, reclamantul M.S.T. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi pe conducătorul acestei autorităţi, D.C.N., solicitând aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, precum şi obligarea celei de-a doua pârâte la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentinţa nr. 724 din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, irevocabilă prin Decizia nr. 4251 din 13 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantului decizie reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul nr. 16 situat în Cluj Napoca, în raport de valorile reţinute în dosarul nr. 9620/2004 al Tribunalului Cluj.
Întrucât comisia nu a şi-a executat obligaţia stabilită în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, s-a procedat de către reclamant la notificarea instituţiei pârâte, fără a primi însă răspuns.
Prin sentinţa nr. 14 din 14 ianuarie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a aplicat pârâtei D.C.N. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data pronunţării şi până la emiterea titlului de despăgubire.
De asemenea, aceeaşi pârâtă a fost obligată la plata despăgubirilor constând în dobânda legală din suma cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii de la data pronunţării şi până la emiterea titlului de despăgubire.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, întrucât autoritatea pârâtă nu a respectat obligaţia stabilită a fi efectuată într-un anumit termen prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Referitor la pârâta D.C.N. s-a constatat că, în calitate de preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, instituţie ce nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, atât cu privire la amenda de 20%, cât şi la plata de despăgubiri către reclamant, cuantificate în dobânda legală cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, D.C.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În recursul formulat de autoritatea pârâtă s-a învederat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat atitudinea culpabilă a pârâtei în neexecutarea hotărârii judecătoreşti, în condiţiile în care, dispoziţia stabilită prin sentinţa nr. 724/2008, privind stabilirea unui termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pentru numirea unui evaluator autorizat a fost înlăturată prin Decizia nr. 4251/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a hotărât modificarea parţială a sentinţei.
Pârâta a mai învederat că nu se opune executării hotărârii, precizând că în şedinţa din 29 ianuarie 2010 s-a aprobat eliberarea titlului de despăgubire, emiţându-se Decizia nr. 7274/2009.
În recursul declarat de pârâta D.C.N. s-a criticat sentinţa sub aspectul greşitei respingeri a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât atribuţiile ce i-au fost conferite în calitate de preşedinte al comisiei centrale sunt de ordin reprezentativ, neavând sarcini privind desemnarea evaluatorului.
Şi această pârâtă a făcut referire în recursul său la lipsa culpei în neexecutarea hotărârii judecătoreşti, neemiterea titlului de despăgubire fiind consecinţa faptului că nu s-a desfăşurat şedinţa comisiei decât la 29 ianuarie 2010 când a şi fost aprobată eliberarea titlului. S-a învederat şi împrejurarea că prin sentinţa nr. 724/2008, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 4251/2009 nu s-a stabilit vreun termen pentru executarea obligaţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.C.N. a fost corect respinsă, aceasta având calitatea de parte în calitate de preşedinte al autorităţii publice obligate prin hotărâre judecătorească irevocabilă să elibereze titlul de despăgubire în favoarea reclamantului. Textul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea aplicării amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, conducătorului autorităţii, fără a distinge după cum acesta are sau nu atribuţii concrete privind încheierea, modificarea sau eliberarea actului administrativ.
Referitor la motivul comun de recurs privind neprecizarea vreunui termen pentru executarea obligaţiei stabilite prin sentinţa nr. 724/2008, nici această susţinere nu poate fi primită.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, executarea hotărârilor definitive şi irevocabile date în contencios administrativ se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În cauză, cum într-adevăr nu s-a stabilit prin hotărârea judecătorească un termen pentru eliberarea titlului de despăgubire la emiterea căreia a fost obligată autoritatea pârâtă, aceasta trebuia să procedeze la întocmirea actului în cel mult 30 de zile din data de 13 octombrie 2009 când a fost pronunţată Decizia nr. 4251/2009 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Nerespectându-se acest termen, s-a dispus în mod justificat aplicarea amenzii în sarcina conducătorului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilindu-se şi plata unor despăgubiri pentru reclamant.
Sub acest aspect nu poate fi considerat ca exoneratoare de răspundere nici faptul că nu a fost organizată şedinţa comisiei decât la 29 ianuarie 2010 şi nici împrejurarea, intervenită după pronunţarea sentinţei la 14 ianuarie 2010, că s-a aprobat emiterea titlului de despăgubire prin Decizia nr. 7274 din 29 ianuarie 2010.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi de D.C.N. împotriva sentinţei civile nr. 14 din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 864/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 890/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
