ICCJ. Decizia nr. 860/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 860/2010
Dosar nr. 3203/2/200.
Şedinţa publică din 17 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 571 din 16 iunie 2009, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.A. şi B.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi a obligat pârâtul să procedeze la stabilirea unei date de depunere a cererii reclamanţilor privind redobândirea cetăţeniei române, în termen scurt, rezonabil, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei; a respins totodată, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind acordarea de daune morale.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 21/1991, reclamanţii au solicitat redobândirea cetăţeniei române, prin cerere adresată misiunii diplomatice a României la Chişinău în calitate de autoritate competentă să înregistreze această petiţie, în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de lege.
În acest context instanţa de fond a apreciat că apărarea pârâtului potrivit căreia este în imposibilitate de a respecta dispoziţiile Legii nr. 21/1991 şi ale Legii nr. 554/2004, dată fiind capacitatea limitată a Secţiei consulară de la Chişinău de a procesa dosarele cuprinzând acest tip de cereri, în vederea înaintării la Ministerul Justiţiei, nu poate fi reţinută, întrucât nu s-a făcut nicio probă în acest sens, iar dispoziţiile legii contenciosului administrativ impun soluţionarea cererii în termen de 30 de zile, termen cu caracter general, a cărei respectare se impune faţă de împrejurarea că legea specială, privind acordarea cetăţeniei române, nu prevede un termen de soluţionare a unor astfel de cereri.
Cu privire la daunele morale solicitate s-a reţinut că, în cauză, nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit de reclamanţi prin refuzul autorităţii pârâte de stabilire a datei de primire a cererii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că, în aprecierea sa, cererea intimaţilor a fost soluţionată, astfel cum rezultă din răspunsul comunicat acestora şi în care s-a invocat faptul că există o justificare argumentată a împrejurării că nu s-a stabilit data pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut seama, ca şi cauză exoneratoare de culpă administrativă, de condiţiile concrete ale derulării activităţii acestei autorităţi într-un teritoriu care nu se află sub autoritatea statului român şi în mod greşit a asimilat situaţia creată cu refuzul reglementat de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, neţinându-se cont totodată de răspunsul primit de reclamanţi, cu respectarea termenului de 30 de zile, de la data primirii cererii şi de împrejurarea că acesta nu conţine un refuz explicit.
A mai arătat recurentul că, în determinarea termenului rezonabil de procesare a unor asemenea cereri trebuie să se ţină seama de toate circumstanţele relevante, în accepţiunea Convenţiei noţiunea de „termen rezonabil" nefiind sinonimă cu cea de termen scurt, ea stabilindu-se în raport de toate circumstanţele şi împrejurările concrete ale cauzei.
A fost invocat de către recurent, în acest sens, jurisprudenţa C.E.D.O., precum şi dispoziţiile OUG nr. 147/2008, aprobată prin Legea nr. 171/2009 prin care s-a stabilit un număr maxim de cereri ce pot fi primite în intervalul de 1 an, în vederea normării acestei activităţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Reclamanţii, cetăţeni ai Republicii Moldova, cu domiciliul în acest stat, s-au adresat pârâtului, cu petiţie înregistrată la sediul acestuia la data de 07 ianuarie 2009, solicitând înaintarea acesteia la Secţia Consulară din Chişinău în vederea stabilirii datei la care vor fi invitaţi să înregistreze cererile lor de redobândire a cetăţeniei române.
Cu adresa nr. G5-1/P/282 din 28 ianuarie 2009 recurentul – pârât a răspuns reclamanţilor că vor fi invitaţi pentru a depune actele necesare în momentul în care cererile lor vor intra în faza de procesare, dat fiind numărul foarte mare de persoane ce au depus cereri, anterior reclamanţilor.
Prin răspunsul comunicat intimaţilor se constată că recurentul a respectat dispoziţiile art. 8 din OG nr. 27/2002, aprobată prin Legea nr. 233/2002, care prevăd ca autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă, astfel încât nefiind dovedită încălcarea dreptului de petiţionare al intimaţilor, reglementat de art. 51 din Constituţie şi art. 8 din OG nr. 27/2002, nu se poate reţine răspunderea ministerului pentru nesoluţionarea cererii în termen legal.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri semnifică faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen, ceea ce nu se poate constata în cazul cererii formulate de intimaţi, pentru care a fost respectat acest termen cu caracter general, în absenţa unei prevederi derogatorii în materie de cetăţenie.
De asemenea, nu se poate constata existenţa în cauză a unui refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, definit în art. 2 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane sau nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
Răspunsul comunicat intimaţilor exprimă dimpotrivă voinţa recurentului de a le rezolva cererea de redobândire a cetăţeniei române, iar amânarea unei decizii a fost justificată în mod obiectiv de volumul extrem de mare al cererilor similare în raport de condiţiile concrete de care dispun autorităţile române pentru înregistrarea şi procesarea lor pe teritoriul altui stat, întrucât aceste cereri nu au fost depuse la Comisia de cetăţenie din Ministerul Justiţiei, ci la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României, ca o facilitate acordată prin art. 12 Legea nr. 21/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate.
Faţă de data şi conţinutul răspunsului comunicat intimaţilor se constată că până la formularea acţiunii în justiţie 03 aprilie 2009, nu a existat o încălcare a dispoziţiilor art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002.
Conform acestei reglementări, fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Elementele de fapt ale situaţiei expuse anterior nu justifică aprecierea depăşirii termenului rezonabil pentru examinarea cererii intimaţilor de redobândire a cetăţeniei române şi solicitarea examinării cererii lor cu prioritate faţă de cererile similare depuse la aceeaşi dată este lipsită de temei legal şi contrară dispoziţiilor art. 5 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, care interzic expres reglementările sau practicile discriminatorii.
În consecinţă, nefiind dovedite condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, va casa hotărârea atacată şi pe fond, va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 2571 din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de reclamanţi
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 859/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 861/2010. Contencios → |
|---|
