ICCJ. Decizia nr. 923/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 923/2010
Dosar nr.7625/2/2008
Şedinţa de la 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. "Q.N.I." S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice) - Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE solicitând anularea Deciziei din 10 noiembrie 2008 şi a Procesului-verbal de constatare din 24 iulie 2008 emise de pârât şi exonerarea de la plata sumei de 4.391.122 euro, la restituirea căreia a fost obligată prin acest proces-verbal.
În motivarea acţiunii s-a arătat că între reclamantă şi pârâtul Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE a fost încheiat contractul nr. EA/12262/D/SUP/RO din 30 noiembrie 2006 având ca obiect "Furnizarea de echipamente care să permită noii Agenţii de Plăţi să implementeze secţiunea garanţie a fondului FEOGA".
Preţul contractului a fost de 4.391.122 euro, perioada de execuţie fiind de 2 luni şi 3 săptămâni, finalizându-se executarea contractului prin livrarea, instalarea, darea în exploatare şi asigurarea instrucţiunilor de utilizare a documentaţiei tehnice a produselor solicitate de autoritatea contractantă.
Curtea de Conturi a întocmit un raport de audit în care se menţionează că procedura de licitaţie în urma căreia a fost încheiat contractul, a fost afectată de conflicte de interese, aşa cum sunt definite la art. 2.4.15. Capitolul "Clauze etice" din Prag întrucât între firma câştigătoare (reclamanta) care a participat în nume propriu la licitaţie şi un alt ofertant S.C. A.I. S.A., declarat neeligibil conform raportului de evaluare, a intervenit pe parcursul procesului de licitaţie şi implementare a contractului, o înţelegere privind livrarea bunurilor ce fac obiectul finanţării.
A mai arătat reclamanta că toate contractele de furnizare au fost aduse la cunoştinţa pârâtului înainte de a începe executarea acestora, pârâtul fiind de acord cu aceste contracte, astfel cum rezultă din Adresa din 28 decembrie 2006, transmisă Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, în care S.C. A.I. S.A. este menţionată ca furnizor.
De asemenea, mai precizează reclamanta că toate contractele de furnizare au fost încheiate după acelaşi model şi dintr-o eroare materială în contractul încheiat cu S.C. A.I. S.A. apare ca dată a încheierii - 15 decembrie 2006, în realitate fiind încheiat la 27 decembrie 2006, ca urmare a recomandării făcute de reprezentanţa F. Siemens Computer România, ca produsele să fie achiziţionate de la S.C. A.I. S.A., recomandare cuprinsă în adresa emisă la data de 22 decembrie 2006.
Prin Sentinţa nr. 1477 din 6 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. "Q.N.I." S.R.L.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele:
Procesul-verbal de constatare şi Decizia prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva acestuia sunt acte administrative legale faţă de nerespectarea de către reclamantă a dispoziţiilor art. 6 din Condiţiile Generale privind subcontractarea.
Chiar dacă din înscrisurile depuse reiese că data încheierii contractului cu S.C. A.I. S.A. este 27 decembrie 2006 şi nu 15 decembrie 2006, înştiinţarea autorităţii contractante cu privire la existenţa acestui contract a avut loc la data de 28 decembrie 2006, ulterior încheierii acestuia cu nerespectarea obligaţiei de a obţine autorizaţia scrisă a pârâtului.
A mai constatat Curtea că suma a cărei recuperare s-a dispus prin procesul-verbal contestat reprezintă o cheltuială neeligibilă în sensul acestor dispoziţii legale, fiind utilizată cu nerespectarea prevederilor din Condiţiile Generale şi Clauzele etice avute în vedere la încheierea contractului cu pârâtul la data de 30 noiembrie 2006.
Împotriva Sentinţei civile nr. 1477 din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta S.C "Q.N.I." S.R.L. prin care s-a solicitat, în principal, admiterea căii extraordinare de atac, cu consecinţa modificării în totalitate a hotărârii recurate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ aşa cum a fost formulată, a anulării Deciziei nr. 52 din 10 noiembrie 2008 prin care Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare a respins contestaţia reclamantei din 18 septembrie 2008, a anulării procesului-verbal de constatare din data de 24 iulie 2008 încheiat de Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, a exonerării recurentei reclamante de plata sumei de 4.391.122 euro şi a obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A învederat recurenta că sunt incidente în cauză motivele de modificare a hotărârii atacate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii şi, pe de altă parte, hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Instanţa de fond, s-a precizat, nu a ţinut cont de niciunul din argumentele invocate de reclamantă şi nici de materialul probator aflat la dosarul cauzei, şi a pronunţat astfel o hotărâre total lipsită de conţinut, netemeinică şi nelegală, omiţând în mod nejustificat să răspundă la multe din aspectele prezentate în faţa completului de judecată, încălcând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ.
Recurenta a arătat că la momentul efectuării controlului în urma căruia a fost obligată la restituirea sumei de 4.391.122 euro întregul contract era executat, sistemul implementat asigurând funcţionarea la nivelul întregii ţări, în câteva sute de locaţii a Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi în Agricultură, utilizatorul şi beneficiarul acestui proiect. Din definiţia neregulei, consacrată prin prevederile art. 2 lit. a) din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare utilizate necorespunzător, rezultă în mod imperativ că eventuala abatere, pentru a fi sancţionată, trebuie să fi produs un prejudiciu, dar această condiţie nu este întrunită în cauză.
Recurenta a relevat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că procedura de licitaţie a fost afectată de un conflict de interese, şi că au fost încălcate astfel prevederile art. 6 din Condiţiile generale, precum şi art. 42.2 şi art. 42.4 din Clauzele etice, întrucât reclamanta nu a încălcat nicio clauză contractuală sau etică, iar toate acţiunile întreprinse au avut acceptul scris al intimatei-pârâte care în acele momente ar fi putut, dacă considera că este cazul, să nu confirme subcontractorii, pentru ca aceştia să obţină scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată. Astfel, la data de 28 decembrie 2006 prin Adresa din 27 decembrie 2006, pârâta a luat la cunoştinţă de numele celor patru subcontractori, printre care se afla şi S.C. A.I. S.A. Ploieşti, şi la aceeaşi dată intimata transmite către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti denumirea tuturor părţilor semnatare ale contractului EA/122622/D/SUP/RO, printre care se numără şi S.C. A.I. S.A. Ploieşti, prin Adresa nr. X, adresă care reprezintă în opinia recurentei "nodul gordian" al cauzei deduse judecăţii. Această adresă demonstrează că intimata a fost de acord cu încheierea contractelor cu subantreprenorii, întrucât pârâta era singura entitate în măsură să comunice Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bucureşti identitatea subcontractorilor, pentru că numai în urma confirmării de către Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare se emitea de către D.G.F.P. Bucureşti certificatul de scutire de taxa pe valoarea adăugată. Or, în aceste condiţii, instanţa de fond ar fi trebuit să constate că aşa zisa neregulă a fost acoperită prin confirmarea de către intimată şi să ţină cont de împrejurările de fapt de la acel moment care au condus la o desfăşurare faptică a evenimentelor puţin diferită faţă de desfăşurarea scriptică a aceloraşi evenimente. Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare a cunoscut şi acceptat în prealabil încheierea contractului cu S.C. A.I. S.A. Ploieşti, astfel că nu a fost comisă nicio încălcare a clauzelor etice şi deci nu se poate vorbi despre vreo neregulă. În ceea ce priveşte chestiunea existenţei unui conflict de interese, ca urmare a faptului că între recurentă şi un alt ofertant (S.C. A.) declarat neeligibil a intervenit pe parcursul procesului de licitaţie şi implementare a contractului o înţelegere privind livrarea bunurilor ce fac obiect al finanţării, s-a apreciat ca instanţa de fond a stabilit în mod întemeiat că nu există un asemenea conflict, în condiţiile în care contractul în discuţie a fost încheiat la data de 27 decembrie 2007, deci după terminarea licitaţiei şi după data înştiinţării de către Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare a ofertanţilor necâştigători despre rezultatul licitaţiei.
Recurenta a mai subliniat, prin motivele de recurs, că este lipsită de temei concluzia primei instanţe potrivit căreia nu prezintă relevanţă faptul că intimata pârâtă nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 6.7 din Condiţiile Generale, ce permiteau rezilierea contractului, dacă ar fi considerat că nu a fost obţinută în mod legal autorizarea sa cu privire la contractele de furnizare încheiate. Raporturile juridice dintre părţi au fost guvernate inclusiv de prevederile Condiţiilor Generale, or potrivit dispoziţiilor contractuale amintite în cazul în care subcontractarea s-ar fi făcut fără aprobarea Oficiului de Plăţi şi Contractare Phare aceasta avea dreptul de a rezilia contractul. Dacă s-ar admite interpretarea instanţei potrivit căreia neexercitarea acestui drept nu înlătură posibilitatea autorităţii contractante de a cere restituirea preţului, ar însemna ca instanţa validează un abuz de drept. Cu alte cuvinte, deşi pârâta ar fi ştiut de la început că subcontractarea nu este validă, nu a reziliat contractul ci a permis derularea acestuia invocând acest presupus viciu numai după executarea integrală a contractului, astfel încât la acest moment Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură beneficiază de produsele şi serviciile furnizate de către societatea reclamantă iar S.C. "Q.N.I." S.R.L. are obligaţia restituirii integrale a preţului primit.
Cu toate că instanţa de fond reţine faptul că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de a notifica autoritatea contractantă cu privire la societăţile furnizoare, aceasta menţionează însă în mod greşit că această înştiinţare este făcută cu Adresa din 28 decembrie 2006. în realitate, arată recurenta, Adresa din 28 decembrie 2006 a fost emisă chiar de către Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare şi reprezintă adresa de definire a părţilor contractante, adică un înscris prin care autoritatea contractantă şi-a exprimat acordul cu privire la încheierea de către societatea reclamantă a contractelor de furnizare inclusiv cu S.C. A. A apreciat recurenta, în consecinţă, că în derularea contractului încheiat cu autoritatea contractantă au fost respectate condiţiile de subcontractare reglementate de art. 6 din Condiţiile Generale aplicabile contractului, mai ales că dispoziţiile contractuale amintite nu stabilesc anumite condiţii de formă pentru corespondenţa purtată între autoritatea contractantă şi contractor cu privire la subcontracte.
Pentru a fi valabilă subcontractarea trebuie respectate mai multe cerinţe: acordul de subcontractare să fie încheiat în scris; elementele subcontractului şi identitatea subcontractorului să fie aduse la cunoştinţa autorităţii contractante; subcontractarea poate produce efecte numai cu aprobarea scrisă prealabilă a autorităţii contractante; dacă autoritatea contractantă refuză autorizarea subcontractării, aceasta are obligaţia de a informa contractorul în termen de 30 de zile. Având în vedere aceste cerinţe, precum şi faptul că subcontractanţii au obligaţia de a prezenta o declaraţie pe propria răspundere conform căreia până la data informării Oficiului de Plăţi şi Contractare Phare nu s-au efectuat operaţiuni în cadrul proiectului, rezultă că cerinţa autorizării prealabile din partea intimatei trebuie interpretată în sensul că executarea contractului de subcontractare nu poate începe înainte de exprimarea acordului scris al O.P.C.P., iar nu în sensul că nu poate fi semnat contractul mai înainte de primirea acordului. Aşa cum prevede în mod expres art. 6 alin. (2) din Condiţiile Generale, autoritatea contractantă va autoriza sau nu subcontractarea numai după analizarea contractului, ceea ce presupune evident ca acesta să fie semnat anterior informării Oficiului de Plăţi şi Contractare Phare. Condiţiile Generale nu stabilesc o anumită formă a acordului scris pe care şi-l exprimă intimata la subcontractare, fiind atunci evident faptul că prin Adresa din 28 decembrie 2006 prin care sunt definite părţile semnatare ale contractului a fost exprimat în scris acordul pârâtei cu privire la subcontractarea către toate cele patru societăţi, inclusiv către S.C. A.I. S.A. Ploieşti.
Prin urmare, a precizat recurenta că este lipsită de temei concluzia primei instanţei în sensul că societatea reclamantă a încălcat dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2) din Condiţiile Generale prin încheierea contractului de furnizare cu A. înainte de obţinerea autorizării din partea intimatului, interpretarea recurentei fiind susţinută chiar şi de prevederile art. 2.4.15 din Clauzele etice.
În considerentele hotărârii recurate sunt invocate şi dispoziţiile art. 3 din OG nr. 63/1999 pentru a justifica legalitatea actelor administrative şi a motiva necesitatea recuperării preţului plătit de către autoritatea contractantă, însă s-a arătat de către recurentă că prin actele administrative atacate nu s-a demonstrat că sumele plătite de autoritatea contractantă nu au fost utilizate conform destinaţiei stabilite în contractul de finanţare încheiat între România şi Comisia europeană, iar pe de altă parte certificatele de acceptanţă emise de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură atestă faptul că scopul stabilit prin contractul de finanţare a fost atins.
Prin întâmpinare intimatul Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esenţă, că atât actele administrative atacate cât hotărârea recurată sunt temeinice şi legale. Instanţa de fond, s-a subliniat, a reţinut corect că suma a cărei recuperare s-a dispus prin procesul-verbal contestat reprezintă o cheltuială neeligibilă, iar declararea ca neeligibilă (total sau parţial) a plăţilor aferente contractului duce la obligativitatea recuperării acestor fonduri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată următoarele:
Între reclamanta S.C. Q.N.I. S.R.L. şi Unitatea Centrală de Finanţare şi Contracte (UCFC) - actualmente Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE din cadrul Ministerului Finanţelor Publice s-a încheiat, la data de 30 noiembrie 2006, contractul nr. X februarie 02.02, Y februarie 02.06 şi Z februarie 02.2009, în valoare totală de 4.391.122 euro, având ca obiect furnizarea de echipamente care să permită noii Agenţii de Plată să implementeze în mod corespunzător/eficient secţiunea Garanţie a fondului FEOGA România.
Cu Adresa din 27 decembrie 2006, înregistrată la Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice sub nr. X/28 decembrie 2006, S.C. Q.N.I. S.R.L. a adus unele precizări la Adresa anterioare din 22 decembrie 2006 (înregistrată la Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare sub nr. Y/22 decembrie 2006) - prin care au fost desemnaţi ca subcontractori ai contractantului S.C. C.I. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. T.S. S.R.L. şi S.C. M.B.D. S.R.L. - şi a solicitat emiterea adresei de definire a părţilor contractante, în sensul că furnizorul (contractorul) este S.C. Q.N.I. S.R.L. iar furnizorii interni ai contractorului sunt S.C. C.I. S.R.L., S.C. T.S. S.R.L., S.C. M.B.D. S.R.L. şi S.C. A.I. S.R.L. Ploieşti (în locul S.C. O. S.R.L.). Ulterior, cu Adresa din 28 decembrie 2006, trimisă Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi în copie Oficiului de Plăţi şi Contractare Phare, S.C. Q.N.I. S.R.L. a adus din nou la cunoştinţă rectificarea listei furnizorului contractorului, cu precizarea faptului că S.C. O. S.R.L. nu mai figurează pe această listă.
Prin Adresa din 28 decembrie 2006 a Oficiului de Plăţi şi Contractare Phare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, transmisă Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, au fost definite părţile semnatare ale Contractului X februarie 02.02, Y februarie 02.06 şi Z februarie 02.2009, în valoare totală de 4.391.122 euro, având ca obiect furnizarea de echipamente care să permită noii Agenţii de Plată să implementeze în mod corespunzător/eficient secţiunea Garanţie a fondului FEOGA România, beneficiar fiind Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Afaceri europene, autoritate contractantă Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE şi contractor S.C. Q.N.I. S.R.L. Prin adresa în discuţie au fost definite, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 143 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 5 alin. (2) lit. f) din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1880/2005 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii finanţate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile, şi furnizorii contractorului, o situaţie certă având-o din acest punct de vedere S.C. C.I. S.R.L. (valoarea contract 617.253 euro), S.C. T.S. S.R.L. (valoare contract 356.431,39 euro) şi S.C. M.B.D. S.R.L. (valoare contract 163.728,52 euro). Cât priveşte cel de-al patrulea furnizor al contractorului, se constată existenţa unei neconcordanţe în conţinutul Adresei din 28 decembrie 2006 a Oficiului de Plăţi şi Contractare Phare, în condiţiile în care din înscrisul aflat în dosarul instanţei de recurs rezultă că acest furnizor este S.C. O. S.R.L. (valoare contract 198.291 euro), iar în înscrisul aflat în dosar că furnizorul este S.C. A.I. S.A. (valoare contract 715.365 euro).
Prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 24 iulie 2008 de managerul public din cadrul Oficiului de Plăţi şi Contractare PHARE s-a reţinut, în legătură cu contractul X februarie 02.02, Y februarie 02.06 şi Z februarie 02.2009, încălcarea prevederilor art. 2.4.15 "Clauze etice" din Ghidul practic precum şi a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Condiţiile generale aplicabile contractului, şi s-a constatat că reclamanta S.C. Q.N.I. S.R.L. are obligaţia restituirii sumei totale de 4.391.122 euro. Contestaţia reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 52 din 10 noiembrie 2008 a conducerii pârâtului Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE din Ministerul Finanţelor Publice, stabilindu-se că recurenta reclamantă a încălcat cu bună ştiinţă prevederile art. 6 din Condiţiile generale ale contractului referitoare la subcontractare şi dispoziţiile art. 42.2 şi art. 42.4 "Clauze etice" din PRAG, astfel că inacţiunea contractorului prin neobţinerea acordului prealabil scris al Autorităţii Contractante atât pe parcursul contractării cât şi al implementării acestuia reprezintă o neregulă în sensul dispoziţiilor OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare utilizate necorespunzător, precum şi cele de finanţare aferente.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) - (3) din Anexa nr. I Condiţiile generale la contractul încheiat între S.C. Q.N.I. S.R.L. şi Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE:
"(1) Un subcontract va fi valabil numai dacă este un acord în scris prin care antreprenorul încredinţează implementarea unei părţi a contractului unui terţ.
(2) Antreprenorul nu va subcontracta fără autorizaţia prealabilă şi în scris a Autorităţii Contractante. Elementele contractului care vor fi subcontractate şi identitatea subantreprenorilor va fi notificată Autorităţii Contractante. Autoritatea Contractantă va notifica antreprenorul cu privire la Decizia sa în 30 de zile de la primirea notificării, explicitând motivele sale dacă autorizarea este refuzată.
(3) Subantreprenorii trebuie să satisfacă criteriile de eligibilitate aplicabile pentru atribuirea contractului".
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. a) şi d) din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, în forma în vigoare la data încheierii actelor administrative contestate de reclamantă, "neregula reprezintă orice abatere de le legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu prevederile memorandumurilor de finanţare, memorandumurilor de înţelegere, acordurilor de finanţare privind fondurile comunitare şi cofinanţările eferente, precum şi cu prevederile contractelor încheiate în baza acestor memorandumuri/acorduri, care printr-o cheltuială neeligibilă prejudiciază bugetul general al Comunităţilor europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor şi/sau bugetele din care provine cofinanţarea aferentă" [lit. a)] iar "creanţele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţilor europene sau la bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum şi/sau la bugetele de cofinanţare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente".
De asemenea se dispune, prin dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, că prin "cheltuială neeligibilă", în sensul ordonanţei mai sus menţionate, se înţelege "orice sumă plătită din bugetul general al Comunităţilor europene, bugetele administrate de acestea ori în numele lor sau din bugetele din care provine cofinanţarea aferentă, care a fost obţinută sau utilizată cu nerespectarea prevederilor legale sau contractuale, indiferent de natura sau destinaţia acesteia".
În mod corect prima instanţă, în raport de elementele de fapt ale cauzei şi de dispoziţiile legale şi contractuale mai sus descrise, a apreciat că reprezintă o neregulă încheierea de către reclamanta S.C. Q.N.I. S.R.L., în calitate de contractant, la data de 28 decembrie 2006, a unui subcontract cu furnizorul S.C. A.I. S.R.L., în valoare de 715.365 euro, fără a exista autorizaţia prealabilă scrisă a autorităţii contractante. Or, aşa cum prevăd expres şi clar dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Condiţiile generale la contract (Anexa I), o asemenea autorizaţie prealabilă şi scrisă se poate da numai după ce contractorul principal notifică autorităţii contractante elementele contractului care vor fi subcontractate şi identitatea subantreprenorului, iar încheierea efectivă a subcontractului poate avea loc numai după emiterea autorizaţiei din partea autorităţii contractante. În speţă însă, subcontractul a fost semnat la data de 27 decembrie 2006 de reprezentanţii S.C. A.I. S.R.L. şi la data de 28 decembrie 2006 de reprezentanţii recurentei reclamante, iar existenţa acestuia a fost adusă la cunoştinţa intimatei pârâte prin Adresa din 27 decembrie 2006 a contractorului principal (înregistrată la Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare la data de 28 decembrie 2008), la care s-a anexat şi copia contractului.
Împrejurarea că Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE, cu Adresa din 28 decembrie 2006 transmisă Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, a definit părţile semnatare ale contractului X februarie 02.02, Y februarie 02.06 şi Z februarie 02.2009, inclusiv pe furnizorul 1 S.C. A.I. S.R.L. Ploieşti, nu este relevantă în cauză, întrucât pe de o parte dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Condiţiile generale la contract exclud posibilitatea existenţei unei autorizări implicite (tacite) sau prezumate la subcontractare, şi, pe de altă parte, această adresă a avut un rol fiscal, acela de acordare a scutirii de taxa pe valoarea adăugată, în condiţiile art. 143 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 5 alin. (2) lit. f) din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1880/2005 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii finanţate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile.
Instanţa de fond nu a observat însă că neregula referitoare la contractul nr. X februarie 02.02, Y februarie 02:06 şi Z februarie 02.2009, constatată prin actul de control, vizează în exclusivitate subcontractul încheiat de contractorul principal S.C. Q.N.I. S.R.L. cu subcontractorul S.C. A.I. S.R.L. Ploieşti, şi adus la îndeplinire (executat), având valoarea de 715.365 euro. Prin urmare, este neeligibilă şi trebuie în consecinţă recuperată, în calitate de creanţă bugetară, cheltuiala constând în suma plătită subcontractantului S.C. A.I. S.R.L., întrucât numai aceasta a fost utilizată necorespunzător din fondurile comunitare şi din sumele de cofinanţare aferente, nu şi celelalte sume stabilite prin contract, în sumă totală de 367.575,7 euro, de care au beneficiat potrivit prevederilor contractuale recurenta reclamantă precum şi subcontractorii S.C. C.I. S.R.L., S.C. T.S. S.R.L. şi S.C. M.B.D. S.R.L. Rezultă, în aceste condiţii, că atât procesul-verbal de constatare încheiat la data de 24 iulie 2008 de Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE cât şi Decizia de soluţionare a contestaţiei din 10 noiembrie 2008 emisă de aceeaşi entitate sunt legale şi întemeiate numai sub aspectul constatării calităţii de creanţă bugetară a sumei de 715.365 euro, reprezentând valoarea subcontractată de reclamanta S.C. Q.N.I. S.R.L. în favoarea S.C. A.I. S.R.L. Ploieşti.
Având în vedere cele arătate mai sus, se reţine că sunt întemeiate, în parte, motivele de recurs invocate în cauză, astfel că se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea recursului declarat de reclamanta S.C. Q.N.I. S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 1477 din 6 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei, a anulării în parte a Deciziei nr. 52 din 10 noiembrie 2008 şi a procesului-verbal de control din 24 iulie încheiate de Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE din cadrul fostului Minister al Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice), a exonerării recurentei reclamante de plata sumei de 367.575,7 euro şi a menţinerii actelor administrative atacate pentru suma de 715.365 euro.
În temeiul prevederilor art. 274 şi art. 276 C. proc. civ. pârâtul intimat Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE din cadrul Ministerului Finanţelor Publice va fi obligat la plata în favoarea recurentei reclamante S.C. Q.N.I. S.R.L. a sumei de 45.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, stabilită prin apreciere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.C. "Q.N.I." S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 1477 din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că admite contestaţia formulată de reclamantă şi anulează, în parte, Decizia din 10 noiembrie 2008 şi Procesul-verbal de constatare din 24 iulie 2008 încheiate de Oficiul de Plăţi şi Contractare din cadrul fostului Minister al Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice).
Exonerează recurenta-reclamantă de plata sumei de 3.675.757 euro. Menţine actele administrative atacate pentru suma de 715.365 euro.
Obligă pârâtul la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, prin apreciere, conform dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., în favoarea reclamantei-recurente.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 896/2010. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 932/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
